2,098 matches
-
pătrundă nevăzutul, dincolo de ferestrele și paravanele din bambus. Ziua, cartierul este aproape pustiu, nu zărești decât ici-colo câte un trecător răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai răcorească pentru a rezista în vipia de afară. Asakusa 16. 08. 2009 Festivalul Bon...se serbează pe data 13-16 august (calendar solar) și simbolizează momentul în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar Simeon vedea unda lui subțire tot roșie de sânge. Se târa pe mal, Își cufunda fruntea În apa rece și cădea iarăși În amorțeala dureroasă care Îl cuprinsese. Ar fi vrut să doarmă, să uite totul. Dar un sfredel infernal i se răsucea fără Încetare În minte, dându-i o luciditate stranie. Imaginile de groază dansau drăcește În fața lui, amețindu-l cu hora lor neobosită. Nu mai știa câte zile tre cuseră În felul acesta. Apoi, brusc, se prăbuși Într
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
biciclete), și pe rând, unul trăgea de sus, celălalt împingea din spate. Nu le puteam urca în poziție verticală, pe roți. Le-am târât culcate și, cum s-a nimerit, alunecând și murdărindune, ca după ploaie. A urmat un urcuș infernal prin pădure pe o potecă relativă, plină de crengi rupte și vreascuri ude, uneori prin noroi și băltoace, vânând marcajele bine ascuse de cei care le plasaseră, ca pentru relaxarea prin orientarea turistică. Eram obosiți, nu apărea nici un indiciu care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
simțit că mă prăbușesc într-o groapă. M-am ghemuit, instinctiv, ca în pântecul matern. În ceața nopții am auzit glasul tunător, inconfundabil al poetului concitadin berladnic: "Unde ești, Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar, în groapă!". Va imaginați ce efort fizic a făcut poetul să mă extragă, înnămolit, din șanțul Junimii... Parcă am fi fost singuri pe pământ, la miezul nopții, într-o pagină hazlie de Ion Creangă. Ne-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic a lui Mihai Beniuc. Cum se cunoaște, piticania, care nu era mai înaltă de o jumătate de cot, făcea o gălăgie infernală, țipând complexat "eu sunt însecol o necesitate". În aceeași tonalitate de respingere a festivismului bolșevic va scrie și un alt coleg de grupă, Marin Șt. Sorescu, două epigrame care vizau lozincăria găunoasă a timpului. Nu știu dacă Sorescu va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Am repetat plimbarea și la Pune, pe principala arteră comercială, Lakshmi Road. În aceeași formație. De fiecare dată eram îngrijorat că mergeam destul de mult pe jos, umblam din magazin în magazin, pe o caniculă de peste 30°C. Afară... o aglomerație infernală de oameni, ricșe, animale, biciclete, mașini de tot felul. Și, unde mai pui că femeile au obiceiul de-a se opri mult mai des decât bărbații: pentru a cerceta un material, a proba un punjabi, a se admira într-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris: Pentru dușmanii poporului nu există nici milă, nici îndurare. Și, într-adevăr, cum și subliniază Costin Merișca, Piteștiul a fost o insulă a terorii absolute. Aici supliciile "reeducării" erau infernale, conform dispozițiilor minuțioase date de ofițerii politici lui Țurcanu, dar pe care unii schingiuitori le-au amplificat și diversificat. Voi apela la descrierea, in extenso, a torturilor aplicate de reeducatori și prezentate cu obiectivitate și luciditate de autorul Tragediei Pitești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totuși, în bolgia închisorii va afla acces la fericire; aici i se vor lumina și se vor deschide izraelitului încă neconvertit porțile fericirilor, după spusa Mîntuitorului. În prima noapte după proces, cînd începe detenția propriu-zisă, se va trezi, în zgomotul infernal al deșteptării de la 5 dimineața, lîngă un preot-călugăr ortodox, care i se recomandă, în continuare, pe același prici, se aflau doi preoți catolici fac la fel. Sîntem în 7 martie 1960. Se hotărăște imediat să-i spună călugărului ortodox că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de un gest nepotrivit sau de o răgușeală, era un zid înalt format din cele mai dure și tari cărămizi întâlnite vreodată. Cărămizi de neclintit, formate din aminti- rea tatălui său, din promisiunile făgăduite mamei sale, din cursurile și repetițiile infernale cu marele profesor Romulus Vrăbiescu, din intrarea Teatrului Național, unde își avea loc, pe lângă piesele și actorii pe care îi iubea atât de mult, și Opera. „Ah, Opera !“, a îngânat el încet, întins în pat, strân- gând ușor pumnii. Opera
