3,194 matches
-
cu gărgăunii) Printre cele mai izbutite secvențe de acest fel se numără, indiscutabil, Craiova văzută din car, unde rememorarea capătă accente nostalgic-ironice, aliaj rar, ce își datorează strălucirea tocmai alternanței vocilor și abilității autorului de a strecura între notațiile prozaice, indiferente, câte un pasaj de aparență lirică ori confesivă: Craiova văzută din car e cel mai frumos oraș din lume, Rămân și acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă. Era și primul oraș care-mi ieșea în cale, Poate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și el în rând cu lumea, Acum să-i dăm cu sâc.” Giurcă fuma pe acoperiș și tot arunca boabe la gâște, Să le momească, să stea pe lângă casă, să-noate pe-acolo. (Frățila) După cum vedem, din aceste notații neutre, indiferente, care ne trimit cu gândul la imaginile derulate sub genericul no comment, în cadrul buletinelor de știri, lipsește orice tentativă de a direcționa judecata destinatarului într-un sens sau altul, disponibilitățile evocative ale narațiunii absolvindu-l pe autor de „servituțile comentariului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este aceea că tranzitivitatea nu este necesară. footnote>. Este, de aceea, clar că, și în cazul nostru, mulțimea de alegere este vidă pe X, i.e. nu există nicio cea mai bună alternativă. Suficiență. Avem două cazuri: fie toate alternativele sunt indiferente între ele, caz în care toate sunt cele mai bune, și relația este trivial aciclică. Dacă nu acesta este cazul, atunci avem cel puțin o pereche ordonată. Elementul 2x nu este cel mai bun din S dacă există 3x în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a ajuns la această concluzie, vom fi, poate, de acord că toate deciziile în societate trebuie luate prin regula majorității. Așadar, atunci când dorim, spre exemplu, să ne alegem partenerul/partenera de viață, preferințele stricte ale majorității indivizilor care nu sunt indiferenți ar trebui să determine rezultatul. Această soluție pare însă contraintuitivă. Deși am considerat că alternativele ar trebui să aibă aceeași greutate (neutralitatea), că indivizii ar trebui tratați la fel (anonimitatea), că regula de decizie ar trebui să fie receptivă la
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
faci», nu pare a fi nici inconsistentă, nici neliberală” [Fine, 1975, p. 1277]. Dacă reținem această viziune, atunci inconsistența se menține. De aceea, Fine formulează următoarea soluție: „Aceasta (inconsistența Sen) poate fi rezolvată insistând asupra faptului că adevărații liberali sunt indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altei persoane [...], de aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm preferințele în așa fel încât fiecare membru al societății să fie indiferent în privința acelor probleme care nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a altui individ” [Farrell, 1976, p. 8]. 3.3. Restricția Craven<footnote Un rezultat asemănător este prezentat de Seidl în (1975). Acesta propune ideea de toleranță: „pentru orice grup de indivizi, toate celelalte grupuri se declară neinteresate (în sens de indiferente) în a distinge (prin preferință) între stări sociale ce diferă numai cu privire la grupul de referință” [Seidl, 1975, p. 280]. Dacă indivizii sunt toleranți, atunci rezultatul de imposibilitate este eliminat. footnote> O soluție mai tare propune Craven în (1982): „dacă adopt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
d.3.1.1*]: Restricție Fine<footnote Restricțiile Fine și Farrell sunt formalizate la fel pentru că este vorba, de fapt, despre aceeași soluție publicată de fiecare dintre ei în mod separat. footnote>. Indivizii cu valori liberale, „adevărații liberali”, vor fi indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altor indivizi. [d<footnote Simbolurile se citesc după cum urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.3.2.1*]: Restricție Farrell. Dacă un individ este decisiv asupra
