4,420 matches
-
chiar contestat și evitat, întrucât fiecare se vrea a fi stăpânul propriului destin social. Chiar dacă se întâmplă ca individul să eșueze sau să se realizeze, eșecul sau succesul îi sunt atribuite de ceilalți și de societate cu tot mai multă insistență. Când încearcă să se organizeze în structuri transindividuale, cum o fac pensionarii în partide proprii sau muncitorii în sindicate, succesele acestora sunt marginale, forța de mobilizare colectivă este minimă, tensiunile dintre structuri devin atât de mari, încât le conduc la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
stat și derivate din agenda și expertiza unor instituții interguvernamentale (FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană), efectele structurilor sociale tradiționale concretizate în sărăcie și subdezvoltare, în multiplicarea și adâncirea inegalităților clasice sunt ilustrări atât de evidente, încât nu mai solicită o insistență demonstrativă detaliată. Cealaltă este modernitatea reflexivă, care, deocamdată, este în fazele incipiente ale configurării. Totuși, ritmul ei de dezvoltare este proporțional doar cu ritmul de recesiune al modernității organizate. Înaintăm atât de rapid în universurile modernității reflexive, încât dualitatea actuală
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În 2005, după o jumătate de deceniu, datele sondajului aproape că nu s-au schimbat, inegalitățile deja constituite persistând. Inegalități de acest fel sunt uneori transmise în vederea reproducerii prin conținuturile educației școlare sau prin mesajele din mass-media. Este vorba despre insistența reproducerii unor stereotipuri de gen care nu doar separă lumea bărbaților de cea a femeilor, dar și contribuie la o „«anihilare simbolică» a femeilor și femininului prin stigmatizare, trivializare sau pur și simplu prin ignorare”. De la studiile feminine la studiile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și a calității vieții. Odată cu aceasta, universitățile s-au schimbat ele însele foarte mult. Sintagme cum ar fi piața învățământului superior, consumatorul de servicii educaționale, capital educațional sau capital uman, pentru a menționa doar câteva, apar cu tot mai multă insistență. Financiar vorbind, piața emergentă a învățământului superior este tot mai globală, fiind evaluată de OECD încă în 1999 numai pentru țările sale membre la o valoare minimă de circa 30 de miliarde de dolari SUA, ceea ce ar reprezenta, după unele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din care, brusc, se ivește simbolul purtător de semnificație existențială
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin valoarea pe care el i-o atribuie: uitarea pe noptieră a propriei pălării; a mima neștiința echivalează cu posibilitatea de a da sens existenței, iar odată regăsit obiectul, la insistențele Balerinei, o fostă iubită, protagonistul moare. Cu aceeași amprentă personală, scriitorul își folosește sensibilitatea de observator direct, de „martor ocular” al prestației „caracterelor” în registrul prozei scurte. Nici aici el nu acceptă comparația cu alții: ceea ce scrie îi aparține cu
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Dignitate Europae (Kriterion Verlag, București, 1988) și în română sub titlul de Modelul cultural european (Humanitas, București, 1993). O realmente jenantă „Scrisoare către un intelectual din Occident” a fost publicată în revista de cultură Viața Românească în iulie 1987 la insistențele lui Noica, deoarece unul din redactori - Ileana Mălăncioiu, de la care știu - încerca să amâne la nesfârșit tipărirea manuscrisului, pentru a-l cruța pe Noica de adăugarea acestei piese regretabile la dosarul său. Textele antioccidentale ale lui Noica sunt de asemenea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politica, undeva între povestirile obscene și filozofie” (p. 18). 9. Bloom, care a scris o teză de doctorat despre filozofia politică a lui Isocrate, a publicat mai ales articole, studii, eseuri, capitole în lucrări colective (unele reluate în volum, la insistențele prietenilor, sau postum). A tradus, adnotat și interpretat opere de Platon (Republica), Rousseau, Kojève. A semnat cărți ca Shakespeare’s Politics (în colaborare cu Harry V. Jaffa, 1964; reeditată în 1981), The Closing of the American Mind, deja amintită, la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Shakespeare, a vorbit convingător despre „negociere” socială în procesul constituirii eului modern) la feminisme și toate celelalte poststructuralisme, au relansat acest - în fond - truism al reflecției sociale. Ceea ce e inedit, la Taylor și la autorii afini cu el, este redescoperita insistență asupra comunității, formulată uneori disjunctiv, ca și cum sfera privată definită de liberali ar fi una exclusiv individuală și nu ar permite articularea unor asociații și chiar comunități. E o înțelegere particulară a extrem de complicatei distincții privat/public, o distincție esențială, dar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
