1,887 matches
-
său, o idee dintr-un text poesc - "The Mân of the Crowd", se bucură de acest privilegiu incomparabil, că poate oricând vrea să fie el însuși sau altcineva. [...] Călătorul solitar și meditativ extrage o ciudată plăcere din această comuniune, [...] această inefabila orgie, aceasta sfântă prostituție a sufletului [s.n.], care se dăruiește în întregime, poezie și caritate, persoanei care apare pe neașteptate, sau străinului care trece pe langă el26. Aceasta propensiune, care poate conduce la obliterarea propriului eu, încât poetul ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Se vorbește despre limba naivă "îngereasca", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului 71. Pentru demonstrația pe care am încercat-o în aceste pagini, următorul paragraf ni se pare de maximă importanță, pentru ca, în final, Ion Barbu (re)face legătura cu Edgar Poe: Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a plăcerii etc.; - cele mai multe cuvinte sunt folosite în /cu sens figurat; (!!) unele au încărcătură simbolică și acceptă mai multe interpretări: cuvânt Ț cheie sau cuvânt Ț simbol;propozițiile, frazele au un conținut semantic neașteptat, irealizabil în afara versului; (!!) de aici Ț inefabilul poeziei. Alte obiective,de urmărit: 1. perspectiva; 2. universul poeziei (de obicei, asigurat de titlu); 3. modul cum se realizează imaginile artistice; 4. relația între stările sufletești și realitatea care le-a determinat; 5. mijloacele de realizare a muzicalității (ritm
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este văzută (nu gândită), deci: intuiții vii, directe; - natura, ca loc, este diversă: o pădure, câmpie,munte, apă, etc.; - varietatea peisagistică este pregnantă; ea pledează pentru înțelegerea complexității naturii; un colț direct de natură învăluită într-un fel de atmosferă inefabilă, într-o intimă aură a sa; - această aură creează un climat savuros de repaos și de fericire calmă; - climatul nou creat este cu atât mai gustat, cu cât el nu se împrăștie, ci se adună într-un spațiu natural restrâns
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane și a relativismului cunoașterii: femeile se pare că și-ar dori bogăția, rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
406-407. 462 Ibidem, p. 399. (trad. n.) 463 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 128 transpună în mintea unui personaj feminin, să vorbească din punctul ei de vedere și cu vocea ei. Remarcabil este faptul că a reușit să surprindă inefabilul feminin, incertitudinile și instabilitatea târgoveței, i-a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și comunicare”, Limbă și literatură, nr. 1, 1980, pp. 11-26 (și În Avram, 1987, pp. 193-206). Avram, Mioara, „Un nou semn de punctuație”, Limba română, nr. 2, 1979, pp. 193-198 (și În Avram, 1987, pp. 211-216). Beldescu, 1995. Blandiana, Ana, „Inefabila virgulă”, Amfiteatru, nr. 1, 1970, p. 1. Cernicova-Bucă, 1999. Cernicova-Bucă, 2007. Ciobanu, Fulvia, „Unele Întrebuințări ale liniei de pauză În scrierea noastră actuală”, Limba română, nr. 3, 1980, pp. 193-196. Colignon, 1993. Drincu, 1983. Drincu, Sergiu, „Punctuația lui «și»”, Limba
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
va face În mod intuitiv tot ce trebuie pentru a-și echilibra viața personală. Sens: Există uneori o legătură magică care se țese Între individ și universul necunoscut. Există aici posibilitatea de a o percepe. Capcană: Să Încerci să comunici inefabilul, să crezi că tot ceea ce resimți este obligatoriu perceput și de ceilalți. Opoziție sau careu Dispoziție: Puțin morbidă. Simbolismul lunar (femeie, mamă, familie, echilibru personal) este aici greu Încărcat de angoasă. Pe acest plan, individul se simte prizonierul unui fel
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
peste aparențe, că nu este nici măcar o istorie propr iu‐zisă, ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindu‐le sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului, interesele politice și indiferența unei populații manipulate așternuse un strat gr os de uitare. Spun în titlu că „Istoria...” este o cronică a cronicarilor, deoarece ziariștii sunt cei mai autentici etern izatori ai faptului cotidian nud
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere: broderiile sale narative prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-ndreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-1 informează tocmai asupra normei". Este, prin îngereasca sa limbă, încercarea imposibilului, aplicarea propriei metodici în vederea notării inefabilului și procedează asemănător omului de știință - "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobîndite, își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric" (I.B.). Vocalele rimbaldiene sînt argumentul la care apelează Ion Barbu și în care vede o revizuire - prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
suplimentar, de Încă o golire de sine. Adevărata creație se oprește doar la ecorșeu. La străpungerea dureroasă a epidermei. Cărțile suportă, alături de ele (uneori chiar Înaintea lor, uneori chiar Împotriva propriei lor integrități) expunerea rănii provocate de indecizia manifestată În inefabilul act al creației. O suportă și o provoacă. Revelarea unui secret, tentația mărturisirii Încărcată de Încrederea În acțiunea cuvântului trebuie să se Îndrepte Întotdeauna spre exterior. Oricât de insondabile ar fi profunzimile din care urcă el. Oricâte piedici ar Întâmpina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui afișat religioasă acuză cerebralitatea și meditația, „rugăciunile” zvâcnesc cu adevărat liric doar incidental. Când motivul religios devine prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca ei. Unui om trăind în vâltoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
