2,195 matches
-
doua zi după plecarea sa) și relativă față de enunțare (astăzi). Este greu de conceput o povestire care ar menține, de la un capăt la celălalt, același tip de reperaj. În acest sens, regula generală este combinarea celor trei proceduri. Cel mai impersonal roman sfârșește întotdeauna prin a lăsa loc deicticelor temporale, cu condiția ca personajele să se exprime în discurs direct. Însă există și texte în care domină reperajul deictic. Este cazul acelora care țin de tehnica "monologului interior" (infra, cap. 5
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
face ca obiectul în cauză să fie un obiect prin care se verifică o anumită proprietate. În schimb, demonstrativul operează o situare imediată, legând grupul nominal de un element prezent în situația de enunțare. Această diferență este bine ilustrată prin impersonalele existențiale. După Era odată o regină, putem cu greu adăuga imediat Regina... Mai degrabă ar trebui să spunem Această regină... În schimb, dacă am adăuga elemente de determinare la prima ocurență (de exemplu "o regină foarte zgârcită care avea două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perspectivei estetice, un critic ar rezolva cazul dramaturgului în două fraze; pentru Ioan Stanomir însă autorul devine un caz prin intermediul căruia poate pătrunde în mecanismul transformării literaturii în propagandă. Avem de a face cu un scriitor submediocru, care tematizează dirijat, impersonal, în siajul ideologiei oficiale a epocii. Verdictele criticului-politolog sunt tranșante, nelăsând loc dubiilor: Silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
spațiu de incertitudine. Golul creat a fost umplut de instituția indicațiilor. Referitoare la cazuri particulare sau situații de moment, indicațiile erau menite să compenseze absența mecanismelor legale și a ierarhiilor informale stabile. Prezente, încă din 19668, inițial într-o manieră impersonală și cu referire la un număr limitat de domenii, folosindu-se formula "din indicația Prezidiului Permanent al CC al PCR", "indicațiile" au devenit curente, după 19689, îndeplinind rolul de impuls principal pentru o serie de demersuri. Materialele care conțineau formula
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
III. Faptul juridic și actul juridic izvoare ale raportului juridic civil III.1. Faptul juridic III.1.1. Noțiune Relațiile sociale devin raporturi juridice prin intervenția normei de drept care le reglementează. Dar norma de drept prevede doar cazuri generice, ipotetice, impersonale de a se stabili anumite raporturi juridice abstracte. De aceea, pentru a se ajunge la un raport juridic concret, este necesară producerea unor fapte de care norma leagă efecte juridice și anume: nașterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice. Asemenea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
the Tableta, pp. 89 sq.; The Sumerians, pp. 117 sq. Termenul me a fost tradus prin "ființă" (Jacobsen), sau "putere divină" (Landsberger și Falkenstein) și a fost interpretat ca o "imanență divină, în materia moartă și vie, neschimbătoare, statornică, dar impersonală de care numai zeii dispun" (J. Van Dijk). 8 R. Jestin, op. Cit., p. 181. Vom avea ocazia să le vedem importanța, analizând sărbătoarea babiloniană akitu (§ 22). Scenariul comportă hieros gamos între două divinități patronatoare ale cetății, reprezentate de statuile lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cum sunt înfățișați pe monumente și în texte, în multe detalii caracteristice, ca, de pildă, inițiativa și curajul lui Tutmosis III în timpul bătăliei de la Megiddo, A. de Buck a recunoscut elementele convenționale ale portretului unui suveran ideal. Aceeași tendință către impersonal se constată în reprezentarea zeilor. Cu excepția lui Osiris și Isis, ceilalți zei, în pofida formelor și funcțiilor lor distincte, sunt evocați în imnuri și în rugăciuni aproape în aceiași termeni 24. 19 H. Frankfort, ibid., pp. 54 sq. A se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este prizonierul lui karrnan și în același timp posesorul unui "Sine" nemuritor, el dese peră în Brahman o situație comparabilă. Altfel spus, el recunoaște în Brahman două modi de a fi aparent incompatibile: "absolut" și "relativ", "Spiritual" și "material", "personal" "impersonal" etc. În Brihadăranyaka Up. (II, 3,3), Brahman este perceput sub două form corporală (și muritoare) și nemuritoare. Upanișadele medii 41 dezvoltă în mod mai sistemat această tendință - atestată deja în Rig Veda - de a reduce totalitatea cosmică și constiin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
