2,113 matches
-
încercare propunându-ne un joc al destinelor-marionete ale unei vreri căreia nu i se pot opune“. Totodată, prefațatorul transferă asupra cititorului dificila sarcină a descâlcirii ițelor romanului: „Pentru a pătrunde în lumea personajelor din romanul Purgatoriul cocorilor - un titlu oarecum insolit - cititorul trebuie să înainteze cu pași mici și cu toate simțurile în perfectă stare de funcționare, altfel receptarea mesajului social-artistic riscând să fie făcută cu hiatusuri irecuperabile.“ În ceea ce ne privește, credem că cititorul care vrea să evite receptarea mesajului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
franceză este cea mai deschisă pentru autorii români (Mihail Sebastian, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun, Dan Lungu, Cecilia Ștefănescu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Corin Braga). Apar și antologii de proză (editate de L’Inventaire pentru festivalurile „Belles Etrangères“ ori „L’Insolite Roumanie“, din mai/iunie, 2008). Mulți poeți sunt prezenți în antologiile publicate de Dumitru Țepeneag, Ion Pop, Pierre Drogi, Magda Cârneci. Existau deja romanele lui Augustin Buzura, iar mai demult ale lui Bujor Nedelcovici, Nicolae Breban, Paul Goma. Interbelicii (Liviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și de durată, în urma căreia caracteristicile celor două ființe se îmbină și se identifică în cele din urmă? La fel se întâmplă lucrurile și între soți. Bătrânul se întrebă dacă un fenomen similar se va produce între el și obiectele insolite pe care se hotărâse să le colecteze în urmă cu câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ști în primă instanță. Doar că acum poți întâlni nonsensul la un alt nivel decât cel comun. Poate fi aparent, dar, în alte situații, lăsat cu bună intenție să se vadă ca atare. Își fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
exerciții solitare ale minții omenești. Însă lucrurile nu stau astfel, excesul survine cu orice rostire ce ia distanță de practica obișnuită a vorbirii. Nonsensul poate să apară cu orice distanță față de lumea comună a vieții. Nu doar prin unele gesturi insolite, nici doar prin acele acte pe care le-am putea numi pure, precum ruga în pustie, iubirea necondiționată și moartea în numele unei idei. Multe dintre întrebările noastre și credințele care le susțin devin străine sensului comun, mai ales când privesc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
da expresie celor absurde nu a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar oferă o cale aleasă în 142 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 143. această privință. Dar și vorbirea cotidiană, adesea insolită. Sau unele reprezentări cu intenție savantă, subtil elaborate, ce lasă în urmă referința la realitatea efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
-și Împărți foarte inspirat timpul Între masa de scris, vânătoare și pescuit. Păstrând proporțiile, exemplul emblematic este Sadoveanu. Așa cum am constatat și altădată, distanța dintre publicistică și proza de ficțiune este destul de mică la autorul vasluian, adept al unei modalități insolite de Închegare a prozelor scurte, amestec derutant de narațiune alertă și consemnare reportericească . Mărcile vizibile ale scriiturii sunt structurile oralității, cuvintele neaoșe, onomastica pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Pratt este confirmarea supremă, rezidă în posibilitatea ei de a intra în contact și prelucra, fantasmatic, o întreagă tradiție istorică și culturală a Occidentului. Strat după strat, memoria secolelor care ne precedă este excavată, iar materia obținută redată unui context insolit și demitizant. S-ar putea folosi, în legătură cu această abordare, sintagma „postmodernism”, în măsura în care jocul autorului cu substanța narațiunilor sale este guvernat de intenția de a (re)pune în discuție cadrul mental al epocilor precedente. Gustul pentru aventură nu exclude, nici un moment
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.“ (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ALPHA C, IAR PUNCTUL ROȘU ESTE BINEÎNȚELES PROXIMA CENTAURI, CUNOSCUTĂ SECOLE DE-A RÎNDUL CA STEAUA CEA MAI APROPIATĂ DE SISTEMUL SOLAR. ACESTEA DOUĂ DIN URMĂ NU NE INTERESEAZĂ. CEEA CE CONTEAZĂ ESTE CĂ GEAMĂNUL MORT SE AFLĂ PE O PLANETĂ INSOLITĂ A ACESTUI SISTEM. EXISTĂ DOAR UNA DE ACEASTĂ NATURĂ. O PLANETĂ CARE, DESCRIIND UN 8, ARE O MIȘCARE DE REVOLUȚIE CÎND ÎN JURUL SOARELUI ALPHA A, CÎND ÎN JURUL SOARELUI ALPHA B DIN CONSTELAȚIA CENTAURUS. EFECTUEAZĂ ACEASTĂ REVOLUȚIE CĂLĂTORIND CU NEOBIȘNUITA VITEZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
