4,673 matches
-
de obicei, comisă în afara zonei unde locuiește sau lucrează, autorul dispune și dovedește o crescută mobilitate, călătorind mai mulți kilometri decât o persoană obișnuită. (Butoi T., 2003, p. 184) Pentru a dispune de o imagine mai completă asupra acestei tipologii infracționale, propunem în continuare analiza comparativă asupra profilului comportamental specific la celor care "operează" ad-hoc, respectiv cei care dezvoltă adevărate strategii în vederea atingerii unui profit maxim. Organizat Neorganizat Scor ridicat al inteligenței Scor scăzut al inteligenței Competență socială Inadecvat social Calificare
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
lăsată la locul faptei. S-a încercat conturarea portretului personalității criminale și în funcție de alte criterii (Butoi, T. 2004): a) în funcție de gradul de conștientizare și control al comportamentului: b) în funcție de tendința de repetare a acțiunilor criminale: c) în funcție de gradul de pregătire infracțională: B. În funcție de modul în care personalitatea infractorului afectează comportamentul lui criminal, L. Yablonski diferențiază următoarele categorii de criminali: 1. Criminali socializați sunt cei care prezintă tulburări emoționale, sunt foarte ușor influențabili de aspecte indezirabil social, ei devin criminali sub influența
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sunt foarte ușor influențabili de aspecte indezirabil social, ei devin criminali sub influența mediului în care sunt promovate norme și conduite deviante în general, sunt mai mult violatori de proprietăți decât criminali violenți. 2. Criminali neurotici ajung să comită fapte infracționale datorită compulsiunilor neurotice, de altfel sunt conștienți de caracterul imoral și antisocial al gestului lor. 3. Criminali psihotici sunt indivizi cu dezordini severe ale personalității care au o percepție complet distorsionată asupra societății, acționează brusc, fără o planificare prealabilă și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cu o mare labilitate afectivă, comportamente contradictorii și tendințe de agresivitate asociate ori disimulate; personalitate psihopatică specific individului puternic neadaptat și deviat social; personalitate psihotică; personalitate demențială caracterizat printr-un comportament agresiv, compulsiv și imprevizibil. C. În funcție de gradul de pregătire infracțională, L. Yablonski diferențiază două categorii de infractori : 1. Criminalii situaționali caracterizați prin faptul că: se confruntă cu o problemă care solicită acțiunea; aleg acțiunea care constituie o violare a legii; au fost prinși, arestați, condamnați și li s-a oferit
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de vede mental, infractorul este conștient de indezirabilitatea faptelor sale. În literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) Criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin orgoliu, trufie; comite acte de violență; tipul pervers, nemilos: comite acte infracționale cu multă cruzime; tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin iritabilitate excesivă: comite acte de conflict; tipul oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de imprudență. b) Criminali
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
băuturi alcoolice, substanțe psihotrope, hipnoza etc); cei care comit fapta față de rudele apropiate (incest); cei care agresează un partener de același sex. Criminalii care utilizeaza procedee și mijloace anormale și patologice sunt: ♪ sadicul; ♪ masochistul. 5. Criminalul profesional pentru acesta actul infracțional reprezintă sursa de existență. Aici întâlnim două categorii: a) Criminalul profesional pasiv reprezintă acel individ care comite aleator diferite acte infracționale, fără să se pregătească sau să muncească. Se caracterizează printr-un nivelul scăzut de inteligență, o capacitatea deficitară de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sex. Criminalii care utilizeaza procedee și mijloace anormale și patologice sunt: ♪ sadicul; ♪ masochistul. 5. Criminalul profesional pentru acesta actul infracțional reprezintă sursa de existență. Aici întâlnim două categorii: a) Criminalul profesional pasiv reprezintă acel individ care comite aleator diferite acte infracționale, fără să se pregătească sau să muncească. Se caracterizează printr-un nivelul scăzut de inteligență, o capacitatea deficitară de rezolvare a dificultăților zilnice. b) Criminalul profesional activ este un individ cu un nivel normal de dezvoltare, uneori chiar peste medie
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
degrabă, este vorba de o serie de deprinderi dobândite, energii canalizate spre o direcție criminală. Conform taxonomiei legal-juridice avem două tipuri de recidiviști: ♪ recidivisti postcondamnatorii cei care după ce au săvârșit pentru prima dată o infracțiune ajung să comită alte fapte infracționale; ♪ recidivisti post executorii după ce au executat pedepse pentru prime infracțiuni, comit din nou alte infracțiuni. 9. Criminalul ideologic (politic): individul care execută o pedeapsă, de cele mai multe ori privatoare de liberate, din cauza unor convingeri politice, științifice sau religioase, gravitatea acestor acte
