3,483 matches
-
o imagine a lui este acela al oglindirii. El evidențiază diferența esențială dintre cele două elemente ale relației: primordialitatea și consistența obiectului, dependența și caracterul fantasmatic a celui de al doilea. În apă sau În oglindă se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța lucrului. Înfățișarea și nu materialitatea lui. Oglindirea constituie și unul din motivele folosite frecvent În compunerea poemelor: Pisc alb În iezer - un fulg de zăpadă-atinge alt fulg de omăt (toate haiku-urile care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o condiție esențială a formării noțiunilor științifice. Noțiunile gramaticale se formează deosebit de greu. Transformarea limbii materne în obiect de studiu școlar apare uneori copilului fără rost, cu atât mai mult cu cât vorbirea gramaticală apare spontan și este adaptată prin imitație înainte de intrarea în școală. În clasele I - IV, studiul limbii române se bazează pe numeroase exerciții aplicative de analiză, clasificare, menite să formeze deprinderea de exprimare corectă, oral și în scris. Dă copilului posibilitatea să-și exprime corect gândurile, să
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
artistic. Mesajul satiristului este tranzitiv, iar expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme, ironia, imitația caricaturală a unei idei"48; așadar, dacă e să admitem aserțiunea ca fiind valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme, ironia, imitația caricaturală a unei idei"48; așadar, dacă e să admitem aserțiunea ca fiind valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin aceasta atentează la semnificația globală a discursului advers (în afară de cazurile când avem de-a face cu o reproducere in integrum). E, în esență, o amputare tactică prin care polemistul poate exploata în refutatio un fragment-citat al adversarului său (ca imitație pură, descalificantă). Și citarea ironică e o modalitate strategică de a "dejuca atacul adversarului" (M. Angenot), însă scopul ei este ridiculizarea "prin readaptarea cuvintelor citate la intenția satirică" a autorului. Citarea ironică face parte din procedeele care imprimă articolului polemic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
modalitate strategică de a "dejuca atacul adversarului" (M. Angenot), însă scopul ei este ridiculizarea "prin readaptarea cuvintelor citate la intenția satirică" a autorului. Citarea ironică face parte din procedeele care imprimă articolului polemic accente pamfletare, ludice, grație efectului comic prin imitație neizbutită. În cazul raționamentului prin ficțiune există două variante: fie "un fenomen străin este transpus auditorului într-un plan ce ar corespunde experienței acestuia", fie "o opinie familiară este transpusă într-o situație inedită"72. Într-o intervenție polemică dură73
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
erijându-se în spirit responsabil de protejarea valorilor etice, moralistul enunță sentențios: Morala practică încuviințează următoarele pedepse: Rânjetul va fi bătut peste buze și dinți (a se cere la autor și lista rânjiților), cu palma strânsă într-o mânușă groasă: imitație de surâs. Lipsa de cugetare, indicată de o distracție afectată și de înfumurarea tăcerii zâmbitoare, iar în scris de puncte-puncte, se ia de o ureche, scuturată pe loc, până la reacția urletului violent. Recidiva comandă adaosul unui părete de partea urechii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
natura sa ludic-spirituală și polifonică, grație căreia discursul comic se instituie ca un carnaval al limbajului. Ideea mascaradei, a deghizării, a dedublării se regăsește în mai toate categoriile comicului, însă cele predilecte sunt fără îndoială parodia și ironia. Prima, ca imitație distorsionată sau reductivă a obiectului real, este, în substanța sa, un atipic discurs critic. Obiectul însuși este pus de parodist să-și etaleze vulnerabilitățile în fața unui receptor familiarizat cu convenția parodică. Cu cât obiectul este mai cunosut și mai evident
