1,962 matches
-
doriți, de asemenea, să analizați comentariile făcute de participanții cu anumite caracteristici socio-demografice, pe care le-ați codificat în prealabil în computerul dumneavoastră. Acest lucru se poate realiza și folosind alte strategii de analiză, dar este mai dificil și mai incomod. Avantajul acestor programe special concepute este reprezentat de faptul că vă ajută să lucrați cu fragmente mari de text. Îl ajută pe analist să privească informațiile cu mare atenție. În consecință, aceste programe sunt populare în mediile academice, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
de calitatea înregistrării, lungimea sesiunii de discuție, de experiența pe care o are dactilograful în ceea ce privește focus grupurile și de complexitatea subiectului. 8. Folosiți aparatură de calitate pentru redarea înregistrării. Dactilograful trebuie să evite casetofoanele cu boxe mici și cu butoane incomode. Luați în considerație folosirea căștilor. Casetele cu interviuri de tip focus grup au întotdeauna zgomote de fond, iar participanții vorbesc pe tonuri diferite și cu diferențe de volum. De aceea, ascultarea acestor casete necesită concentrare și calitate optimă a aparaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ce doriți de la ele" Uneori, scopul raportului verbal nu este clar pentru public. Am întâlnit rapoarte verbale la finalul cărora persoanele din public nu au făcut decât să se uite stingherite unele la altele timp de câteva momente. Această liniște incomodă a fost apoi urmată de o acțiune specifică tipului de public prezent. De obicei, cineva sugerează aprobarea sau acceptarea raportului. Apoi, se poate trece la discutarea chestiunilor cu adevărat importante. Astfel de situații au loc deoarece membrilor grupului nu li
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
prilej. Alții din fericire, exact cei care dau tonul în viața literară refuză cu fermitate, prin declarații sau în practica scrisului, să facă din literatură un instrument de propagandă, dovedind o independență de gândire și o demnitate mai mult decât incomode pentru autorități"230. Comunismul reușește, astfel, scindarea lumii literare în două. Gabriel Dimisianu, unul dintre protagoniștii vieții literare a timpului, reamintește cum s-au petrecut lucrurile: "Au fost scriitori, în special din rândul acelora, care în '68 pierduseră diverse funcții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
surzi. Poeta a rămas singură, în agora". 161Vezi sursa: http://www.autorii.com/scriitori/ana-blandiana/aprecieri-critice.php/ accesat iunie 2010. 162Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Editua Humanitas, 1999, p. 323. 163Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, Editura Revistei Literatorul, 1992, p. 56. 164Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 165Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mine te îndoiești? Ilie: (după o pauză grea) Cel mai mult. Iartă-mă, Mina. (amîndoi preferă să tacă) O singură dată am simțit că nu mă îndoiesc de tine. Mina: Cînd? Ilie:...Atunci cînd m-ai înșelat. Mina: (momentul e incomod și cei doi adoptă atitudini ambigui) Și tocmai atunci, va să zică.... Ha! Ilie: Nu rîde. De asta cred că nici n-am făcut crizele de rigoare. Pentru că tocmai atunci te-am iubit, te-am disprețuit, te-am dorit, te-am urît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spital...? Mona: Păi ce, ți-am adus supă..., flori?! Nu ți-am adus nimic de mîncare. Octav: Mi-a adus mama... Mi-a adus și-un psihiatru... Ea vine, într-adevăr, ca la spital... ca la spitalul de nebuni... Mona: (incomodă) Octav, totuși, de ce ții tu să stai aici... Toți cred că stai aici ca să fii mai aproape de... Octav: Ce tîmpenie?! Nu-i chip să spui ceva... să faci ceva care sparge "superba" și anonima normalitate, că devii bizar, straniu... nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
găsit, provizoriu, locuință, prin intermediul unor agenți imobiliari mai mult sau mai puțin binevoitori. Franța este și țara lui Descartes. Nimic nu există, aici, dacă nu face parte din Ordine, dacă nu i se acordă și apoi recunoaște oficial un nume. Incomodă, locuința generică a autoficțiunii este, vorba ceea, autorizată, dar nu și acreditată. În 1975, Philippe Lejeune scrie o carte, Pactul autobiografic, astăzi de referință pentru studenții de la Litere. În bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este incomodă din punct de vedere pur optic. Ochii noștri de bipezi sunt făcuți să privească înainte, să exploreze mediul înconjurător, în căutarea oricărui lucru vertical ce ar putea fi prieten sau dușman. Ca ochii să privească în jos, capul sau corpul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
În mod paradoxal, Încetez de a mai fi singur. A trăi Într-o lume ostilă, contrarie idealurilor și aspirațiilor tale, este o existență pe care o resimți ca pe un supliciu sau, În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vol. I, 1935; vol. I și II, 1946), Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii (2 vol., 1939), Problema sociologiei (1940), La science de la réalité sociale (1941). Bilbiografie Site-ul Academiei Române: www.acad.ro Rubrică realizată de Cristina Manuela Tudor Cunoaștere incomodă. Intervenții sociale în comunități defavorizate în România anilor 2000 Intervenția socială pentru asistarea persoanelor și a comunităților aflate în stare de deprivare extremă sau care se confruntă cu forme grave de excluziune socială este deficitară fie ca urmare a incapacității