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
țină chibritul s-o aprindă. A tras tare primul fum în piept, de parcă ar fi fost ultimul din viață. A tras cu sete, în timp ce ochii încă-i erau fixați pe marfar. Sufletul său era încă prizonier acolo, în 1917. Călătoria infernală s-a terminat și au ajuns la Brăila, unde parcă iadul se dezlănțuise. Casa pe care o părăsiseră cu un an înainte, de teama invaziei inamicilor, era acum goală și stătea să cadă. Fusese devastată, nu mai avea nici măcar tocurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Viena, Pentru tine am făcut nebunii. Și astfel, deasupra Victoriei, deasupra bulevardului mare care le marcase cari- erele, atât de mic totuși văzut din avion, au început să cânte amândoi, cât îi țineau plămânii, ca să se poată auzi, dincolo de zgomotul infernal al motorului : Pentru tine am făcut nebunii Și credința în zei mi-am ucis ! Pentru tine-n clare nopți argintii Am țesut poezii și vis ! Și am strâns în inimă povara tot mai grea Cald mărgăritar de rouă din iubirea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spui și mie ce gust mai are praful de Paris. Am impresia că-i mai dulce ca la noi, așa îmi amintesc. Mai aromat, vreau să zic, a râs el. Și chiar când a coborât din tren, după un drum infernal care părea că nu se mai termină, primul lucru pe care l-a făcut în fața marii gări din Paris a fost să-și lase valiza jos, să se aplece în vine, să-și umezească degetul și să dea cu el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum iată, îl reîntâlnesc pe maestrul Dinicu și imediat pe dumneata, în persoană. Nici nu simt că am ple- cat din țară. Mă tot întreb ce va mai urma. Și mă tot întreb dacă nu cumva încă sunt în trenul infernal spre Paris și visez... — Ai văzut ce mică-i lumea, Cristiane ? — Și nespus de frumoasă ! Nespus de frumoasă ! Am auzit nenumărate despre Paris și, iată, deja prima zi îmi întrece orice așteptare ! Ai făcut rost de un angajament aici ? — A
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
picioare, după ce ajungi să fii cel mai bun, momentul după ce ai scris istorie cu toată ființa ta și ai depășit toate limitele. Ce se întâmplă acum ? Începe căderea ? E timpul retragerii în glorie ? Sau abia acum vine lupta adevărată ? Lupta infernală cu tine însuți ? Și deodată, printre atâtea întrebări fără sfârșit, simțea din nou cum coastele îl strâng și plămânii, ca niște bureți plini de apă, vor să tușească. I se întâmpla tot mai des și trebuia să-și ascundă crizele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Însă nu intra nimeni. Îl lăsau câteva zeci de minute să-și chinuie mintea în toate felurile, să adoarmă iar, și din nou o lovitură puternică în ușă îl făcea să tresară și să o ia de la capăt. Nopțile erau infernal de lungi. Și de reci. Cele câteva zile au trecut ca secolele, fricile săpând în mintea sa izolată tot felul de coșmaruri și fobii, pe care cu greu avea să le uite. Dar nu a spus nimănui despre asta și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avut de fapt în această lume și prin el a dat tot ceea ce a putut. Însă Dumnezeu părea preocupat cu treburi mult mai impor- tante și mai grave ale secolului decât plămânii și gâtul lui Cristian Vasile. Un alt acces infernal de tuse venea până se îneca și începea uneori chiar să scuipe sânge. Între timp, tot mai puțini prieteni, tot mai puține râsete, doar înstrăinare și mâhniri. Alte decepții în dragoste, până la altă căsătorie scurtă, care s-a dovedit la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mentiști. — Cum sunt copiii ? îl întreabă Marian. — Cum să fie ? Naivi, prostiți și neliniștiți, nu înțeleg mare lucru. — Apăi cine să mai înțeleagă ceva, domnule Vasile, în nebunia asta ? Nu vedeți ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai tulbura mintea cu astfel de întrebări, maes- tre, căci nu poți decât să ți-o scrântești și să înnebunești, zâmbește violonistul. Hai să ne bucurăm că suntem vii, că