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reductivă a obiectului real, este, în substanța sa, un atipic discurs critic. Obiectul însuși este pus de parodist să-și etaleze vulnerabilitățile în fața unui receptor familiarizat cu convenția parodică. Cu cât obiectul este mai cunosut și mai evident, cu atât imitația lui este mai ușor de decodificat și invers, cu cât obiectul apare ca abstract și greu de prins în tipare palpabile, cu atât parodierea lui se subtilizează, iar antrenamentul cultural al receptorului este decisiv în procesul decodării. Ponciful și pastișa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nesemnificativ sau, dimpotrivă, cel pretențios este reflectat într-o oglindă deformantă, care fie-i augmentează artificial trăsăturile, fie i le mimimalizează. Înainte de a încheia considerațiile teoretice referitoare la parodie, reținem, pentru ceea ce ne interesează, definiția dată acesteia de Robert Neumann: "Imitație polemică a slăbiciunilor adversarului manifestate la trei niveluri: formă, materie, concepție"239. În ceea ce privește ironia, vom încerca să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice, administrative, colocviale, telegrafice, statistice, jurnalistice), procedeu care mizează pe efectul comic iscat de distonanța dintre formă și conținut. E o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut modelul pastișei jurnalistice, în care informația fictivă devine reportaj verosimil, ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apropie mai mult de viața nevinovată și de bucuria absolută decât râsul provocat de comicul de moravuri, care e limbaj clar pentru vulg; grotescul (comicul absolut) se opune comicului obișnuit sau semnificativ. Comicul e din punct de vedere artistic o imitație; grotescul, o creație"262. În publicistica argheziană, imaginea grotescă pleacă de la o realitate minimală, pe care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vorba curată: ar înțepa ochii copiilor și ar reteza limba mieilor neînțărcați -, i s-a dus viața în deșert. Și consolarea bietului om fără dragoste și fără evlavie se găsește în ajunul obștescului ineluctabil sfârșit, mărunțit între paiațe mici și imitații minuscule". Prin hiperbolă, se produce o metamorfoză auctorială: pamfletarul, distanțat, acum, de autorul real, își percepe adversarul pe o scară afectivă supradimensionată: din persoană publică, cu statut real, general recunoscut, inamicul său devine, brusc, personajul negativ al micro-narațiunii, printr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
7-8; 66/7-8) și a mărgelelor stelate cu patru colțuri (Pl. 65/6; 66/6), toate aceste tipuri prezentând perforațiii centrale. IV.3.b. Alte obiecte Foiță de lut ars În așezarea de la Hoisești s-a mai descoperit și o imitație în lut ars la roșu a unei foi de tablă de cupru cu cele două margini rulate, reprezentând probabil o piesă de colier, prin care puteau fi trecute capetele a două fibre, cu o lungime de 3,2 cm și
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un hipercorp, activ, public și strălucitor, ale cărui rămășițe se vor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
armonioasă, regulată a părților, mai mult sau mai puțin prezentă în lume, dar exemplară și superlativă în corpul omenesc. Când frumosul face Frumosul, cu majusculă, este un Ideal suprasensibil, o realitate imobilă și transcendentă față de care frumusețile vizibile sunt o imitație îndepărtată și degradată. Discursul grec clasic despre Frumos nu este de tip artistic, ci filosofic. Frumusețea nu are sens prin ea însăși. Dacă acest ciclu al imaginilor grecești începe în secolul al VIII-lea, sfârșitul lui, în secolul I al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o sută altele posibile, o metodă și un cod subiectiv, ilegitime științific și pertinente cultural, relative la o stare de civilizație. Totul pare să-i dea dreptate lui Panofsky și școlii lui: e vorba de o stilizare, nu de o imitație. În teatrul lumii (scenografia are rolul ei în invenție), omul îi fură primul loc lui Dumnezeu. Simetric punctului de joncțiune a liniilor de fugă pe spațiul plan al tabloului, iată-l actor principal și regizor al micului său cub scenic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limbajului asupra lucrurilor și a creierului asupra ochiului. Carnea lumii transformată într-o ființă matematică oarecare: aceasta ar fi utopia "noilor imagini". O revoluție în privire, în orice caz. Simularea abolește simulacrul, ridicând astfel imemorialul blestem care unea imaginea și imitația. Imaginea era prinsă în statutul ei spectacular de reflectare, calc sau amăgire, în cel mai bun caz substitut, în cel mai rău înșelătorie, dar întotdeauna similare. Ar fi atunci sfârșitul milenarului proces al umbrelor, reabilitarea privirii în câmpul cunoașterii platoniciene
