5,812 matches
-
în ceea ce privește formarea caracterului, observăm că acest copil, ajungând adult, nu este atașat de părinții săi (el consideră toate sacrificiile făcute de ei ca fiind absolut firești, obligatorii). b. Un rol important îl are imitarea emoțiilor, atitudinilor celor din jur. Copilul imită cu ușurință pe adulți, mai ales pe aceia pe care îi stimează. Emoțiile se pot transmite și prin limbaj, și prin povestire. Copiii imită și profesorii cu prestigiu: când profesorul de istorie povestește cu însuflețire și admirație lupta de la Podu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
absolut firești, obligatorii). b. Un rol important îl are imitarea emoțiilor, atitudinilor celor din jur. Copilul imită cu ușurință pe adulți, mai ales pe aceia pe care îi stimează. Emoțiile se pot transmite și prin limbaj, și prin povestire. Copiii imită și profesorii cu prestigiu: când profesorul de istorie povestește cu însuflețire și admirație lupta de la Podu Înalt, emoția li se transmite și școlarilor. Desigur, aceste sugestii și acte de imitație nu duc imediat la formarea de sentimente. Copiii nu devin
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aceasta am subliniat factorul esențial al educării școlarilor: personalitatea profesorului. Profesorul trebuie să aibă o mare autoritate care se impune prin deplina sa competență profesională și tact pedagogic. Atunci el devine un model pentru copii. Ei vor tinde să-i imite atitudinile, opiniile. Profesorul organizează și conduce lecția, tot el participă cu însuflețire la activitățile inițiate după ore. Dragostea pentru disciplina sa și convingerea în posibilitățile nebănuite ale copiilor ce cresc sub ochii lui le trezește interesul și dă avânt aspirațiilor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nimic) nu-și găsea loc într-un univers alcătuit din yin și yang” (Boorstin, 1992, p. 17). Platon afirma că este imposibil să concepi ceva nou, iar arta în vremea sa era doar o încercare de a îmbina sau a imita formele ideale. Deși a devenit indicatorul contemporan al creativității, la începuturile istoriei originalitatea nu constituia o trăsătură creativă (Child, 1972; Dudek, în publicații periodice). Aceste concepții nu au fost contestate în mod serios vreme de aproape 1 200 de ani
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tendință de a oferi cele mai eficiente soluții la studenții care au criticat constructiv soluțiile timp de 20 de minute. Totuși, analizele de conținut au relevat că subiecții care au beneficiat de aceleași condiții de instructaj au fost predispuși să imite soluțiile oferite drept exemple. Soluțiile oferite de studenții responsabili de identificarea punctelor vulnerabile au dat dovadă de mai multă originalitate - un aspect foarte important, deoarece originalitatea reprezintă, probabil, atributul care se bucură de cea mai mare recunoaștere în cadrul complexului de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetărilor pot fi valoroase, din moment ce ele constituie o parte integrantă a cercetării experimentale tradiționale. Frecvența în replica studiilor de creativitate este totuși redusă în comparație cu cercetările din domeniul științelor exacte. În plus, reproducerea cercetării științelor exacte se caracterizează prin precizie; se imită procedurile utilizate în experimentele inițiale cu unicul scop al validării prin replicare. În cercetările legate de creativitate (și, după informațiile noastre, în majoritatea științelor sociale și comportamentale), cercetările-replică sunt rare. Genul de cercetare cel mai asemănător replicii constă în elaborarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a creat recent pe calculator un model de improvizație în jazz, pe baze euristice, și anume un set de metode empirice care pot fi folosite pentru a produce improvizații. Johnson-Laird pornește de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect esențial al evoluției unui interpret de jazz este faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o capacitate de improvizație care să funcționeze eficient atunci când cântă, deoarece în jazz
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Schimbarea care nu ne afectează modul de gândire, simțire sau acțiune nu este creativă. Așadar, creativitatea presupune existența unei comunități de oameni care au același mod de a gândi și de a acționa, care învață unii de la alții și își imită reciproc acțiunile. Este util să ne gândim că creativitatea implică modificarea „memelor” - unitățile de imitație despre care Dawkins (1976) a spus că sunt cărămizile culturii. „Memele” se asemănă cu genele prin faptul că poartă instrucțiunile de lucru. Notele unui cântec