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.3.2.1*]: Restricție Farrell. Dacă un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x lui y, atunci ceilalți indivizi trebuie să fie indiferenți între x și y<footnote Pentru o interpretare similară a restricției lui Farrell, a se consulta Sen (1976). footnote>. [d.3.3.1*]: Restricție Craven. Dacă un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Voi utiliza cazurile prude vs. lewd (original și extins) și cazul alegerii cantității de muncă. ●Cazul prude vs. lewd (original). Dar, în acest caz, preferința socială este ciclică. Folosim, acum, restricțiile 1Uf și 2Uf : prin acestea, prude și lewd sunt indiferenți între alternativele aflate în perechea de decisivitate a celuilalt. Așadar, pentru prude, 3 1pa P a și prin 1Uf , 2Uf , 2 3pa I a . Dar 1Uf , 2Uf admit numai preferințe individuale raționale (tranzitive), așadar. ●Cazul prude vs. lewd (extins) ●Cazul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe care indivizii au o preferință unanimă (pe care acționează procedura paretiană), atunci ciclicitatea poate apărea doar din folosirea acestor proceduri atunci când toate profilurile individuale sunt permise. Dacă însă indivizii sunt obligați să fie de acord (de fapt să fie indiferenți sau să prefere în același fel) cu decisivitățile libertariene ale celorlalți, atunci tranzitivitatea preferințelor individuale va face ca decisivitatea paretiană să nu intre niciodată în conflict cu drepturile individuale, indiferent de numărul indivizilor. 3.5.* Restricția Breyer [d.3.5
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sau pe c lui b (decisivitatea lui lewd). Mai departe, pot prefera unanim fie pe a lui b, fie pe b lui a. În fiecare caz, problema apare doar dacă avem profilurile d sau d*. footnote>). Toate celelalte perechi sunt indiferente social. Cum, din premisă, singurele profiluri în care nimeni nu este liberal sunt d și *d , este, de asemenea, satisfăcut. Trebuie arătat, acum, că profilul social este întotdeauna aciclic. În primul rând, să presupunem că pentru orice profil social. 2
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
impusă de Gaertner și Kruger împiedică această contradicție în sensurile preferințelor pe x variante . [l.4.4.1*]: Oricare ar fi profilurile preferințelor individuale, dacă preferințele pe x variante ( x aspectele din decisivitățile libertariene) nu au sens contrar (se permit indiferentele în acest fel) preferințelor pe x aspectele din perechile pe care acționează procedura paretiană, atunci preferința socială este aciclică. Demonstrație [l.4.4.1*]. Să presupunem că avem doi indivizi, i, j și trei alternative, ca în forma originală a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care aceștia sunt empatici (a se vedea secțiunea formală pentru detalii). footnote>. 6.1.2. Restricționarea domeniului universal la preferințe liberale slabe Această restricție pleacă de la următoarea intuiție: o persoană cu preferințe liberale poate fi concepută ca fiind cel puțin indiferentă între alternativele care se află în sfera, sau sferele, personală(e) a(ale) unui alt individ, sau a(ale) unor alți indivizi. În termenii folosiți în acest capitol, un astfel de liberal are o preferință slabă între alternativele care sunt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
unor alternative ce pot fi preferate social (asumpția standard în TAS) și dacă acordăm indivizilor dreptul de a determina preferința socială între anumite alternative, care îi privesc doar pe ei (condiția libertariană), atunci, dacă observăm totuși că indivizii nu sunt indiferenți în ceea ce privește perechile pe care ceilalți sunt considerați unici decideți legitimi (pentru că alternativele variază doar în privința propriului comportament), putem să deducem faptul că aceste comportamente îi afectează într-un anumit sens. Cum TAS standard nu permite negocieri și plăți laterale (compensații
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
două proceduri, una dintre ele limitând domeniul unanimității paretiene, externalitățile pot apărea. Altfel spus, ori de câte ori ne depărtăm de procedura paretiană, permitem apariția externalităților. Același lucru poate fi observat și altfel: dacă nu ar exista externalități, lewd și prude ar fi indiferenți pe perechile în care ceilalți sunt decisivi, și paradoxul nu ar apărea<footnote De asemenea, în (1982), Bernholz demonstra faptul că externalitățile sunt o condiție necesară pentru apariția preferințelor sociale ciclice (mai precis, intranzitive și ciclice) în societăți nedictatoriale. Pentru
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
există externalități, tu vei fi indiferent dacă o citesc sau nu. De aici preferința socială pe astfel de perechi va fi dată de procedura paretiană tare, i.e. cel puțin un individ exprimă o preferință strictă pentru o alternativă, ceilalți fiind indiferenți. Cum însă în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian observăm că fiecare are preferințe stricte între alternativele aflate în sfera personală a celuilalt, trebuie să deducem existența efectelor externe. Ceea ce urmează, odată ce am înțeles problema ca fiind una