putea fi dar nu sunt încă. Actualul și virtualul nu funcționează nici separat nici conflictual, ci se întrepătrund, iar dincolo înseamnă pur și simplu altfel, desemnînd nu o frontieră spațială, ci o altă calitate de a fi, conferind existenței o inefabilă poezie de libertate și irealitate. De fapt, în această viziune, nu omul gîndește lumea, ci lumea gîndește în om; la fel ca în fizica cuantică, omul nu este subiect observator, ci participant. Cioran pare să fi pierdut însă sensul alunecării
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bine în lumină de discuțiile sale cu premierul chinez Zhou Enlai: "Tocmai pentru că sînt puține lucruri practice de făcut, din dezbaterile conceptuale trebuie să se degaje elementul încrederii. Am petrecut multe ore împreună cu Zhou, în primul rînd pentru a concretiza inefabilul înțelegerii reciproce... Zhou a înțeles că dacă SUA și China pot articula analize paralele ale situației mondiale, de aici vor decurge automat acțiuni compatibile; în timp ce, dacă nu vor reuși acest lucru, asigurările verbale nu valorează mare lucru." (Kissinger 1979: 746
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu excluderea aspectului popularizant. Pornind de la punctul actual el va străbate literatura istoric, problematic și critic, în viziune sferică, mergând până la valorile universale și până la un concept despre lume prin fenomenologia artistică." G. Călinescu publică aici eseurile: Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică, Universul poeziei, Poezia "realelor", "Domina Bona, Marino și Gongora etc. 1949 Trei nuvele; note de călătorie: Kiev, Moscova, Leningrad. G. Călinescu e ales membru al Academiei Române, director al Institutului de istorie literară și folclor și, din 1952
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
operele sale sunt admirabili. Domnul îl deiface. Reforma avu efecte întinse și durabile, nefaste bineînțeles. Totuși Eliade a împămîntenit câteva noțiuni subtile, neatinse în acea vreme: afabil, adorabil, absurd, actual, abuziv, abject, absolut, colosal, conjugal, cristalin, consecvent, ingrat, inert, implacabil, inefabil, juvenil, legal, legitim, mistic, nupțial, pervers, serafic, suav, venerabil etc. Și ca gânditor Eliade este interesant, oricât de naive ar fi uneori ideile lui, în genere voltairiene și francmasonice. Poetul are viziunea grandioasă și totală, obsesia unicului în trinitate. Dumnezeu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămas la coasă. Atunci eu nu mai rătăceam Pe-atîtea căi răzlețe, M-aș fi-nsurat când isprăveamCu slujba la-mpăratul, Mi-ar fi azi casa-n rând cu toți... - Cum m-ar cinsti azi satul. Ca și Eminescu, Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată de popor străvechi îmbătrînit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual fără explicarea sensului. Înrâurirea simbolistă s-a exercitat și asupra lui Goga, fără a-i fi modificat structura. Satul ține la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nume sugerând imensitatea roadelor) iarba nouă răzbate prin iarba veche și zimbrii se amestecă cu oi sălbatice cu treisprezece coaste. Boabele de grâu sunt grele și tari și au sunet de sticlă. Mierea cea deasă dă o ceară cu mireasmă inefabilă și grea. În această țară minunată nu se fac mari sforțări intelectuale. Copiii învață de ce fuge iepurele la deal și de ce duce câinele ciolanul în gură. Oamenii sunt ceremonioși, fetele rușinoase, coconii domnești hieratici în straie de brocart "mititele ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vremii, este respins. Însă un scriitor mare e atât de complex încît orice epocă va găsi în el o latură selectabilă. Un astfel de scriitor are o soartă "plină de peripeții". Este un fel de a spune că artistul, fiind inefabil în esența lui, e multiplicat prin interpretare la infinit. Sunt artiști care se "conformează", urmărind deliberat mișcările mediului. Subînțelesul este că ei sunt inferiori, că n-au o facultate dominantă ("la qualité maitresse" a lui Taine), adică o personalitate, împrumutînd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. D. ANGHEL Fundamentul simbolismului, înțeles bine doar de André Gide, e înlocuirea picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul muzical și olfactiv, conduct al metafizicului. Poezia simbolistă e o poezie de cunoaștere și miasmele ori efluviile de arome din școala baudelairiană sunt inițieri în misterul dezagregării și germinației materiei cosmice. Nu mai încape îndoială că elogiul florilor din În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin ceea ce sugeră. Realitatea se transfigurează, devine fantastică și un fel de neliniște de Edgar Poe agită pe aceste secături ale vechii capitale române. De aceea scriitorul trebuie pus mai degrabă în grupul suprarealiștilor, dată fiind atenția lui pentru elementul inefabil ancestral, aparținând fondului obscur. H. BONCIU Înrâurit de poeții austriaci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]