1,850 matches
-
înfruntat din partea locurilor și a oamenilor Flaccus însuși, pe durata misiunii sale militare. Flaccus, de asemenea, nu ar fi avut și nu ar avea motive să fie mulțumit de misiunea care i-a fost acordată de Augustus și care ar insinua poetul nu diferă decât prin nume de condiția unui exilat ca Ovidiu însuși. Reamintind aceste elemente lui Flaccus și lui Graecinus, viitori consuli, și subliniind duritatea propriei relegări, Ovidiu pare să insinueze că firea războinică a populației getice, prin simpatia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost acordată de Augustus și care ar insinua poetul nu diferă decât prin nume de condiția unui exilat ca Ovidiu însuși. Reamintind aceste elemente lui Flaccus și lui Graecinus, viitori consuli, și subliniind duritatea propriei relegări, Ovidiu pare să insinueze că firea războinică a populației getice, prin simpatia entuziastă pe care i-o demonstrează poetului, ar putea constitui un element, într-o anumită măsură, prețios pentru echilibarea puterii lui Augustus poate încă nu cu totul absolută, dar îndreptată spre absolutism
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă getică, Ovidiu parcă ar vrea să-i insinueze corespondentului său că se află la mare cinste în ochii opiniei publice (armate) a geților 228. În entuziasmul lor, geții afirmă că, deoarece Ovidiu a scris aceste elogii Cezarului, poetul trebuia restituit imperiului Cezarului (Caesaris imperio restituendus eras). Și se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu: cruță-l de cuvintele tale aspre pe un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze că și Graecinus, asemenea multor altor prieteni ai Sulmonezului, departe de a-i reproșa atitudinea sa de dinaintea exilului, i-o aprobau, i-o încurajau, i-o înflăcărau, în timp ce acum... și-au schimbat părerea. Dacă așa este "fie ca toate acțiunile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează un fapt cert: Messalinus ocupa în inima lui Ovidiu locul lui Cezar (= Augustus). Afirmația ovidiană, fie că este interpretată la imperfect (eras), fie la viitor (eris), este cât de poate de jenantă pentru un "Cezarian" cât și pentru Augustus însuși
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
que de crime je n'en ai pas commis". Fragmentul în latină pare să sugereze mai mult: dorința mea este să mi se poată nega până și vina. Aceasta este convingerea intimă a poetului, pe care el vrea să o insinueze în inima lui Messalinus dacă nu se găsește deja acolo și nu numai, ci și în a tuturor prietenilor săi, care, de altfel, toți trebuie să fi fost la curent cu cauza adevărată a relegării sale la Tomis. Numai pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
victime a lui Augustus (Amores, I, XV), fapt care constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea nu au absolut nicio legătură cu desfrânarea Iuliei minor. Capaneu, Phaeton, Semele, trecuți în revistă, își datorează tragicul, dar insinuează poetul mărețul lor destin temerității (temerarius Capaneus), ambiției nemăsurate (ambitiosa Semele). Ovidiu intenționează să-și compare propria situație cu acești eroi și nu cu aceea a unui "mediator de iubiri nepermise". Cum se știe, Capaneu, unul din cei Șapte împotriva
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care-l exprimă. Poetul, cum s-a mai spus, se consideră cu adevărat cauza morții prietenului său Paulus 424 și își dorește ca vina lui să fi fost mai mică. Dar, autoacuzarea lui Ovidiu nu este contrazisă, cum vrea să insinueze De Jonge 425, de faptul că și Marcia, soția lui Paulus Fabius Maximus, se autoacuză de moartea soțului. Mai mult, date fiind legăturile de prietenie, de rudenie și politice dintre Ovidiu și Paulus, pe de o parte, și Marcia și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
n-o acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un zeu, pentru moderni erosul este o problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunt personajul Cioran, personajul Zaharia Stancu, beneficiind de un portret pozitiv, apoi Marin Preda, Carol al II-lea, Elena Lupescu, Nicolae Iorga, Ana Pauker, Lenin. Morții trăiesc ca viii (se întâlnesc, își scriu, pregătesc parastasul etc.), doar că macabrul se insinuează prin repetarea mirosului de putreziciune și a ororii de canibalism. Bazat pe absurd, comicul permite uneori trimiteri surprinzătoare. De altfel, orașul București, de care S. se dovedește atât de legat în scrierile sale, e transpus - cum remarca Adrian Marino - „absurd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
sale de slugă În case boierești. Și totuși, situația asta nu ascunde În ea revoltă, nu-i ajută să deosebească Între oameni prietenii și dușmanii, asupriții și asupritorii. Mai mult decât atât, din comportarea Anei nu reies limpede - cu toate că autorul insinuează la un moment dat acest lucru - nici măcar elementele generale, instinctive ale unei conștiințe sau solidarități de clasă. (Ă). Dacă ținem seama și de «inteligența prea vie» a eroinei, de care ne pomenește autorul, atunci starea de Înapoiere a Anei Roșeuleț
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
clasici (Eminescu, Coșbuc). Poezia noastră progresistă s-a făurit În luptă, cu sprijinul de neprețuit al partidului, clasei muncitoare, Împotriva poeziei decadente, reacționare, ermetice și mistice a lui Arghezi, Blaga, Barbu. Dar Radu Petrescu nu se mărginește la atât. El insinuează că poezia aceasta, care oglindește lupta poporului muncitor, cară mobilizează și dinamizează masele populare, care cântă victoriile oamenilor muncii și pe făuritorii unei lumi noi, ar fi inferioară poeziei exprimând putregaiul moral al burgheziei În descompunere, mai mult chiar, lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