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dintre întrebările privind participarea individuală și comunitară la procesul de intervenție, atât a autorităților locale, cât și a membrilor comunității, precum și întrebările asupra aspectelor structurii de interese și comunicare în procesul de intervenție socială își găsesc răspunsul în lucrarea Cunoaștere incomodă. Intervenții sociale în comunități defavorizate în România anilor 2000 (Editura Printech, București 2004) Lucrarea, a cărei autoare este Cosima Rughiniș, oferă o perspectivă participativă asupra intervenției sociale, ilustrând „corespondența dintre poziția socială a unei persoane în procesul de intervenție, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să nu corespundă realității; cutumele pot modifica în mod semnificativ aceste reguli. Deoarece constituțiile sunt privite ca fiind supreme legal, ele sunt adesea rigide, cu alte cuvinte, schimbarea constituțională este supusă unor proceduri complexe. Acest fapt poate fi atât de incomod încât în practică s-ar putea introduce schimbări, în special prin interpretare juridică. Uneori, constituțiile sunt pur și simplu abrogate de o lovitură de stat sau de o revoluție. Constituțiile cuprind în mod tipic declarații sau carte ale drepturilor, care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe/ burtă ne scoatem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le-a publicat până acum Vindecarea de simetrie (Editura Cronica, Iași, 1999), Portret în cuțit (Editura Vinea, București, 2001) și Cartea invaziilor (Editura Vinea, București, 2004) -, Dan Bogdan Hanu a reușit să configureze unul dintre cele mai substanțiale și mai incomode imaginare poetice de astăzi. Aluviale, magmatice, palimpsestice, poemele sale deconcertează în special prin lipsa de transparență a discursului, decriptarea acestuia cerând cu mult mai mult decât paciența interpretativă și ascuțirea simțului critic obișnuite. Aceasta, deși poetul însuși (dublat de un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altă, nu mai puțin riguroasă exigență: aceea a siguranței. "Cînd oamenilor nevinovați și virtuoși le plăcea să-i aibă pe zei alături, ei locuiau împreună în aceleași colibe; dar deîndată ce s-au ticăloșit, s-au plictisit de acești martori incomozi... În fond, natura omului nu era mai bună, dar oamenii își găseau siguranța în ușurința de a se înțelege unii cu alții." Din Clarens, pe de altă parte, locul unde s-a refugiat Saint-Preux, unul din cele trei personaje principale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de copil? Fenomenul baby-face În 2005, Sébastien Cauet a fost desemnat prezentatorul preferat al francezilor până în 35 de ani. Este o figură jovială, foarte cunoscută, care primește invitați pe un fotoliu fantezist, le măsoară bătăile inimii și le pune întrebări incomode pentru a le evalua reacțiile emoționale. Umor prezentatorului și renumele personalităților care vin în platou sunt, fără îndoială, cele două ingrediente care au contribuit la succesul emisiunii sale. Dar reușita se datorează și figurii sale: aproape chel, totuși juvenil, Cauet
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Eu mi-am văzut foarte la repezeală dosarul pentru că am înțeles că unii dintre membrii Colegiului s-au referit la mine și la trecutul meu. Astfel că m-am dus [...] la sediul Colegiului. Mi-au pus foarte multe întrebări, unele incomode, ca să spun așa. Le-am spus tot ce am știut sau am pătimit de-a lungul vremii. Cred că nici unul din noi n-avem ce ascunde. Ar trebui să avem toți curajul să spunem ce s-a întâmplat. [...] Ca om
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
AZI • Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu, 312 p. • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Al. Călinescu, 200 p. • Cultul Eroilor, Thomas Carlyle, 272 p. • Despre libertate, Lord Acton, 270 p. • Filozofia vestimentației, Thomas Carlyle, 282 p. • Fragmente dintr-un discurs incomod, Luca Pițu, 225 p. • Imposibila neutralitate, Gh. Grigurcu, 460 p. • În căutarea maestrului, George Bălan, 256 p. • Ironia, Mircea Doru Lesovici, 384 p. • Jurnalul de călătorie al unui filosof vol. 2 (China, Japonia, America), H. Keyserling, 392 pag. 1 Paul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele mai multe sunt menite să dureze doar 50 de minute. Nimeni nu-ți va reproșa că stai jos după 45 de minute, dar majoritatea audienței va deveni nervoasă după 55, și cei mai mulți dintre ei îți vor arunca priviri mânioase, nemulțumite și incomode după 65. Să dureze mult, să depășești timpul acordat este nepoliticos. Teoremele tale, sau demonstrațiile tale, nu sunt la fel de importante în viețile celorlalți astfel încât să le expediezi în ultimele cinci minute, în fugă și gâfâind. Dacă nu ai terminat, spune
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în pagină (operate de redacție fără consultarea lui Mircea Martin) în nr. 697 („Un titlu care vinde o revistă”), iar Gabriela Adameșteanu a răspuns în același număr („Dincolo de Păltiniș”), respingând acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără obositoarea retorică a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
București, ca supliment al revistei „Luceafărul” (Tineri poeți, 1976), conțin poeme care vor intra și în sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
este prezentată cu căldură de Nichita Stănescu; el vorbește de o conceptualizare a imaginii la C.: „Textul cărții este dur și penetrant ca o lacrimă înghețată”. Poetul se crede un damnat, în veșnic abandon. Solitar insolit, va fi mereu un incomod protestatar în forme poetice voalate, dar care uneori frizează pamfletul: „o mână spălând-o pe cealaltă, / o față acoperindu-se cu alta / și-ntre ele vipera-mi mursecă / irozi ca-n marea roșie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]