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al privirilor decât al produselor, străin de orice condamnare a unui "jos" în numele unui "înalt", a unei "culturi de masă" în numele unei "culturi cultivate". Să opui un vârcolac unei creaturi nobile ar fi un maniheism academic cel puțin imprudent, deoarece imitația și eleganța fac un continuu schimb de locuri pe termen scurt. Oricine știe că, în artele frumoase ca și în Ceruri, cei din urmă vor fi cei dintâi. Sarcasmele care au însoțit primele decenii ale cinematografiei reapar aproape identic la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și produs al acesteia. Mediul, educația, contează ca și genele. Individul devine uman atunci când intră în relație cu mediul, cu alte persoane, când se construiește continuu în relațiile cu ceilalți. Respectul față de părinți, față de bătrâni etc. este învățat prin gesturi, imitație etc. Dar omul învață și din legende și mituri, din proză și poezie, din teorii, din imaginarul social care se exprimă în povești, vieți paradigmatice, practici sociale, rutine cotidiene. Nu stăpânim toate resorturile vieții pe care o trăim, dar traiectoria
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-a mai oferit lui Prospero, care îl vede bine, astfel de imitații ca de pildă atunci când povestește starea în care ajunseseră cei trei jalnici conspiratori, Stephano, Trinculo și Caliban: „aprinși de vin și bătăioși, / Loveau în vânt, fiindcă le bătea / În față, și-n pământ, căci, pasămite, Le săruta călcâiele.“ Parcă îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-a mai oferit lui Prospero, care îl vede bine, astfel de imitații ca de pildă atunci când povestește starea în care ajunseseră cei trei jalnici conspiratori, Stephano, Trinculo și Caliban: „aprinși de vin și bătăioși, / Loveau în vânt, fiindcă le bătea / În față, și-n pământ, căci, pasămite, Le săruta călcâiele.“ Parcă îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spate și împodobit cu flori. Lobii urechilor nu sînt acoperiți de păr, pentru a pune în valoare cerceii din pietre prețioase. Marea burghezie înstărită nu se lasă mai prejos și preia moda lansată de nobilele doamne (cu excepția portului bijuteriilor, adeseori imitații). Consemnul burghez la modă era Mehr Schein als Sein. Cum nu toată lumea avea un păr lung natural (ca Elisabeta), încep să se confecționeze pe scară largă meșe și cozi de păr savant împletite, care cu timpul se dezvoltă într-o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
grecești actuale, există cuvinte împrumutate ca salma „pai“, merza „fileu de pește“, zaba „broască“, motsilo „mlaștină“, magula „mormânt“ sau karuta „înger“, fiindcă este greu de imaginat că vechii greci nu cunoșteau aceste realități. Cuvintele se împrumută și din spirit de imitație, împrumuturile fiind supuse capriciilor modei. Un cuvânt poate fi împrumutat pentru că termenul străin este considerat mai distins, mai frumos, mai interesant sau mai amuzant. Or, nu există metodă prin care să se poată prevedea de ce un cuvânt este considerat mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai la curent cu progresele științelor naturii și intrat în polemică cu Darwin, comite aceeași eroare ca Renan: „Cele 400 sau 500 de rădăcini ce rămân ca elemente constitutive ale diferitelor familii de limbi nu sunt nici interjecții și nici imitații. Omul, în statutul lui primitiv și perfect, avea nu doar, ca animalul, puterea de a-și exprima sentimentele prin interjecții și percepțiile prin onomatopee. El poseda printre altele facultatea de a da o expresie mai articulată percepțiilor naturale ale spiritului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]