que Baudelaire, il n'en est point de plus important." En paraphrasant ce mot célèbre, nous dirons qu'il y a peut-être des poètes plus grands et plus purs que Rimbaud, mais il n'y en a point d'aussi insolite. Tout concourt, en effet, à muer ce fauve de la forêt d'Ardennes, terreur du cénacle de Théodore de Banville, en un être mythologique. Sa trace intense et brève nous éblouit à jamais. * La France excelle à produire de ces vies
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai profund înzestrați decât Baudelaire, nu există în schimb nici unul mai important. Parafrazând această formulare celebră, vom zice la rîndu-ne că există poate poeți mai mari și mai puri decât Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atât de insolit. Toate, într-adevăr, concură să prefacă sălbăticiunea asta din pădurea Ardenilor - spaima cenaclului lui Théodore de Banville - într-o ființă mitologică. Intensa și scurta lui trecere prin existență rămâne pentru noi orbitoare de-a pururi. * Franța produce, prin excelență, asemeni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit într-o sală a Georg-August-ei dând citire, fără convingere, unui text șovăitor, din care însă, până la urmă, printre meandrele unor nesuferite banalități, se ridica nouă, covârșitoare prin originalitatea ei, o idee insolită cum ar fi, de pildă, afirmarea structurii de inel a limbajului, față de operațiile sintaxei, de unde încheierea asupra anteriorității acestuia față de logică și aritmetică. Dar adevăratul eveniment sufletesc al lui Hilbert îl constituie prieteniile lui cu Hurwitz și Minkowsky. Aces-te prietenii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au aplicat în cazul lui Babru de multe ori prin valorile lor morale. În plan moral, de conduită, "exclusivism" nu poate însemna mai mult decât exagerare a unui comportament. Dar într-o interpretare estetică vorbim de căutări artistice exclusiviste, originale, insolite etc. Diferența e de substanță. Căci Ion Barbu este un cunoscut exclusivist, excluderile sale din ceea ce socotea el că nu este poezie fiind tot atât de importante ca însăși crearea poeziei. În profesiunile sale de credință, el păstrează o consecvență cu sine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului de către om, e un coșmar, din care aș vrea să mă trezesc... S-a trezit ridicat în dricul nopții și dus a fost, în hrubele de la Gherla, nume consacrat detenției insolite și universale, devenind, pe urmă, băieș în minele de plumb și cine mai știe pe unde... Primele amintiri, care-i aparțin lui Petrea Păun din aceste zile, sunt cele care frizează gustul pentru lozinci al soitarilor vremurilor noi: "Proletari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia șeineee Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia faine Dah tu naine niesen fenghe nighin Budut neise nihem neser knighen A mamalighele A carnațele A pastramele Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un episod de precipitate șușoteli, se acomodară cu ideea insolitului colocviu pe care îl propunea Profesorul. Acesta irumpse în living, consultându-și ceasul lui de aur și începând abrupt: Doamnelor și domnilor, vă fac cei dintâi auditori și poate că vă voi face primii adepți ai unei translații moderne pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora purpura și mătasea, ci doar borangicul cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere ale pictorilor oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rog, ce mai doriți să știți, De ce ați spus acești ochi pe care-o să-i Înghită pământul, asta era Înainte, Nu știu ce erați Înainte, dar știu ce sunteți acum, un idiot desăvârșit, dați-mi-l pe prim-ministrul, Imediat. Duritatea insolită a vorbelor directorului general arăta până la ce punct era alterată starea sa de spirit. Îl apucă un fel de obnubilație, parcă nu se cunoștea pe sine Însuși, nu pricepea cum a fost posibil să insulte pe cineva doar pentru că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cadavru dezgropat, azi mai puțin ca oricând. La ora douăzeci și cincizeci și cinci de minute directorul general intră În studio, Înmână crainicului de serviciu mapa cu comunicatul guvernului și se așeză la locul care Îi era destinat. Atrase de insolitul situației, vestea, așa cum era de așteptat, circulase, erau mult mai multe persoane În studio decât În mod obișnuit. Realizatorul ordonă liniște. Exact la ora douăzeci și unu apăru, Însoțit de inconfundabila sa muzică de fond, genericul fulgurant al telejurnalului, o secvență variată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]