teologi protestanți Paul Tillich și Walter Nigg). Omagiindu-și cu multă căldură fostul profesor și mentor, Amitai Etzioni și-a recunoscut public o importantă sursă de inspirație: comunitarismul său, ca proiect de depășire a dihotomiei socialism/capitalism, are la origine insistența lui Buber asupra semnificației centrale a legăturilor dintre oameni. Pentru Buber, aceste legături, și nu indivizii izolați, construiesc temelia vieții împreună; mai mult, în afara legăturilor interumane nu există individualitate: cum am spune astăzi, după Freud, dar fără a subscrie neapărat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cărți a lui Mark Lilla, The Reckless Mind. Intellectuals in Politics (New York Review Books, New York, 2001; ediția paperback în 2004). Contribuția mea începe cu o prezentare a autorului și o pregătire intelectual-ideologică a cititorului pentru lectura cărții sale, cu oarecare insistență asupra spiritului public din America de Nord, precum și asupra influenței franceze în acest spațiu; urmează o analiză a raportului dificil dintre doctrinarii liberalismului și intelectuali în general, în care mă opresc la controversata istorie postbelică a liberalismului european; textul continuă cu descrierea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cele mai radicale formulate de Allan Bloom, pentru a le supune aceluiași examen critic-hermeneutic în spiritul căruia am oferit și până acum câteva elemente de analiză și evaluare. În acest context, hermeneutic înseamnă tot ceea ce înseamnă de obicei, cu o insistență specială asupra empatiei. Eu cred că empatia - chiar „empatia rece”, cum s-a propus - este esențială în judecata critică; „execuțiile” politico-ideologice, de regulă retrospective și adesea tardive, sunt până la urmă ineficiente, nu doar partizane și parțiale: pentru a fi critic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aș fi apăsat un buton magic. Oamenii veneau la cabinet chinuiți de durere și fără nici o speranță. Mulți nu credeau că simpla apăsare a anumitor puncte din palmă sau din talpă ar putea să-i ajute, dar mă căutau la insistențele soțului, părinților sau ale vreunui vecin. Cât de emoționant era pentru mine să le văd expresia uluită a feței în momentul în care durerea înceta, de multe ori în câteva secunde! Reflexologia pare un miracoltc "Reflexologia pare un miracol" Am
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
conturarea fizionomiei literare a unui an (surprins pe genuri și specii literare), tehnica analitică merge dinspre general spre particular, dinspre cadrul social-politic spre cel literar, având În vedere nefasta condiționare politică a operei impusă de realismul socialist. Așa se explică insistența mea pentru conturarea ambianței societale, a evenimentelor și imperativelor politice pe care trebuia să le Încorporeze creația - devenită „comandă de stat”, atmosferă surprinsă În secvențe care preced analismul literar propriu-zis. Se va observa, de asemenea, că pentru a mai fluidiza
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și acest sens există În chip clar, nu trebuie Învăluit În formule vagi, nu trebuie tranșat În tradiționalele amabilități de salon literar, nu trebuie admis cu nici un chip să fie escamotat, negat de fapt. Acest rost trebuie lămurit cu oricâtă insistență tuturor membrilor secțiilor, el trebuie transferat Într-un principiu viu, Într-un obiectiv imediat, prezent fără Încetare. Trebuiesc lichidate dulcile aproximații și Înaltele pasivități și indiferențe, trebuiesc risipite nedumeririle, Îndoielile și perplexitățile multor oameni de bună credință care nu văd