descoperă caracterul fortuit și impermanent al teribilei suite: ăvidya, karman, samsar a. Desigur, Upanișadele medii exploatează în mod diferit aceste noi descoperiri. Cele două modalități ale lui Brahman sunt câteodată interpretate ca reprezentând un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens se poate înțelege Katha Up. (I, 3, 11), care pune principiul personal, purușa, mai presus de modalitățile sale "impersonale" (avyakta, 41 Cele mai importante sunt: Katha, Praștia, Maitri, Mândukya, Svetăsvatăra și Mundaka. Epoca redactării
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale lui Brahman sunt câteodată interpretate ca reprezentând un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens se poate înțelege Katha Up. (I, 3, 11), care pune principiul personal, purușa, mai presus de modalitățile sale "impersonale" (avyakta, 41 Cele mai importante sunt: Katha, Praștia, Maitri, Mândukya, Svetăsvatăra și Mundaka. Epoca redactării lor este dificil de precizat; probabil, între 500 și 200 î. Hr. 42 Acest lucru a fost bine evidențiat de H. von Glasenapp, La philosophie indienne
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se stingă de planșete ochii văduvelor? Mâncăm oare singur bucata mea de pâine și orfanului nu-i dădeam din ea?" (31: 16-17; cf. 31: 19-34). 14 Această cuvântare pare să fie o interpolare. răspunsul lui Iahve dezamăgește prin caracterul său impersonal. Dumnezeu vorbește "din sânul vijeliei" (38: 1), într-o veritabilă teofanie, dar el ignoră întrebările lui Iov. Iahve se mulțumește să-i reamintească atotputerea sa, opera sa cosmică, complexitatea Universului, varietatea infinită a manifestărilor vieții. După ce a evocat marile structuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială nepăsare;/ Mâhnitul tău drum e fără hotar,/ Mirajul lui mă vântură și mă doare" (Întunericul). Dorința
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe acesta (știam). Încetinirea mișcărilor și a ritmului poeziei imprimă senzația de trecere nesimțită în neant, prin adverbele "pe urmă ușor", "ceremonial", dacă primele exprimă explicit trecerea timpului și alunecarea insesizabilă, al doilea reprezintă o încetinire a ritmului poeziei. Reflexivul impersonal impune ideea că destinul e deasupra omului, nu e aici nici acceptare a morții, nici revoltă împotriva ei. Textul păstrează un ton constativ "căutând pe unul dintre noi s-a oprit -/ într-un pahar plutea înecată o viață". Cântec pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acțiune și comportare în cadrul acestei lumi, soluție existențială individuală, dar și colectivă; construcții deviante, compensatorii, disjuncte, izolatoare/ imaginar al realității contingente și colective; specializare restrictivă a limbajelor/ asumare deliberată a lipsei de specializare; construct conceptual, intelectual, abstract, egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare impersonală, abstractă, a ființei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare impersonală, abstractă, a ființei/poezia ca mod al sincerității; subiectivitatea ca manifestare narcisiacă/subiectivitatea ca model total al ființei, cu toate laturile ei, inclusiv cea socială (...)"240. Chiar dacă uneori opozițiile sunt oarecum forțate, tabloul comparativ este relevant pentru mutațiile estetice pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reală" ("fragmente de peisaj, schițe de gesturi și acțiuni, contururi de oameni, materii reziduale, resturi") care însă nu o mai reconstituie odată ce se încearcă potrivirea lor. "Le leagă doar tonul, modulația sau (...) emoția artistică (dar într-o accepțiune cu totul impersonală)"257. Din astfel de fragmente pare a se recontitui o realitate aparte și la Geo Dumitrescu: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?/ Cu cât mai greu e-acolo/ mișcarea-n cerc în jurul unui blid/ decât aici