izbucni! Canalul nu trebuie să se facă. Orișice slăbiciune trebuie speculată!». Acolo unde forța de organizare a partidului nu s-a făcut pe deplin simțită, folosind fiecare avantaj al terenului ca pe un câmp de bătălie, dușmanul de clasă se insinuează În diferite poziții-cheie. Cu acte falsificate, colonei deblocați ca Mateica și Enescu, apucă serviciile personalului, tehnicieni incapabili și corupți ca Anghelescu, reușesc pentru un timp să suie până la comanda unui șantier. Un adevărat stat major de lichele și spioni, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
multele "procese spectacol" orchestrate de către Stalin Rudolf Slánský. Apoi, ministrul Apărării, Alexej Čepička, ginerele fostului secretar general, a fost transformat într-un "Beria cehoslovac". O altă metodă utilizată pentru dezvinovățirea lui Gottwald a constat în culpabilizarea mediului social al acestuia, insinuându-se astfel că o parte dintre apropiații săi l-au "izolat" în raport cu "membrii de partid și viața de zi cu zi". Principalele contestații la adresa regimului comunist cehoslovac au fost aduse, ca în cazul tuturor "democrațiilor populare", de către studenți și intelectuali
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
întâmplat în Ungaria la finalul remarcabilului an 1956. Să-i dăm deci cuvântul pentru a afla cum s-a petrecut evacuarea "grupului Nagy" în realitate, un "grup de politicieni" cu opinii "eterogene", în nici un caz "o grupare organizată", așa cum se insinua în presa sovietică și est-europeană (Hegedüs, Somlai în Rusan: 2000, 610) din clădirea ambasadei iugoslave din Budapesta, după ce Ministerul Apărării condus acum de Ferenc Münnich pusese la dispoziția refugiaților un autobuz. La 22 noiembrie 1956, ora 6 seara, autobuzul a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Iorga explică felul �n care se poate vedea cum s? au schimbat lucrurile: confuzie ? i degradare, degradarea tuturor sentimentelor ? i �nt? rirea supersti? iilor, a celor mai tr? snite misticisme, paralel cu cel mai primitiv cult al mă? inii, care se insinua cu brutalitate �n ordinea moral? ? i c? lca totul �n picioare, r�z�nd triumf? tor �n fă? a hecatombelor de mor? i uci? i cu cele mai perfecte ? i mai sofisticate unelte de distrugere. Totu? i, cei care au reu? it �n aceste �vremuri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
În căutarea lui Alexa Visarion Mă înarmez cu un microscop subiectiv și privesc obosită și îmbătrânită în interiorul lui tânăr, căci tineri eram atunci, în timpul lucrului la O noapte furtunoasă sau Woyzeck. Alexa Visarion a fost un regizor vampir care se insinua în temperamentul actorilor cu care lucra, actori speciali, capabili să accepte perfuziile și transfuziile cu sânge , plini de furtuni și gata de sacrificiu, să-și lepede pielea, carcasa. Și actorii și regizorii aveau nevoie de un curaj nebun să reușească
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
anecdotica și psihologia personajelor. Pe scenă nu se derulează filmul unor biografii, personajele fiind în primul rând niște purtătoare de idei, încarnări ale unor atitudini sociale și politice, ceea ce nu înlătură tensiunea și dramatismul. Dimpotrivă. [...] Încă înainte de ridicarea cortinei se insinuează o neliniște, se iscă semne de întrebare pentru că, în timp ce-și ocupă locurile, spectatorii văd în avanscenă un cearșaf alb sub care se mulează formele unui corp omenesc. După ridicarea cortinei, în întuneric, un far de motocicletă își plimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
configurației sale sumbre, ci și din pricina efectelor sale patogene în timp. Matricea perinatală III (MPF III) Prin această matrice, scenariul nașterii avansează, căci acum contracțiile uterine continuă într-un ritm din ce în ce mai alert, iar cervixul se deschide treptat, lăsând să se insinueze discret o geană de speranță în „camera de tortură”a uterului matern. Datorită unei imense presiuni mecanice, are loc propulsarea copilului în canalul nașterii. Suferința și anoxia rămân cumplite și pot spori semnificativ în eventualitatea unor complicații indezirabile (circulară de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un text tip compendiu, "inodor, incolor" și fără nici o tentă de apropiere între două state între care există doar relații "clasice", nicidecum de "frățietate" sau relații privilegiate. Dar o asemenea năzbâtie ridicolă și, totodată, descalificantă, de a pretinde să se insinueze despre posibilitatea agresiunii uneia împotriva celeilalte ori să se vorbească despre prietenie și respect reciproc între entitățile unei populații care aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică ultragiere a logicii și bunului simț de la care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
interesul nostru mutual, al poporului român și al popoarelor europene". Se încheia astfel una din încercările dificile din viața unui diplomat, care, dincolo de avatarurile istoriei propriei patrii, nu poate să nu o apere de tot ceea ce se pretinde sau se insinuează cu bună sau rea-credință împotriva ei. În timp ce îmi puneam în ordine hârtiile, s-a apropiat parlamentarul David Atkinson. M-a îmbrățișat, bătându-mă pe spate și spunând: "Very well done, congratulations". A fost pentru mine o mare surpriză, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
acest lucru. Deoarece exist] o accepțiune valabil], dup] cum vom vedea, în care nedescriptiviștii pot folosi termenul „adev]rât” cu referire la judec]ți morale, acest mod de a vorbi complic] problemă. La fel și folosirea termenilor „cognitivism” și „noncognitivism”, insinuând c] primul face și al doilea nu face, ne permite s] știm c] și alte judec]ți morale sunt adev]rate. C]ci, din nou, exist] o accepțiune valabil] în care nedescriptiviștii pot permite acest lucru, dup] cum vom vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucrurile în curte și în interioare. Orașul, de la un capăt la altul, e marcat progresiv de implantarea din ce în ce mai densă a unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]