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Inclinația spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori mizează pe elemente cu extrem de puține șanse de reușită. În cazul în care este prins imediat părăsește obiectul sustras și fuge imediat. * Spărgătorul face parte dintr-un grup infracțional, banda de la bloc este cea mai frecventă formă și apelează în mod obișnuit la forță pentru apărare sau imobilizarea victimei,pe această cale se apropie de tâlhari, iar prin faptul că tind să-și însușească bunuri, de hoți. * Tâlharul apelează
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a) cei care se consideră vinovați; b) cei care neagă orice vinovăție. Interpretarea lor asupra faptelor este diferită și mai ales comportamentul în timpul detenției. Cei din urmă au frecvente crize depresive cu toate consecințele ce decurg de aici. Problema justificărilor infracționale și cea a recidivei sunt prezentate pe larg, accentuându-se diferențele dintre diversele categorii de condamnați. A doua distincție este determinată de nivelul cultural al deținuților: cei cu studii sunt mai socializați, compensează prin imaginar frustrările inerente închisorii, depun eforturi
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la cei care, pe un fond de normalitate, au căderi depresive în care nevoia lor de ajutor trebuie satisfăcută în mod calificat. Indiferent de categoria de infractori, toți au tendința de a se sustrage identificării. Tensiunea resimțită în urma comiterii actului infracțional precum și teama de a nu fi descoperiți declanșează un distres semnificativ ce cauzează o lipsă a controlului asupra comportamentului propriu, ceea ce explică acele scăpări și greșeli devastatoare pentru cel în cauză, care de multe ori reprezintă piste valoroase pentru justiție
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
să găsească soluții de eliberare, de aici și numeroasele reacții și/sau atitudini aberante și neintegrate social. 3.1. Omorul - abordare criminologică Criminologia spre deosebire de alte discipline umaniste abordează personalitatea umană din perspectiva implicării acesteia în problematica etiologiei și profilaxiei manifestărilor infracționale, căutând să dea răspuns la întrebări atât de dificile ca: cine e infractorul? cum apare și spre deosebire de alții adoptă modelul comportamentului criminal? Conceptul de personalitate a infractorului a suferit, în evoluția criminologiei, interpretări diferite, aproape fiecare autor având propria sa
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora se exprimă intens și foarte variat în plan infracțional. Fiind lipsiți de simț moral (psihopatiile mai fiind denumite "confruntare cu cei din jur") adeseori conflictul devenind pentru ei o sursă de satisfacție sunt incapabili de o adaptare perfectă și de durată la mediul familial, sau de microgrup social. În
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
atunci când vă apropiați de fereastră pentru a observa vremea de afară, nu? - Am să vin. Repede. Sunt convins că trebuie să ne implicăm cu toții (o, nu!) mult mai mult, pentru a contracara, pentru a anticipa și stopa din fașă activitățile infracționale ( Detectivul grăbi pasul către ușă). La ieșire, își strânseră mâinile. Vecinul avea ceea ce se putea numi o mână flască, umedă, parcă atingeai pur și simplu un limax. Aceasta fusese prima idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sociale variate, unii famili(ți, al(îi homosexuali declară(i. Aceast( anchet( ridic( trei probleme cheie ale observa(iei participative: a) o problem( etic(, n(scut( din observarea pe ascuns a unor barbă(i care se dedau unor acte sexuale infracționale din perspectiva legii; b) asigurarea unui echilibru (ntre o observa(ie foarte metodic(, planificat(, (i improviză(ie sau ini(iativ( proprie, (n func(ie de interac(iunile cu mediu; c) combinarea unui demers al observa(iei care ignor( identitatea persoanelor
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ci împotriva directorilor de întreprinderi. A existat și o variantă de interpretare a revoltei ca având o tentă legionară sau de spionaj, dar s-a renunțat la aceste ipoteze neverosimile. Până la urmă s-a pedalat doar pe ideea revoltei „huliganice”, infracționale, excluzându-se intenționat orice urmă de caracter politic în acțiunea muncitorilor brașoveni. Metodele de tortură și anchetă și limbajul securiștilor nu au diferit, în 1987, în majoritatea cazurilor (excepții au existat, ca întotdeauna), de cele din vremea lui Dej. Dimpotrivă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și alții, ca de pildă faptul că, datorită ridicării nivelului de școlaritate, tot mai mulți cetățeni răspund la chestionare și mânați de dorința de a contribui la îmbogățirea cunoștințelor publice și științifice (Bradburn et al., 2004). Firește că amploarea fenomenelor infracționale, în