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și mai mult turpitudinea lor morală. În opinia Republicanilor, aceasta era adevărul nu numai cu privire la așa- numitele diferențe între comuniști și disidenți, sau între partidele mainstream de stânga sau de dreapta, dar și cu privire la unele procese economice, aparent mult mai impersonale. Astfel, Sládek a susținut că inegalitățile sociale care au rezultat din reforma economică, nu sunt efectul mecanismelor de piață, ci că, în fapt, ele au fost produse de acțiunea deliberată a elitelor, cu scopul de a depolitiza și de a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
încearcă să se identifice pe moment cu viața lor". Tot el adaugă: Aceasta nu-i decât o dorință, adresată autorilor noștri, să culeagă subiectele care se găsesc în număr mare, să uite de convențiile romantice și istorice, și să reflecte impersonal, cu înțelegere, drama vieții reale. Procedând astfel vor ajuta la revitalizarea literaturii noastre, care în prezent este atât de anemică" (O nouă formă de literatură 425). Tot așa cum scriitori realiști și naturaliști își teoretizau propriile scrieri, jurnalismul literar narativ făcea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
piatra filozofală (9). Ceea ce au în comun Anderson și Caldwell este faptul că, odată ce încep să transmită cititorului propria lor subiectivitate, le este imposibil să nu ia o atitudine politică. Spre exemplu, Anderson afirmă: "Nu pot să adopt un ton impersonal". Pe de altă parte, el recunoaște limitările propriei subiectivități: "Este vina mea că nu înțeleg mai mult din aceste povești, deseori nu înțeleg ce simt cu adevărat oamenii cu care vorbesc (ix)". Anderson și Caldwell ne arată în suficiente ocazii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o problemă existențială, o încercare disperată de a avea un sens. Polițistul ce a anchetat crima, Alvin Dewey, pare să fi intuit acest lucru atunci când conchide, după ascultarea mărturisirii lui Smith: Această crimă a fost un accident psihologic, un act impersonal în fond" (277). Numai că familia Clutter a trebuit să plătească pentru confruntarea dintre Dick Hickock și un Perry Smith care se confrunta la rândul său cu propria dilemă existențială. Totuși, la sfârșitul romanului Crimă și pedeapsă are loc o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
PA: Rodale, 1987. Vitalis, Oderic, The Ecclesiastical History of Oderic Vitalis, Ed. și trad. de Marjorie Chibnall, Vol. 4, Oxford: Clarendon, 1973. Wakefield, Dan, "Harold Hayes and the New Journalism", Nieman Reports (vară 1992): 32-35. ―, "The Personal Voice and the Impersonal Eye", The Reporter as Artist: A Look at the New Journalism Controversy, Ed. Ronald Weber, New York: Hastings House, 1974, 39-48. Walker, Stanley, City Editor, New York: Frederick A. Stokes, 1934. [Ward, Edward "Ned"], London Spy, Aprilie 1699, ediția a 3-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
venu de haut, coulait" [Zola, La Сurée, p.182]. Eric Hobsbawm mai observa că "această formă de comportament [adulterul] era cea mai obișnuită în cercurile aristocratice și la modă, dar și în marele orașe unde (cu ajutorul unor stabilimente discrete și impersonale cum ar fi hotelurile) aparențele puteau fi păstrate cu mai multă ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria; de regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Avec un moț aimable, elle lui fit signe de s'asseoir (...) Mme Dambreuse leș recevait tous avec grace" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.160]. Codul de politețe parizian se bazează, din punct de vedere lingvistic, pe utilizarea prenumelor, a enunțurilor impersonale 360 (pentru a evita indicarea subiectului nedorit), a formelor necategorice ale actelor de vorbire, pe întrebuințarea frecvență a modurilor condițional, imperativ și conjunctiv. Ezitarea, așteptarea și reticența sunt modalități pentru a ocoli un verdict negativ categoric [Hoffet, 1953, p.30-31
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
son silence, et qu'elle voulait toujours ouvrir la porte et s'en aller, îl acheva de perdre la tête. Îl eut une explosion suprême de douleur" [Zola, Au bonheur des dames, p.381-382]. Exprimarea Parizienei nu este plata și impersonala, ea introduce componentă (șocantă în cazul femeii) contrazicerii: "Elle se révolta contre cette indignation: "Quoi! tu veux que je prenne des gants pour te parler maintenant! Tu te conduis avec moi comme un gueux depuis que je te connais, et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]