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
poate reflecta pe cea pentru celelalte poziții. În termenii lui Saari: „regula pluralității este exclusă, spre exemplu, deoarece (ierarhizează) a(bc) pentru un profil unanim abc<footnote Unde a(bc) se citește a preferat lui b și c, și b indiferent lui c, iar abc se citește „a preferat lui b și lui c, b preferat lui c”. footnote>, eșuând a reflecta în preferința socială preferința unanimă bc.” [Saari, 1998, p. 241]. Metaforic formulat, regula pluralității poartă ochelari care permit, exclusiv
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este un puternic poem În tonuri bacoviene. Apare, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică În poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Plumbul Întunecos al cerului, coloana funerară, osîndiții cu vinetele lor fețe contrastează cu albul indiferent al zăpezii. Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îngerească. Vorbind de multe misteruri, poemul este, În fapt, fără mister. Simpatia pe care o trezesc, totuși, aceste versuri vine din faptul că ele ating o situație existențială fundamentală. Oricît de schimbată ar fi sensibilitatea noastră estetică, nu putem rămîne indiferenți la aceste lamentații: „Tu, care ești perdută În neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atît de vie Pe cînd eram În lume tu singură și eu!” .......................................................... „SÎnt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se supune dragostei. Femeile frumoase, pline de duh și istețime, „n-au prins loc la ochii săi” și, În genere, Ikanok (numele lui Konaki citit invers!) adiaforisește adică, este nepăsător față de acest subiect. Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei/va putea ca să-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un mod facil Moartea ca fiind un fuior de fum gri iar Răul ca unul roșul. Răutatea nu se măsoară în culoare de aceea trebuie notat faptul că această forță intermediară sau fuiorul de fum gri este doar o punte indiferentă la faptul că cel ce o trece este bun sau rău. Ancorați într-un decor vag aceste forțe într-o continuă mișcare și împletire de culoare, luară o decizie finală asupra destinelor reprezentanților celor două lumi: Gavriel și Ștefan. După ce
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
se vede că au mâinile goale... Respirația ei aburise geamul mașinii. Desenă cu degetul pe geam, uitând cu totul de el. — Am ajuns, spuse, făcând-o să tresară. Sus, la voi, e lumină. Probabil că bătrânul te așteaptă. Îl privi, indiferentă, cu aerul că-l vede pentru întâia oară. — Așa doarme el, cu lumina aprinsă... Vede tot felul de lucruri pe întuneric. Iacob deschise geamul mașinii și îi întinse geanta pe care o uitase din nou. Fata intră în curte, fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
medicale nu bolnavii, ci doctorii rămân în enciclopedii. Avea nevoie de un altfel de medic, căruia să-i povestească și care, mai ales, să știe să asculte. Și ale cărui leacuri nu se găsesc în cărțile de medicină. Rada acceptă, indiferentă, această întâlnire de la care nu aștepta nimic altceva decât evitarea, pe viitor, a stăruințelor lui Berti. Se duseseră la marginea orașului, în pădurea Băneasa, într-o dimineață pâcloasă. Omul îi aștepta, rezemat de trunchiul unui copac. O surprinse felul în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întors spatele. - Ceea ce m-a surprins odată pe mine, ducîndu-mă la elacasă, zise Dan Bogdan, este că doamna Ioanide nu mi-a putut G. Călinescu spune unde e. Lipsea de acasă de vreo două luni, doamna însă părea cu totul indiferentă. - Ei se înțeleg foarte bine, zise madam Valsamaky. Sub indiferența și răceala lor e o prietenie veche. Să nu bârfești pe unul către altul când se ceartă, că se uită foarte urât. - Mă rog, întrebă Pomponescu, unde dispare Ioanide? - Cine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ministrului (Hagienuș își puse mâna pe piept cu semnificația că se jură pe sufletul lui, apăsând pe cuvântul "călduros"). Nu sunt ingrat, domnule Ioanide, am să-i fac serviciul cu întîia ocazie ce se ivește. Cu toată insistența, de altfel indiferentă pentru Ioanide, sau poate chiar din cauza ei, Hagienuș nu inspira nici o încredere. Fizionomia lui obișnuit ilară, pielițele obrajilor căzute prin îngrășări și slăbiri alternative, un mic aer de viclenie și de complicitate în ochi pledau în contra vorbelor lui. Văzând că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]