mediul urban, mai ales, a constituit totdeauna un factor cu influență semnificativă asupra succesului anchetei la domiciliu, teama că deschizând ușa unui necunoscut ai putea suferi o agresiune din partea acestuia fiind un sentiment normal și frecvent. Totuși, posibilitatea de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de la valeur de l'art. Experts et expertises", în Annales ESC, nr. 6, noiembrie-decembrie 1993, pp. 1421-1445); cercetările lui Bessy și Chateauraynaud, care încearcă să depășească un "constructivism abstractizant", o expertiză intelectuală. • Dreptul În activitatea lor de calificare a actelor (infracțional, criminal, intenționat), a oamenilor sau a lucrurilor, ceea ce re-prezintă sarcina fundamentală a dreptului, juriștii mobilizează, de asemenea, cunoștințe. De aproximativ un secol, ei încearcă, la fel ca filozofii, definirea "culturalului", încât poate că dreptului îi datorăm de fapt efortul cel
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
concepe lupta împotriva fenomenului, nu simplist, pe termen scurt, ci pe termen lung, prin prevenire și disuasiune zilnică. Departe de clișeele mediatice, vom încerca să ne ocupăm aici de violența cotidiană, o violență mai banală și care nu e numaidecât infracțională, ceea ce nu înseamnă că e suportabilă. Definirea violenței Imensul decalaj dovedit între statisticile administrative și celelalte moduri de contabilizare a "violenței școlare" are mai multe cauze. Prima este, bineînțeles, faptul că școlile raportează cifre mai mici decât în realitate. Asta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cu mai puțin de un secol în urmă în unele sate franceze (cf. pasionanta carte a lui Eugène Weber [1983] sau, pentru o perioadă mai îndepărtată, Muchembled [1989]). Dar, dacă aceste infracțiuni sângeroase se răresc, oricea-r crede opinia publică, statisticile infracționale arată că, de mai bine de treizeci de ani, creșterea micii delincvențe este o tendință puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost de instituțiile polițienești și judiciare. Aproape
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
criminologul italian Cesare Lombroso) conferă factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare în geneza crimei și devianței, cauzele acestora rezidă în diversele anomalii și deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului deviant și infracțional rezidă în dezechilibre și debilități psiho-fiziologice care apar și se transmit de cele mai multe ori pe cale ereditară. În ceea ce privește teoriile sociologice referitoare la devianță, acestea diferă de explicațiile biologice și psihologice deoarece plasează cauzele acesteia în ordinea socială mai mult decât în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
separăm comportamentul normal de cel patologic pentru că, de cele mai multe ori, operația depinde de gradul În care ele se manifestă. E o temă de ordin personal și social extrem de importantă, mulți autori considerând impulsivitatea un factor care sporește probabilitatea unui comportament infracțional, antisocial sau chiar criminal. Psihologia populară - cu alte cuvinte, modul cum interpretăm comportamentul uman În viața de zi cu zi - consideră inexplicabilă o acțiune care nu are niciun temei și vede În aceasta un simptom al nebuniei. Unul dintre motivele
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de lună, bârlădenii pier d o grămadă de timp stând la coadă pentru a «prinde» medicamente compensate”; „Marcel Ionașcu a luat locul V la Crosul Loteriei” (antrenor - bârlădeanul Valerian Panțiru). Nu lipsesc din Obiectiv paginile cu: „Eveniment local”, „Eveniment intern”, „Infracțional”, „Eveniment intern și extern”, „Economie”, „Sănătate”, „Sport”, „Mozaic”, „Mica publicitate”, multe clișee, caricatură, integrama zilei, horoscopul, rugăciunea zilei, meteo, programul T.V., flash, cronica neagră etc., încât și bârlădenii au ce citi. Inclusiv cărți pe care și le pot procura din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Dar este adevărat acest lucru? Sunt femeile mai fricoase decât bărbații? Probabil, dar mai întâi, teamă de ce? Ei bine, potrivit unor cercetări recente, s-ar părea că fetele se tem mai mult decât băieții să nu cadă victime unui act infracțional. Cercetătorii au dorit să testeze această ipoteză, dar și să afle în cazul în care ea ar fi fost confirmată, dacă fetele se tem să cadă victime și altor acte negative. Ei au efectuat în acest sens un studiu ce
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
mai probabile decât băieții. S-a observat de asemenea că raporturile de dominanță (roluri tradiționale sau nu) dintre părinți nu puteau explica aceste variații ale fricii la băieți și la fete. În concluzie, rezultatele au arătat că teama de acte infracționale nu este la fete una izolată. Ele se tem mai mult decât băieții de tot ce poate provoca daune fizice. S-a demonstrat astfel că fetele se tem mai mult decât băieții. Dar din ce cauză? Oare pentru că ele cad
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]