1,875 matches
-
exemplul fără pereche al stilului”, Lovinescu fiind „maestrul criticii dintre cele două războaie”. Cu toate că menționează caracterul restrictiv al conceptului de „literatură nouă” (momentul european depășise estetica propriu-zis simbolistă), ține să precizeze că Lovinescu, pe urmele abatelui Brémond, își însușise termenul „inefabil poetic”, preluat mai târziu cu insistență de G. Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă, militau pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală ca exponent al criticii estetice
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
inaugural, la ancheta cu tema „Sensul poeziei”, răspund Hortensia Papadat-Bengescu (care definește poezia ca un filtru între două sensuri ale cuvântului, cel simbolic și cel științific), Ion Vinea, E. Lovinescu (pentru care poezia este în primul rând o expresie a inefabilului), Vintilă Russu-Șirianu, F. Aderca (în viziunea căruia sensul poeziei este metamorfoza suprarealistă), Ion Călugăru ș.a. Opinii de substanță vor fi, de asemenea, exprimate în răspunsurile la ancheta cu tema „Noua spiritualitate” (2/1928). Dau curs întrebărilor N. Iorga (noua spiritualitate
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii?). Motivele blagiene nu dispar cu totul (Înrudiți cu lucrurile, Elogiu zilelor, Suntem iarăși, Incendiu, Cade noaptea ș.a.). Versul se nuanțează, ivind uneori frânturi inefabile, însă fără a particulariza o voce pregnantă. SCRIERI: Restituiri, București, 1968; Ierburi și raze, Cluj-Napoca, 1974. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Restituiri”, RL, 1968, 11; Victor Felea, Aspecte ale poeziei, ST, 1969, 1; Adrian Popescu, „Ierburi și raze”, ST, 1974, 6
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
la casa celui ce-o comandase. Curiozitatea mea față de ea se oprea la poartă. Imediat ce dispărea din raza privirilor mele, mă întorceam la carte sau la treburi, însă nu în starea de dinainte, ci mișcat interior, cuprins de o emoție inefabilă. *Două zile - trei scrisori. Le transcriu aci pe cele de ieri: sînt portretul unei „sensibilități” și arată cum se naște, la 11 ani, teribilă, „nefericirea”. Sînt, poate, și un document despre viitoare vulnerabilități. Dărmănești, 18 iunie 1979 Mamă și tată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atmosferă cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al Dinei Georgescu. Cooptarea mea În acel restrâns cerc de scriitori care nu renunțaseră a fi și cititori se produsese, de fapt, În urma publicării comentariului la Matei Iliescu. După apariția textului („Jurnalul duratei inefabile”, În Luceafărul, seria Virgil Teodorescu), primisem un surprinzător telefon de la o necunoscută. O extraordinară cititoare, am Înțeles prompt, de ale cărei inteligente remarci nu mă mai săturam. Era o admiratoare a lui Radu Petrescu și mă invita, peste două săptămâni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
singularizează, acea singularizare care face cu putință dialogul - și dă acces la poezie pentru că din poziția sa orizontul nu se restrânge. Am citit cu atenție pagina 95. Poet este cel care vede adevărul, până acolo unde el se densifică până la inefabil, esențele. Ce este un prozator care nu este poet? Primele porți, carte de poezie, este În același timp și cartea unui intens fior epic. Trăirea unui spațiu În devenire, a unui timp care se face, Înaintează, primește În acest proces
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
