18,030 matches
-
găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim o ordine bărbătească, în plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a reușit să facă din macaronarii, din trubadurii lui un popor de soldați capabili să inspire respect, noi de ce n-am putea? Pînă și apa, dacă știi s-o îngheți, devine puternică, rezistentă, înspăimîntătoare! Totul este să știi cum, să găsești calea cea bună! Ți-am spus de la început totul pentru că am fost încredințați și sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu încetul unul din oamenii săi de acțiune. Cu toate că-i displăcea profund să fie omul cuiva, prințul socotise că era mult mai bine să fie de partea Serviciului decît unul dintre conspiratori. Oricum, după ce trecuse prin ce trecuse, Mihail îi inspira cît de cît legitimitate, seriozitate, constanță, ceva la care se putea raporta. Ceilalți, Doamne, ceilalți erau numai haos, în care se amesteca totul, în care se putea întîmpla orice cu oricine. Cea mai simplă dovadă în acest sens era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici Milojević Tasa7, traducătorul lui Kautsky 8, cu care tata discutase odată la „Țarul rus“. Enciclopedia morților era opera unei secte ori a unei organizații creștine care, prin programul său democratic, impunea o viziune egalitară asupra lumii morților - fără Îndoială inspirată dintr‑un precept biblic - În ideea de a se Îndrepta nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi‑am dat seama că Enciclopedia n‑a pătruns până În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului tău zboară o fregată către sud. Ce concluzie tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine teoria, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcându-i semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
învăța mai mult decât de pe aceste buze, atât de puțin obișnuite să vorbească? Cine i-ar mai putea refuza titlul de Mare Navigator, după ce va fi petrecut luni - sau poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu tricoul prea larg se reflectă, și mai micuț, în oglinda retrovizoare. Sfântul protector al Masturbării. În timp ce pe fiecare rând de scaune din autocar, încuviințând, întinzându-și gâturile, se uită să vadă ceva divin. Mațe O povestire de Sfântul Fără-Mațe Inspiră. Trage în plămâni cât de mult aer poți. Povestirea asta ar trebui să dureze cam cât ești în stare să-ți ții răsuflarea, și încă puțin după aia. Așa că ascultă cât de repede poți. Pe la treisprezece ani, un prieten de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle. Adică făcutul labei sub apă, stând pe fundul bazinului în partea mai adâncă a piscinei alor mei. Inspirând adânc, mă duceam la fund și-mi scoteam costumul de baie. Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă, asta făceam toată după-amiaza. După ce-mi dădeam drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în piscină, după ce-au vândut casa și ne-am mutat în alt stat, după ce soră-mea a avortat, nici atunci ai mei n-au mai pomenit de asta. Niciodată. Ăsta e morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iute ca un câine. — E din cauza diafragmei, spune Sfântul Fără-Mațe. Mâncarea i se umflă în stomac, absorbind deja lichidele și blocând duodenul la celălalt capăt. Cele zece porții de Tetrazzini se întind în sus, comprimându-i diafragma, împiedicând plămânii să inspire. În timp ce spune toate astea, Sfântul Fără-Mațe continuă să mănânce cu mâna din propria pungă argintie. Mestecă și vorbește în același timp. Înăuntru s-ar mai putea să se întâmple ca stomacul să se rupă, mânjind cavitatea abdominală cu sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându-ne respirația, încercând să nu inspirăm, ieșim pe bâjbâite din camere și o luăm prin bezna holului, prin întuneric, înspre locul de unde se aud strigătele. Aici, noaptea și ziua sunt sub semnul întrebării. Până acum fuseserăm de acord să avem încredere în domnul Whittier. Fără el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai mirați. Ce comentarii? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de acord cu dumneavoastră. Cred că mai bine ar fi să-mi iau reportofonul și să aștept muncitorii fabricii de care ați amintit la ieșirea din schimb. Un articol despre cei care muncesc din greu pentru o bucată de pâine, inspirat din problemele cu care se confruntă și nevoile lor zilnice, ar avea mai multă rezonanță în inima cititorilor decât poveștile măsluite ale marelui înscăunat. Nu sunt omul care sărută mâna celor plini de aere și averi. Vă rog să meditați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru că nu le cunoștea. Luana trebuia să simtă c-o iubește și atât, fără alte zorzoane de prost gust. Nopțile lor împreună, pline de iubiri pătimașe, la care el nu sperase vreodată, trebuiau să-i spună totul. Când Luana se inspira din trupul lui, golindu-l de orice gând, cum să-i spună că i se oferea nu numai ca om, ca bărbat, ci i se dăruia din tot sufletul ca jertfă? Putea să moară, dacă ea îi cerea asta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-o aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit dar nu voia să profite de nesiguranța și dezorientarea în care se afla. Fetița palidă, încercănată, invizibilă în perna mare care-i susținea capul cât un pumn, nu-i inspira decât milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare și pasiunea unică, mamă responsabilă pentru Aniela și viitorul lor copil, soție și prietenă devotată. Tânjea după o viață nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foi și nu-și găsi liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei și cu isprava pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
permiteți, pentru că acum îmi trece prin minte acest lucru -, la următoarea ședință, în locul dumneavoastră, aș arunca pe masă un produs, oricare, unul din acelea pe care le promovăm. L-aș pune pe fiecare în parte să-mi spună ce-i inspiră acel obiect. Voi descoperi, astfel, infinite definiții ale unui obiect care, la început, părea banal, cu o singură denumire. Aș crea în acest fel un mecanism cu capabilități de inovare, sau creație, cum vreți să-i spuneți, bine înfipte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
epuizase între timp rezerva de altruism și răbdare. Apelul ei întruchipă rampa de lansare a unei acțiuni, strategice și susținute, menite să o readucă, pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să fim atenți. E mai pretențios ca o fată bătrână. La sfârșitul săptămânii vine să-i prezentăm câteva idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am ajuns. În regulă. Ce mai spune agenda pentru ziua de azi? Luana strânse carnețelul la piept. Inspiră puternic și spuse: Domnule Bariu, cu riscul de-a părea obositoare tot aducând în discuție lecturile mele nocturne, am să apelez la un citat care, în cazul de față, cade foarte bine: Nu știu dacă directorii sunt înlocuiți la fel de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te lauzi, "pricepi" ce vreau să spun. Această pătrundere forțată, domnule Voicu, s-ar putea să-mi provoace o serie de reacții neașteptate îndreptate spre zona ta, savantă, de bărbat. Voicu se îndepărtă ușor, șoptind: Spune-mi Dede. Marcată și inspirată de această întrevedere, Luana îi pregăti o surpriză care, cu siguranță, avea să-l țină departe de ea. La întâlnirea cu reprezentantul unei mărci de antiperspirant pentru bărbați, în timp ce Voicu își expunea proiectul, Luana privi atentă reacțiile clientului. Când lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astă dată Însă cauza nu fusese construcția maiestuoasă a Palatului ori mirosurile, cât timiditatea trezită de locul acela care Îi rămăsese străin, pe care nu-l cunoscuse niciodată cu adevărat. Îi apărea În continuare monumental și nobil, dar acum Îi inspira și frică, de parcă dădea piept cu o serie de reguli stricte, STOP, nu continua, ÎNCETI NEȘTE, IA-O PE AICI, scoate casca de protecție și ochelarii, nu traversa, nu vorbi, nu zâmbi, reguli pe care reușise să nu le ia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil să fie refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea o casă, o familie, afară era soare, era cald, ar fi trebuit să fie mulțumit. Străbătu curtea liceului privind către ferestrele înalte, impunătoare. Nu mai călcase niciodată pe acolo, nici măcar la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă e nevoie, numai să supraviețuim. La desert au mâncat cornete cu cremă de vanilie. Ce soție grozavă avea. El vedea copacii înfloriți și se gândea la complicatul ciclu biologic, la miraculos, la perfecțiunea naturii. Ea vedea copacii înfloriți și inspira profund, ca să le perceapă mirosul, voia să audă zumzetul albinelor... Și doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința de a inspira cât mai puțin din aerul acelei case, cu pleoapele lăsate pe jumătate, dorind să se înțeleagă, cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să se arate excesiv de amabilă, să-i demonstreze unchiului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise inspirând în urma bărbatului ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția lui fizică. Rămase sprijinită de cuier meditând: să se fi întâmplat ceva cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]