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să poți repeta un cântec, la nevoie. Cu alte cuvinte, dacă te-ai născut pe o insulă pustie și n-ai ascultat niciodată muzică, nu prea ai șanse să ajungi un Beethoven. Ai putea, dar șansele nu sunt mari. Poți imita păsările, dar nu vei scrie Simfonia a V-a. Așadar, ai crescut în condiții în care ai putut aduna o mulțime de informații. Prin urmare, trebuie să ai genul de memorie potrivit pentru genul de lucruri pe care vrei să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
influente trebuie să fie percepută ca fiind tangibilă, cel puțin în parte. Așadar, trebuie ca trăsăturile caracteristice pe care se întemeiază situația preeminentă a acestei elite să fie apreciate ca fiind imitabile și să fie considerate demne de a fi imitate (Nadel, 1956, 1990, p. 35). Asta duce la distincția dintre două feluri de influențe care pot fi exercitate: influența directă și cea indirectă. Cei care beneficiază de respectul sau de considerația celorlalți exercită prin aceasta o influență în jurul lor, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec În a-și Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită! * „De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de risc, autocontrolul slăbește Într-atît, Încît omul Își arată adevărata fire: de ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
P. Syrus) Desigur, este penibil să-ți pui mintea cu un om pe care beția Îl face să nu fie stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a face ceva e păcat, dar și a nu face.” (Marc Aureliu) Pentru că nefăcînd , nu numai că nu Îndreptăm o situație, care pretinde acest lucru, ci Îi Încurajăm pe unii dintre cei care ne observă „indiferența” să dorească să ne imite. * „Există reproșuri care laudă și laude care bîrfesc.” (Fr. De La Rochefoucauld) În funcție, evident, de cîtă obiectivitate sau, dimpotrivă, de, cît subiectivism punem În aprecierile noastre (exemple: Îi reproșăm cuiva combativitatea excesivă În susținerea opiniilor personale, dar nu ne putem
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe moment, la „binele” pe care i l-am făcut cu „rău”, ne rămîne totuși speranța că persoana În cauză va evalua ulterior sensul adevărat al atitudinii pe care am avut-o față de ea, și va Încerca apoi să ne imite În viitor. * „În aproape toate lucrurile, calea de mijloc este cea mai bună.” (Cicero) Însă este foarte greu să probezi un „simț al măsurii” mai ales cînd este vorba de propriile stări sau Însușiri sufletești: cînd de exemplu, nu avem
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
claritate anticipate și urmărite. * „Dacă vom plăti cu bine răului, care va fi răsplata pentru bine?” (Confucius) „Binele” se răsplătește, firește, prin el Însuși, deoarece binele lărgește Eul, pe cînd „răul” Îl restrînge: „Ce Înseamnă să faci o binefacere? A imita pe Dumnezeu” (P. Syrus). * „Cel mai mare rău e deprinderea cu răul.” (Al. Vlahuță) Pentru că În condițiile obișnuinței cu „răul” ajungi, la un moment dat, să nu mai poți face distincția necesară Între un rău mai mic și unul mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cuiva de a obține profituri sau de a ascensiona În ierarhia demnităților sociale. După ce am văzut că respectiva persoană a reușit În demersurile ei, invidia ne face să uităn de scrupurele noastre morale inițiale și am vrea chiar s-o imităm!... * „Pentru a uita mizeria vieții există trei mijloace: speranța, somnul și rîsul.” (Immanuel Kant) Ar mai fi unul: blazarea (starea de lehamite). * „Fiecare om are mai multe calități decît crede, dar numai succesul le pune În valoare.” (Marguerite Yourcenar) Însă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu decide acolo ca suveran, cea care decide este majoritatea. Autogestiune și comunalism anarhic... Se constituie apoi un cuplu care presupune o relație magistru-discipol. înveți de la celălalt conformându-te acțiunilor lui: faci ce face el, spui ce spune el, îl imiți în tot și în toate. îmbrăcat într-o tunică peticită, cu capul acoperit de o glugă, cerșești: cerșitul este activitatea de toate zilele. Cu prețul acestei asceze, libertatea devine integrală: mănânci și bei când dorești; ai relații sexuale când găsești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