suntem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i cita decât pe aceștia doi, dar am mai putea adăuga vreo zece-cincisprezece nume aproape de aceiași valoare! - au fost Într-un fel eroi ai rezistenței naționale, supra-literare, chiar și În ciuda unor ezitări sau „stângăcii” pe care le-au comis În infernala misie de a lupta contra „istoriei”; iar „istoria” celor cincizeci de ani de așa-zis comunism părea cu adevărat instalată și chiar legitimă de vreme ce statele libere, modelele noastre dintotdeauna, o luau În seamă! Azi, istoria s-a „Întors” În vechile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ultimele decenii românești, apăruse cu „voie de la poliție”. Ba, unii, precum regretatul Culianu, afirmau că „totul era o mizerie de nedescris”; iar vechiul meu prieten, Matei Călinescu, aflat În America de câteva decenii, uitând de luptele noastre, de sacrificiile infernale de timp, de nervi, de renunțările aspre la plăcerile tinereții, sărăcia și izolarea unui deceniu Întreg până la afirmare și mai ales până la publicarea câtorva texte „bune, curate” - texte pe care nici unul dintre noi, Cezar, Nichita, Matei sau eu Însumi nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amintit de câteva povești pe care le-am auzit. Dar nu-ai adevărat că e un uriaș aerian? - De-aia cred că v-ați potrivi perfect. - Hm, Binky, ce vrei să zici cu asta? - Ascultă, mă grăbesc. Am o zi infernală. Am auzit pe fundal un asistent strigând-o. O să-i spun că te interesează, iar tu poți calcula data la care ai putea ajunge în L.A. - Atunci mersi mult pentru telefon. Îmi place formalismul tău sarcastic. - O, apropo... - Da? - Halloween
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
culca seara. Oamenii sunt neputincioși în fața bandelor de mafioți, care îi supraveghează pe cei care iau decizii, bande care au în subordinea lor alte bande, iar acestea - alte grupări criminale supuse lor, și tot așa până la nesfârșit. O păpușă rusească infernală. Cât despre guverne, ele nu reflectă niciodată aspirațiile popoarelor. Orașele nu se aseamănă satelor. Moscova și deciziile care se iau acolo sunt foarte departe de ospitalitatea familiilor care ne-au găzduit vara trecută la Kaliningrad. Ceea ce îi separă pe oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
datoria la Kantă ca singura compensație a existenței!”. Care „muncă”?! Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea de prieteni, vitregia străinătății sau singurătatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei mai mulți dintre ei, sute și sute de mii, să se adapteze! Omul - secolul trecut a demonstrat-o cu o forță inimaginabilă pentru locuitorii altor secole! - se poate adapta nu numai unei tiranii, ci și, cum a arătat-o experiența teribilă, infernală a lagărelor naziste și staliniste, unor condiții de existență aproape absurde. Dacă nu absurde de-a dreptul... Factorul „timp” este, mai ales, decisiv; dacă un om sau o colectivitate pot rezista - și chiar lupta, în varii forme, de la împotrivirea fățișă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi așteptat dacă nu venea izbăvitoarea surpare a Zidului de la Berlin!... Adaptarea, axul ideologic și marea descoperire a școli darwiniste, cu noi, românii, sub acea „originală dictatură în dictatură” din ultimul deceniu ceaușist, și-a arătat „cealaltă față”: cea degradantă, infernală, o formă a „morții-vii”, deoarece era o ruptură de Tradiție și de Firea noastră, clădită în secole, cu sângele a zeci de generații care ne-au impregnat reflexele de suprafață și de profunzime și care au adus pe valul a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
faptele eroice ale fiului. Scopul suprem al supunerii tinerilor la încercările arhetipale îl reprezintă reluarea vitalității universului de la început și suspendarea duratei epuizate. Modalitatea prin care acest lucru se împlinește este caracteristică fiecărui sex în parte; dacă flăcăul învinge fiara infernală în luptă și parcurge drumul soarelui în incursiunea sa, fata de măritat țese, precum luna, mreje ce modelează lumea. „Revivificarea condiției umane în contact cu sacrul și arhetipurile” este proba maximă a trecerii la o nouă clasă de vârstă. Raportul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]