9,535 matches
-
Pe lângă asemănări, sunt cât se poate de evidente deosebirile între critica ținând de unul ori de altul din cele trei momente istorice menționate. Din păcate, nimeni n-a consacrat, de exemplu, un studiu bazei ideologice a criticii românești de la aceea interbelică la aceea actuală. Nu pot spune că am acordat eu însumi atenție problemei. Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
nu e legată de forma de guvernământ. E un simbol care ar trebui respectat, așa cum e respectat și steagul. Nu schimbăm culorile steagului în funcție de forma de guvernământ. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu stema. Stema din perioada interbelică, mult mai frumoasă decât cea de acum E suficient să te uiți la stema din perioada interbelică și să o compari cu cea de acum, ca să vezi că, din punct de vedere estetic, cea din timpul Regatului României din perioada
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
și steagul. Nu schimbăm culorile steagului în funcție de forma de guvernământ. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu stema. Stema din perioada interbelică, mult mai frumoasă decât cea de acum E suficient să te uiți la stema din perioada interbelică și să o compari cu cea de acum, ca să vezi că, din punct de vedere estetic, cea din timpul Regatului României din perioada interbelică era mult mai frumoasă", continuă dl Filip Iorga. Întrebat dacă ar trebui adoptată întocmai stema din
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
mult mai frumoasă decât cea de acum E suficient să te uiți la stema din perioada interbelică și să o compari cu cea de acum, ca să vezi că, din punct de vedere estetic, cea din timpul Regatului României din perioada interbelică era mult mai frumoasă", continuă dl Filip Iorga. Întrebat dacă ar trebui adoptată întocmai stema din perioada interbelică, sau ar trebui adaptată zilelor noastre, istoricul ne-a răspuns: Aici cred că ar trebui să existe o comisie formată din heraldiști
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
să o compari cu cea de acum, ca să vezi că, din punct de vedere estetic, cea din timpul Regatului României din perioada interbelică era mult mai frumoasă", continuă dl Filip Iorga. Întrebat dacă ar trebui adoptată întocmai stema din perioada interbelică, sau ar trebui adaptată zilelor noastre, istoricul ne-a răspuns: Aici cred că ar trebui să existe o comisie formată din heraldiști, nu din parlamentari care nu au văzut în viața lor o stemă și decid după ureche. În primul
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
comisie formată din heraldiști, nu din parlamentari care nu au văzut în viața lor o stemă și decid după ureche. În primul rând, nu ar trebui să existe obligativitatea includerii acestei steme incomplete pe steag. Este posibil ca pe stema interbelică să existe lucruri ce nu pot fi adoptate aidoma, dar în mare trebuie să fie stema din acea perioadă. Asta e stema României". "Actuala stemă nu are identitate și ștaif" În final, l-am întrebat pe dl Filip Iorga dacă
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
perioadă. Asta e stema României". "Actuala stemă nu are identitate și ștaif" În final, l-am întrebat pe dl Filip Iorga dacă actuala stemă poate fi considerată un fals. "Noua stemă nu e un fals. Ea preia elemente din perioada interbelică, dar e o stemă făcută fără știință de carte, incompletă și insuficient de frumoasă. Nu are suficientă identitate și suficient ștaif pentru un stat onorabil al Uniunii Europene, un stat cu tradiție. Ne trebuie o stemă completă, corectă din punct
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
alterate de circulația orală, au pătruns grație prestigiului de care se bucura în epocă Anton Pann, care le-a inclus în Spitalul Amorului. Editorii volumului observă de altfel interferența profundă dintre folclor și literatura cultă în mediul sătesc. Pentru perioada interbelică, mai recentă, atunci când studia riturile de moarte din satul Drăguș, Brăiloiu a observat că în afară de bocete și cântece religioase, repertoriul funebru includea și versuri, iar unul din ele avea drept text O fată tânără pe patul morții. Tot grație broșurilor
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
Nenea Iancu: cel în raport cu naționalul. Caragiale a persiflat constant discursul de tip „patriotard”, refuzîndu-i pe „românii verzi” ca pe o întruchipare „idealizată” a lui Mitică, id est a omului kitsch. La rîndul d-sale, Vasile Gogea ia „peste gambă” influența interbelică a lui „Don’ Nae” (de parcă ar fi un Nae Girimea și nu, orice s-ar spune, un faimos profesor de filosofie cu discipoli și mai faimoși!). Citează pe cineva care afirmă că „românii verzi pe care-i batjocorește Caragiale sînt