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Unora dintre criticii noștri, atât de la Almanahul literar cât și de la alte publicații, le lipsește această pasiune, le lipsește dragostea pătimașă pentru tot ce constituie un mugure valoros În lucrările scriitorilor noștri. Ion Vitner Îi Îndemna pe critici cu o insistență demnă de admirat, În Pasiunea lui Pavel Corceaghin (1949), să-și exercite meseria cu o „pasiune vie”, făcând din critică o armă de luptă. Au trecut doi ani de atunci și critica noastră a rămas, din păcate, În bună parte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a-și intimida cititorul și a crea aparența unei gândiri adânci. Onestitatea lui intelectuală a fost ireproșabilă. Cred că sursele dificultăților pe care le creează modul său de a scrie trebuie căutate în altă parte. Kant a gândit cu o insistență și cu o răbdare care sunt poate unice asupra problemelor care l-au preocupat. Rezultatele reflecțiilor sale laborioase le-a pus însă pe hârtie în perioade scurte de timp, presat de editori și de alte proiecte care îi stăteau în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ultima, spre deosebire de prima, ne va oferi doar în mod nesatisfăcător ceea ce așteptăm să ne ofere cunoașterea: o relație cât mai strânsă cu obiectul, prinderea lui nemijlocită de către subiect. Moritz Schlick, unul dintre puținii empiriști moderni care s-au aplecat cu insistență asupra analizei ideii cunoașterii, a caracterizat conceptul cunoașterii orientat spre conținut pe fundalul distincției sale dintre intuiție, ca trăire sau experiență subiectivă (Erleben, Kennen), și cunoașterea propriu-zisă (Erkennen, Erkenntnis). Cei angajați față de acest concept - scrie Schlick - înțeleg cunoașterea drept o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
concepte despre obiecte în genere, fac posibilă experiența, fiind condiții a priori ale acesteia. Valabilitatea obiectivă a acestor concepte, a categoriilor, constă în aceea că, în calitate de forme pure, ele fac posibilă sinteza diversului și, prin aceasta, cunoașterea. Kant subliniază cu insistență că sinteza diversului nu poate avea loc prin simțuri sau prin forma pură a intuiției sensibile. Acea corelare care este desemnată de Kant prin termenul sinteză este caracterizată drept „un act al intelectului”15. Sensibilitatea și intelectul sunt acele facultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ei prin raportare la principiul necondiționat al moralității. Aceste pasaje pot fi citite drept tot atâtea încercări de a sublinia că imperativul categoric nu trebuie confundat cu acel principiu moral familiar care este regula de aur. Filosoful își previne cu insistență cititorul asupra înțelegerii principiului suprem al moralității drept o simplă sublimare teoretică a regulii de aur. Căci regula de aur este un imperativ prin excelență ipotetic. Atunci când omul rațional o acceptă drept principiu al conduitei sale gândul său va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
interpretări este îndreptat împotriva tendințelor de a apropia legea morală kantiană de regula de aur și de a atenua, în acest fel, opoziția dintre filosofia morală a autorului Crp și filosofia morală de orientare utilitaristă și consecinționistă. Se previne cu insistență că pentru Kant răspunsul la întrebarea „Ce trebuie să fac?” nu va consta în evaluarea consecințelor acțiunilor, ci în conformitatea acestora cu ceea ce prescrie un principiu necondiționat al rațiunii pure. Reconstrucția pe care o dă cunoscutul cercetător kantian Otfried Höffe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
într-un mod incomparabil aptitudinile intelectuale cu care a fost înzestrat.Voința lui neînduplecată a cenzurat necruțător, în aceeași măsură, formele cele mai insidioase ale comodității și delăsării, cât și atracțiile faimei și ale unei vieți plăcute. Este poate unică insistența infinită a lui Kant de a-și duce până la capăt cercetările astfel încât rezultatele lor să fie cât mai durabile, precum și indiferența lui uluitoare față de atracțiile celebrității. Cea din urmă nu a fost atât expresia unei firi fericite, cât a strădaniei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
stoici, orice urmă de îngâmfare. Merită să fie invocate câteva fapte care ilustrează această atitudine. În perioada lungii sale tăceri de un deceniu, care a premers apariția Criticii rațiunii pure, Kant nu s-a lăsat câtuși de puțin influențat de insistența admiratorilor săi de a publica cât mai repede rezultatele importante la care ajunsese în cercetările sale34. Puțini știu că marile coordonate ale filosofiei sale morale au căpătat contururi clare în mintea lui Kant cu mulți ani înaintea scrierilor sale în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
demni de toate acestea”38. Sunt teme dezvoltate în lucrarea Religia în limitele rațiunii pure, care a fost publicată în 1793! Cuvintele sunt slabe pentru a evoca contrastul dintre atitudinea atâtor autori dornici de reputație, acei autori care invocă cu insistență, dar fără bune temeiuri, însemnătatea și originalitatea ideilor lor, și comportarea lui Kant care, deși pe deplin convins că rezultatele la care a ajuns vor pune filosofia pe baze noi, a amânat mulți ani publicarea lor preocupat doar de temeinicia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]