2,209 matches
-
luarea deciziilor; -ascultă cu multă atenție și înțelegere; -de regulă evită să-și folosească puterea și atuurile; -manifestă căldură în vorbire și se bazează pe forța de convingere a prieteniei; -atunci când iau decizii le exprimă într-o manieră serioasă, impersonală, straină; -sunt potrivite pentru negocierile bazate pe strategia de cedare. 5. Stilul flexibil - este o combinație a celor anterioare. În cadrul acestui stil intervine și versatilitatea care se referă la ceea ce este schimbător în comportamentul unei persoane, rămânând o caracteristică independentă
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
ale unui imaginar poetic în curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând între o varietate ludică aparte, de un livresc voit ,,copilăros”, și mărturisiri niciodată lăsate să se rostească deplin, repede și voit curmate, acoperite prin întoarceri-reflex la impersonale, protectoare tipare: ,,obcina” și ninsorile din munți, apa Moldovei, ,,țara înaltă”, „vama sfioasă a toamnei”, iazul „cu năluci”, ,,o veșnică pădure ursitoare” nu închipuie atât trăsături ale unui ,,decor”, cât însemne ale unei timpurii înclinări spre o mitologizare a viețuirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
care efectuează investigația. Întrebările indirecte se bazează pe principiul că subiectul, într-o formă sau alta, proiectează în replicile altora propria atitudine. S-a constatat că validitatea itemilor indirecți este mai mare atunci când se folosește ca proiectant un subiect indefinit, impersonal, și nu „cei mai mulți oameni”; în enunțuri de genul: „se spune că...”, „se consideră că...” etc., subiectul își dezvăluie atitudinile personale prin aprecierea acestor enunțuri. Foarte aproape de această tehnică este și aceea a folosirii unor maxime și proverbe ca fundal apreciativ-proiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lucruri, care par întâi absurde, apoi, treptat, înfiorătoare. Paradoxul este tocmai acesta: abolirea voinței individului nu prin forță, ci prin metoda insidioasă a convingerii, a convertirii. Naratorul renunță la sine, la realitate, pentru a primi o existență guvernată de sensul impersonal al sistemului: misiunea sa este să copieze continuu, cu mâna stângă. Minciuna oferită astfel este remediul absurd al lipsei unui adevăr personal, individual. Celelalte proze, deși bine scrise, nu se ridică la valoarea acestei nuvele. În general, sunt narațiuni fantastice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
cunoașterea"658. În al treilea rând, subliniază McKerrow, o trăsătură fundamentală a întreprinderii critice este aceea că "are un obiect față de care se poziționează "împotrivă""659, prin urmare, nu trebuie să ne imaginăm retorica critică drept demers teoretic "detașat și impersonal"660. În al patrulea și ultimul rând, adaugă McKerrow, retorica critică are, în mod necesar, consecințe practice: Indiferent dacă (retorica adăugirea mea) critică stabilește o evaluare socială în privința a "ce e de făcut", ca rezultat al analizei, ea trebuie, orișicât
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
individualizate, integrare în mediul apropiat de realitate. • Atragerea în participare și a educaților cu probleme. Și părinții devin parteneri, susținători, ajută procesele de cunoaștere și formare a atitudinilor. • Bazarea pe competiție, pe relații ierarhice și cu caracter didactic. • Domină relații impersonale, cu slabe interacțiuni între educator-educați, educați-educați în clasă, în activitatea de învățare, ci mai ales în plan nonformal. • Atragerea diferențiată în instruire este discriminatorie. • Părinții sunt factori externi, care nu influențează. Criterii de succes, performanță • Succesul nu este limitat, ci