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
Gabriel Dimisianu Dintre scriitorii noștri interbelici Mihail Sebastian îmi pare a fi acela cu posteritatea cea mai dinamică. Spre a nu spune cu posteritatea cea mai agitată. În cei aproape șaptezeci de ani câți au trecut de la moartea sa acest scriitor mereu a interesat, într-un
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
-l ține din șut în șut, până i se termină suflul și recade într-o convenție di grande. Nu altceva, la scara secvențelor literare, face avangarda. Fuchsiada nu e aventura unui personaj ci, într-un modernism comprimat, cum a fost interbelicul, aventura unei literaturi. Scriu asta când, de la moartea lui Urmuz se împlinește, fără zece ani, secolul. Așa gratuite cum sunt, făcute din pur amuzament, deși nu fără râvnă și fără metodă, „prostiile” lui sunt îmbibate de preocupările vremii: de unde venim
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
disperării: "Extenuat de fugă, emaciat la Ciuc, zdrobit la prefectură (șaptesprezece zile), înnebunit la sanatoriu, dezgustat mai ales de ce vedeam în jurul meu, a trebuit să mă reîntorc la starea mea de larvă, ca să nu-mi pierd mințile."6 în perioada interbelică Eliade a publicat peste douăzeci de articole (mai ales în "Vremea" și în "Cuvântul"), unde denunța degradarea vieții politice românești. Parlamentarii, miniștrii și gazetarii afaceriști, demagogi, lași și trădători sunt vinovați de degrigolada socială, economică și culturală a țării. în
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
bețivi, derbedei și hoți notorii, dar ei populează comitetele de ajutor, de binefacere."22 Transmigrația dintr-un partid în altul, bălăceala în apele tulburi ale tuturor ideologiilor nu e o inovație a vremurilor noastre. Ea are înaintași celebri în epoca interbelică și și-a îmbogățit experiența în anii de după 23 August 1944. Cameleonismul politicianist e ilustrat prin portretizarea câtorva potlogari siniștri. Unul din ei, Moruzi "consilier de legație sub toate regimurile, agent de siguranță. în 1940 teroriza funcționarii că nu citesc
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
și compozitori..., Editura Albatros, 2006, p. 175-183. G.Ivașcu, militant antifascist Personalitatea lui G.Ivașcu s-a remarcat în anii studenției la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, la cursurile și seminariile unor profesori eminenți, unii recunoscuți, în deceniile interbelice și după aceea, ca oameni de cultură de valoare națională și europeană, animați de puternice convingeri democratice, militanți în partidele și organizațiile politice de centru-stânga și stânga - Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat din România, Partidul Comunist
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Bârna, Sașa Pană, Veronica Porumbacu, Aurel Baranga, Vasile Nicolescu și alții. Epistolele trimise poetului, prozatorului, eseistului și memorialistului Pericle Martinescu (1911-2005) impresionează printr-o dezarmantă sinceritate, prin evocarea anilor de studenție și, desigur, prin câteva creionări memorabile a vieții universitare interbelice. Un caz singular îl reprezintă Ion Ureche, coleg și bun amic al lui Pericle Martinescu, cât și al lui Tașcu Gheorghiu, ce devenise unul dintre cei mai apreciați și prețuiți studenți ai profesorului Tudor Vianu, care nu a ezitat, în
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
jumătate s-a putut constata eșecul realismului-socialist, care impunea nu numai o nouă literatură, ci și reevaluarea întregii istorii a literaturii din punct de vedere ideologic și estetic, așa dar un nou canon. Deceniile următoare au reconfirmat canonul fixat în interbelic de cea de a treia generație de critici maiorescieni, în bătălia lor cu critica socială și naționalistă a unor Ibrăileanu și Iorga, debitoare pe jumătate lui Gherea și criticilor antijunimiști de la sfârșitul secolului XIX. Lucru cu atât mai greu de
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
bătălia lor cu critica socială și naționalistă a unor Ibrăileanu și Iorga, debitoare pe jumătate lui Gherea și criticilor antijunimiști de la sfârșitul secolului XIX. Lucru cu atât mai greu de explicat, cu cât Lovinescu, Călinescu, Cioculescu sau Streinu, protagoniștii canonului interbelic, au lipsit până târziu la apel, criticii generației mele descoperindu-i, și nu complet, abia după încheierea studiilor universitare, nici unul nefigurând în programa școlară înainte de mijlocul anilor 1960. Euforia postdecembristă ne-a făcut și ea să credem că, o dată cu societatea