afecțiunii de demult și pentru totdeauna, neschimbat de prea multele schimbări care ne-au tot răvășit. Poate că și asta este grația Poeziei, a cărților scrise și nescrise, citite și necitite, ridicate Zid, nu doar al Plângerii, ci și al Inefabilului care Își protejează aleșii. „Iubirea puncte roșii pe țărmul strâmb aprinde...” Lumina ei se Întoarce, sporită acum, la festiva aniversare, Într-o Îmbrățișare meta-oceanică, dinspre Lumea Nouă a New York-ului spre Cetatea Eternă a poetului prieten. New York, decembrie 1999 (Familia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca mulți dintre noi, și ca Fundoianu Înaintea noastră, dintr-un scriitor român de origine evreiască, un scriitor evreu care scrie Într-una dintre limbile exilului, ale Diasporei. „Evreu” are, În cazul său, și nu doar al său, sensul acelui inefabil și specific „plus-minus”, greu de numit altfel decât a făcut-o Freud când se Întreba ce rămâne iudaic În evreul care nu este religios, nici naționalist și care nu cunoaște limba Bibliei. Chiar dacă existența cotidiană În Israel Înseamnă cunoașterea limbii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prezentă era, mai ales, Ioana Petrescu, care m-a fascinat instantaneu prin neverosimila forță de „vătuire” care, În loc de a le face invizibile, cum s-ar fi putut crede, potența, dimpotrivă, fiecare cuvânt și gest ale extraordinarei prezențe. Extraordinară tocmai prin inefabilul și irezistibilul conjunct dintre cerebralitatea intensă, precisă, sublimată și feminitatea adorabilă, simplă, sociabilă, „servind” Încăperea și dominând-o fără efort. Liviu a fost, dacă nu mă Înșel, cândva, la o cină În apartamentul nostru din Sfântul Ion Nou din București
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vechi cimitir evreiesc În care aș fi putut vorbi, probabil, mamei mele despre ce se Întâmplase În ultimii mei ani americani și despre secvența care mă aștepta, peste câteva zile, la Percoto. Un soi de superstiție de moment, invocând comunicarea inefabilă dintre cimitire, cel de la Lido și cel din Suceava. Cimitirul era, Însă, Închis. Am vrut să cred că așa trebuia să și fie, că morții ne interzic să Îndoliem seninul efemer al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne scapă cu totul și folosește criterii ciudate. Sar crede că ne rămân cele de bucurie intensă. Ori legate de însemnate evenimente favorabile.Nu. Supraviețuiesc instantanee lipsite de orice semnificație. Mie, de pildă, ca izvor nesecat al senzației de fericire inefabilă, îmi rămân imaginile plimbărilor pe care le făceam cu mama, pe jos, până la șosea, după sfârșitul iernii. Trotuarele din nou curate. Aerul iute, cerul îndeobște albastru“. (Nicolae Steinhardt) ,, Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
ne scapă cu totul și folosește criterii ciudate. Sar crede că ne rămân cele de bucurie intensă. Ori legate de însemnate evenimente favorabile.Nu. Supraviețuiesc instantanee lipsite de orice semnificație. Mie, de pildă, ca izvor nesecat al senzației de fericire inefabilă, îmi rămân imaginile plimbărilor pe care le făceam cu mama, pe jos, până la șosea, după sfârșitul iernii. Trotuarele din nou curate. Aerul iute, cerul îndeobște albastru“. (Nicolae Steinhardt) ,, Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
care își imaginează lumea din afară, iar b Mare, B mic prezintă războiul prin prismă onirică, intervenind aici și elementul ludic, desfășurat ca o serie de obsesii ale înfruntării. Hanimore, povestirea ce dă titlul volumului, aduce în prim-plan iubirea inefabilă, asociată în mod simbolic purității munților. Personajul central, Hanimore (Else), este o donna angelicata înconjurată de curteni. Atingerea mâinilor ei are o senzualitate extremă, căldura lor sugerând plenitudinea într-o lume din care dispar toți cei aflați în afara cuplului. Trei
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
revalorizarea regresivă a limbajului. A spune totul își găsește echivalentul în totul despre nimic: „o poezie despre nimic în care se fabrică vidul și se cultivă absența” (Tristan Tzara, Plus de paroles!). Doar retras în sine cuvântul va germina sensuri inefabile, iar tăcerea impenetrabilă va deveni implicit elocventă. Se poate vorbi, în felul acesta, încă o dată de problema negației și a valorii sale specific antiliterare profesate de d. Refuzul categoric de a crea, promovarea autodistrugerii, gustul declarat al efemerului, autocenzura (ceea ce
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