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cea medicală, nu există atât boli, cât mai ales bolnavi, adică tot atâtea reacții psihofiziologice la boală câți bolnavi sunt. Dacă terapeutica psihică sau cea medicală nu este adaptată la specificitatea cazului (la biografia particulară a acestuia), atunci ea devine impersonală, rigidă și ineficientă. Μ Cine nu se poate angaja Într-un sentiment de iubire, din incapacitatea de a-l trăi pe deplin sau din teama de patosul lui, este condamnat să se amăgească doar cu iluziile lui. Μ Fiecare câștigă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ștergere din memorie care e de altfel cealaltă față a unei Îmbogățiri, iar Montaigne se grăbește să uite ce a citit tocmai pentru că și l-a făcut al său, ca și cum cartea nu ar fi decât suportul tranzitoriu al unei Înțelepciuni impersonale și nu i-ar mai rămâne, odată sarcina ei Încheiată, decât să dispară după ce și-a transmis mesajul. Însă faptul că uitarea nu are numai părți negative nu rezolvă toate problemele, mai ales pe cele psihologice, care Îi sunt asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază și parodie, practicarea unei poetici a concretului și a banalului, receptivitatea față de livresc, în forma intertextualității, a metatextualității și a transtextualității 78. Matei Călinescu 79 introduce postmodernismul prin menționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anume orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însăși vocea destinului, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale, de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic, al spiritului, masca inflexibilă, de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic"108. În spiritul acestui principiu și cercetându-i spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anumit orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însuși vocea destinului său, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale; de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic al spiritului, masca inflexibilă de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare, într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic. Dacă existența etică, deși nu lipsită de patos, rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai degrabă, unul masculin, rece, s-ar putea vorbi chiar de un realism al percepției, de o despuiere a emoției de afect, dar doar în aparență, atipice pentru poezia anilor '60 asemănare cu Ana Blandiana, n. n. A.I.P. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realizată În paradigma scrisului. Scrisul blochează, ascunde, nu stăpînește ceea ce livrează. Punctul În care scrisul s-a dovedit a fi cel mai vulnerabil și care Îl fac astăzi tot mai rar și mai nevrotic este autenticitatea. Scrisul vine din rațiunea impersonală, el dezvăluie o ordine, e materie anorganică, este rezultatul gîndirii. Vorbirea, În schimb, este a cărnii, a trupului, abia ea este o prezență fizică absolută. Trăind sub zodia prezenței, constatăm că showul de teelviziune este mult mai autentic decît o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoficțiune. Viața bate filmul, suna titlul unei emisiuni TV, și nu alta este deviza multor scriitori contemporani În cărțile cărora adesea “viața” bate literatura. IV.3.2. Limitele autoficțiunii. Două exemple. Viața este tot mai mult alcătuită din aceste conținuturi impersonale și reprezentări care vor să elimine colorația cu adevărat personală și incomparabilă ; așa Încît, astăzi, pentru a salva ceea ce e personal În cel mai Înalt grad, trebuie puse În practică o particularitate și o singularitate extreme; trebuie forțată nota pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eu nu-și mai pot permite astăzi același lucru. Noul roman apare Într-o perioadă efervescentă din punct de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist. Muzica devine tehnicistă, muzicienii teoretizează - vezi cazul dirijorului și compozitorului Pierre Boulez. Există, la sfîrșitul anilor 1970 - dincolo de mari scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura de 20ș? Confort. Lectura romanelor publicate de editura Minuit În anii 1980 este aparent comodă: textele mustesc de umor, cinism, parodie. Este o literatură de interior, adresată occidentalului urbanizat care-și petrece toată viața În diverse interioare funcționale, standardizate, impersonale, pe care totuși, cu efort, le poate ocui și le poate impregna de locuirea lui. Este o literatură adesea monotonă, senzație nu foarte supărătoare, Însă, pentru că temperatura camerei nu se impune sensibilității epidermice cu nimic, este temperatura care adoarme simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel puțin vizual, de rest, rămîne singurul spațiu al sinelui, o Închisoare light, un loft, ca În Big Brother - poți ieși oricînd - care te Împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, În occidentul impersonal, masificat și globalizat - și numai În acest Occident - singura vizuină a sinelui, unică vatră a Întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această Întîlnire devine În deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte, impersonal și minimalismul umanist, cald, care se manifestă independent pe scena literară franceză. Cum primul e radical și inedit, contactul cu publicul rămîne restrîns. Dintre ultimii reprezentanți am mai numit-o pe Marie Redonnet (publicată de Minuit și POL), Îi adaug