viață preafericită, beatitudine, ocean nesecat de fericire - uniunea mistică întru Domnul generează o jubilare fără precedent. Este, așadar, o nebunie să visezi purificarea - la modul platonician - a sufletului și spiritualizarea trupului; nebunie - iubirea de Dumnezeu, nebunie dorința de a-l imita pe Hristos, desigur, dar ce jubilare aduce această blândă nebunie! Cum poți cunoaște această plăcere în lumea de apoi? Citind și trăind pe pământ Evangheliile, practicând virtuțile teologale - credință, speranță, milostenie. Nu contează amenințările preoților; deciziile ierarhiei ecleziastice sunt nule
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apoi? Citind și trăind pe pământ Evangheliile, practicând virtuțile teologale - credință, speranță, milostenie. Nu contează amenințările preoților; deciziile ierarhiei ecleziastice sunt nule; rugăciunea călugărilor are puțină valoare; edictele suveranului pontif nu au nicio absolut niciuna: nu contează decât existența trăită imitându-l pe Isus sărac, umil, blând, pașnic, generos. Recursul la sursă i-a supărat dintotdeauna pe reprezentanții creștinismului oficial, pe afaceriști, pe cei bogați, corupți, belicoși, violenți și lacomi. Epicur creștin! Erasmus creștin, mai creștin chiar decât oficialii creștinismului, iată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu seninătate supărărilor care apar în viața lui căci ele nu înseamnă nimic în comparație cu ceea ce-l așteaptă după moarte pe creștinul care a trăit în spiritul lui Hristos. întărit de speranța unei voluptăți eterne dobândite prin strădania de a-l imita, creștinul se bucură de privilegiul unei vieți terestre, condiție pentru a o obține. Recursul la plăcerile vieții terestre presupune moderație. Odată îndepărtate voluptățile triviale, celelalte trebuie gustate cu măsură. Abuzul de plăceri, fie ele și licite, nu este recomandabil... Este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apel și Eva de asemenea. Filosoful nu împărtășește această ficțiune care stă la baza idealului ascetic occidental. în vreme ce creștinismul celebrează moartea ca pe o ocazie de a elibera sufletul din trup iar suferința ca pe o șansă de a-l imita pe cel răstignit și de a obține astfel o mântuire oferită sub forma unui anticorp ceresc, Montaigne propovăduiește bucuria, voluptatea, plăcerea, viața, fericirea. Nici vorbă de transformarea trecerii noastre pe pământ în ispășire, nici de justificarea unor suferințe pe care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
complete a procedurilor reproductive, prin aceasta modificându-se sau distrugându-se instituțiile. Instituțiile pot suferi de asemenea și schimbări de natură endogenă. Schimbarea în instituții poate avea loc în două moduri. Fie schimbarea este inițiată de o persoană și este imitată de alții, fie este inițiată de mai mulți indivizi, acționând colectiv pentru a răspunde la o nouă problemă socială. „O schimbare instituțională are loc ori de câte ori unul sau mai mulți agenți consideră că interesul lui sau al lor va fi mai
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
învățarea și imitarea soluțiilor reprezintă, de multe ori, alegerea mai puțin costisitoare și mai eficientă. Însă acest lucru este valabil doar în condițiile în care se ține cont de diferențele de mediu. În principal, mimetismul este generat de nesiguranță, fiind imitate organizațiile de succes sau percepute ca având legitimitate sporită. Această imitare conduce însă la sporirea legitimității, fără a se asigura însă, neapărat, eficiență. Extinderea ideii de mimetism de la organizații la spectrul instituțional a fost realizată de Claus Offe (1992) într-
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
contesta ambițiile teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică - de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
TV difuzate și care ar determina reclasificarea programelor de pe Acasă TV ca programe de tip 12, în loc de programe de tip AP, au fost observate, spre exemplu: consumul de droguri și de alcool (12 apariții), comportamentele și atitudinile antisociale ușor de imitat de către copii (6 apariții), violența casnică/sexuală (6 apariții) etc. Aceste aspecte, în special comportamentele și atitudinile antisociale ușor de imitat de către copii, sunt „în top” și în cazul programelor de tip AP prezentate pe canalele Național TV și B1
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]