medical din România și a comunității evreiești din București. În Cântece pentru Lelioara, D. încearcă să dea expresie lirică trăirilor poetului-tată, care dorește să zămislească trupul de cuvânt al copilului, din imagini animate, scăldate în unda fierbinte a dragostei paterne. Inefabilul farmec al miniaturalei făpturi, măruntele sale manifestări și evoluții sunt descrise sau sugerate cu gingășie, dar și cu destulă forță plastică. Poeziile din placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a unui timp-spațiu poetic, care favorizează retragerea eului
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
ceea ce, cred, e foarte limpede. Da, desigur, dragi cititori, Femeia și Bărbatul trebuie să fie mereu Doi pentru a nu abdica unei demnități identitare, pentru nu bruia principiul discriminator esențial al mundanității, pentru a nu atenta vreo teribilă dată la inefabilul atracției dintre două străinătăți, pentru a le lăsa ca unic spațiu și timp al cunoașterii dragostea, În chiar exercițiul dispariției ambelor categorii. Această carte pledează nu numai pentru disoluția binomului Același-Altul sau Majoritate-Minoritate (punctul de vedere nu este niciodată exterior
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discriminare și cea intelectuală de uimire. Este, apoi, literatura contemplativă prin excelență. CÎnd nici un stimul exterior nu mai vine să provoace excitații, cînd informațiile primite de organism se răresc, conștiința ăși apare sieși mai limpede ca altădată, În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de fiziologie face sens: foamea, setea, durerea, instinctul - acesta din urmă Înzestrat, e limpede, cu sens forte. Tot ce ține de funcționarea psihicului devine problematic, chestionabil, nesigur. CÎnd fiziologicul Își calmează manifestările, psihicul se dezvăluie În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și „psihologizantă”. Focalizarea țintește personajul În serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse Încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile - de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari”, proclama apostolul Pavel. Această literatură se vrea a fi o pneumatologie, o hagiografie, explicită sau implicită, a omului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
insistența unei literaturi feminine a enunțării sau a autoficțiunii, sau chiar tendințele foarte lăudabile ale neutralismului rece venit pe filiera Noului Roman (“minimalismul forte”). Eric Holder redă psihologiei o pierdută demnitate literară, personajului, profunzimea unei aure, iar scriiturii, consistența expresiei inefabilului. Cu toate acestea, din convingere sau de nevoie, romancierul francez optează pentru o rețetă mai degrabă tradiționalistă, iar produsele sale literare se orientează exclusiv spre un anume target alcătuit din cititori de sex preponderent feminin, cu structură bovarică și mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît a intelectului; apare, În același timp, ca un lanț de prescripții cultural, pentru că, știm astăzi, felul În care simțim nu este inocent și depinde de felul În care am fost Învățați să atribuim sens la ceea ce simțim. Tocmai din pricina inefabilului estetic - sau, după alții, din pricina disjuncției dintre bine și frumos -, axiologia literară și-a Împrumutat reperele din exterior și din același motiv i-a fost mereu imposibil să se orienteze după criteriul gratuității (de la Kant citire), un criteriu absolut și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a poetului. În Lămuriri, poetul însuși își definește cântul drept unul „de moarte și înviere”, inițiere tragică a coborârii în Hades și a renașterii. Duhul se instituie ca motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice. Poate cea mai reprezentativă culegere de poeme rămâne Cartea anilor (2000). În structura ei se regăsesc vârstele sonore ale imnului pe care-l înalță C. în mod constant în dialogul său cu inefabilul. Poetul e un Orfeu devastat de insuportabilele dureri ale unei istorii nedrepte, refugiat în spațiul armoniilor cosmice, încă nesfâșiat de menade. În 1997, a apărut volumul de eseuri Un Esculap al sufletului românesc, în care adună câteva dintre cele mai
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]