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale lui Deleuze, trecutul nu piere cu una cu două și tocmai această dependență a cetățeanului de două instanțe diferite îi conferă acestuia un statut absolut inedit. Kafka a fost primul care a avut intuiția acestei trăsături a modernității: controlul impersonal coexistă cu supravegherea personală. Noi ne aflăm, chiar și la ora actuală, într-o zonă intermediară, în interstițiul dintre mediile închise care se lasă supravegheate și mediile deschise, nedefinite, plasate sub control. Cele dintâi trăiesc cu teama unor sancțiuni imediate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a neglija luarea în considerare a părerilor critice de valoare existente în epocă. Este vorba de teza de doctorat a Mariei Pavnotescu, ce n-a putut fi publicată din varii motive, dintre care le enumăr doar pe cele de natură impersonală: lucrării i-a lipsit nota politică, de aderență la conformismul partinic al vremii, după cum mulți dintre poeții vizați au devenit între timp dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Steaua mi-a luminat paradisul/ și infernul cu aceeași nepăsare foarte bine." Sunt invocate adâncurile, cele ale mării și ale cerului. Golul adâncurilor este ca un imn de fecioare și muzici de sfere, este lumina eternă în care strigătele sunt impersonale și fără ecou, ca într-un deșert al morții: "ți-aduci aminte era o biserică/ fericită pe colina paradisiacă/ și tu înger de zăpadă". Lumina este de aur, iubita are părul de aur, trâmbița este de aur, nisipul este de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
greci (cutia Pandorei). * Sondajele formează opinii simultan cu descoperirea lor, în două moduri: printr-o acțiune forțată, atrăgând spre aceeași opinie persoane nehotărâte sau care au o altă opinie (teama de excludere, de periferie, de a nu aparține mediei, adică impersonalului "se"), dar și printr-un act de relevare a ceea ce riscă să scape, nefiind cunoscut în spațiul public; altfel spus, în lipsa sondajului n-am fi știut că avem mai multe persoane aceeași opinie (situație care tinde să ne consolideze opinia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Nu revolta, ci dezvățul ca pregătire pentru alte moduri de a vedea. * Urletul omului care își vede viața ratată ia în timpurile noastre chipul fugii față de moarte; un chip al speranței deșarte, de altfel. * Puținele imagini despre moarte și modul impersonal în care aceasta este tratată au condus la ivirea sentimentului de nemurire. Ca urmare, toți mai mulți oameni mor neîmpăcați. N-am văzut morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel nici în restul Occidentului, semn că ceva din fericirea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
autor: câți cititori mediocri ai citit pentru a avea pretenția să te citească cineva și pe tine? Într-o lume cu atât de multe produse îți este tot mai greu să vezi producătorii. Semn că și munca devine tot mai impersonală; lui "eu muncesc" i-a luat locul "se muncește". * Scriu cu teama de a nu uita! Atâtea gânduri s-au pierdut în negura amintirilor, lăsând doar umbrele discrete ale sensurilor pe care le-au vehiculat, încât mă tem de pierderea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
excepție majoră (raportat la simțul comun): proprietatea (ca fapt de a avea). * Poverile cu care încărcăm indivizii atunci când dorim să-i pedepsim, identificându-i ca vinovați, dezvăluie teama noastră de a nu lăsa fără chip răul, spaima de un rău impersonal, oroarea față de vinile colective în cazul cărora nu ne este accesibil genul de liniște furnizat de aplicarea unei pedepse. Păstrăm ca societate, cu rolul de liniștire a membrilor săi, un gest prin care eram calmați atunci când durerea născută din contactul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]