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
Același tânăr critic se arăta dezinteresat de mai toți scriitorii secolului XIX, fie mari prozatori, precum Ion Ghica, fie mari poeți, precum Grigore Alexandrescu. Mi-am amintit că Paul Zarifopol manifesta același dezinteres, în epoca în care se fixa canonul interbelic, cu deosebirea că el era un cititor la curent cu tot ce era modern și valabil estetic în literatura franceză, de la Flaubert și Baudelaire la Proust, la Gide și Valéry. Problema lui Zarifopol era snobismul, care însă este uneori pozitiv
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
cumva și sensurile textelor noastre, atîtea cîte au fost, odată ajunse pe mîna timpului, se descompun aidoma acelor bulgări?“ (p. 8) Textele din Ciorne și zile sunt despre autori români, și cu excepția a trei nume (Eminescu, Maiorescu, Caragiale), ceilalți sunt interbelici: Blaga, Cioran, Noica, Fundoianu, Nae Ionescu, Goga, Vulcănescu, Sandu Tudor. Sub unghi literar, primele trei texte (Interogația poetică și filosofia, apoi Noica. Între mitul școlii și revolta metafizică și în fine Eminescu. Cunoaștere și adevăr) înaintează greoi, cu o frază
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
din propria-i biografie. Relațiile prozatorului Ion Vlasiu cu istoricul și criticul literar Perpessicius, așa cum reies din misivele trimise în răstimp de câteva decenii, au fost de o perfectă prețuire, cordialitate și recunoștință. Acesta din urmă, singurul critic literar din interbelic care a scris despre toate cărțile lui Ion Vlasiu, a fă- cut-o cu deplină înțelegere relevându- i specificitatea discursului epic și notele distinctive ale artei sale narative. * Buc[urești], 7 noiembrie [1]963 Mult iubite maestre, Am trecut ieri pe la
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
că lumea și literatura ar începe o dată cu ei. De mirare că, școliți cum îi știu, măcar pe doi dintre ei, n-au auzit de generația 1927 a lui Mircea Eliade (din care romancierul a reținut doar legionarismul), nici de avangardă interbelică, convinse deopotrivă și strigând la fel de tare ca lumea și literatura începeau cu ele. „Genus mucosus”, îi botezase G.Călinescu pe acesti iluștri și, iată, ignorați înaintași. Se pare ca uitat este și Arghezi, cu trivialitățile lui de vocabular din aceiași
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
obligă! Ei sunt cei din generația-criză, presupun. Toți? Sper că pluralul cu pricina să fie exagerat. Cam facilă, apoi, raportarea la criza. Cred, mai degrabă, că e la mijloc o generatie literară aflată ea însăși în criză, ca și acelea interbelice menționate, si care dă vina pentru lipsa ei de repere morale și artistice pe criza globală. Nu-mi explic totuși cum poti consideră Roșu și negru, exemplu, ca și celelalte, la întâmplare, o fița literară arhaica? Și, pe urmă, ce
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
aflat în fruntea sa. Partidul Național Liberal este partidul Independenței României, al Marii Uniri, este partidul reformei agrare. Partidul Național Liberal este partidul primei constituții democratice a României Mari - Constituția din 1923. Înaintașii liberali sunt, alături de întreaga elită politică românească interbelică, martirii libertății care au dat jertfa supremă în închisorile comuniste. PNL este cel mai vechi partid din familia liberalilor europeni. Este singurul partid care nu și-a schimbat numele, care nu și-a schimbat culorile, care nu și-a schimbat
Mesajul lui Antonescu la 138 de ani de la înființarea PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37326_a_38651]
-
cîinii Zuri și Petrache, cățeaua Lola, pisicile, păsările (nu doar bufnițele!), căprioarele, gîzele, dar și plantele (fabuloasele ciuperci de munte) sunt mai vii, mai însuflețite literar decît personajele umane ce se perindă prin cadru. Iar scufundările lui Emil în trecutul interbelic de familie (cu excepția unor scene de epocă sau a unor insert-uri onirice plutitoare), ca și tribulațiile familiei aceluiași în anii comunismului stalinist, pălesc în fața escapadelor montane ale micilor năzdrăvani „sawyer-ieni”: răzbunări scatologice pe neaveniți, scufundări periculoase pe cursul superior
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Covrig Roxana Fostul premier Adrian Năstase avertizează clasa politică afirmând, într-o postare pe blogul personal, că istoria din perioada interbelică a României se poate repeta. El face referire la anii 1920-1921. Adrian Năstase a făcut o paralelă dintre situația actuală și cea din februarie 1922, regăsită într-un "articol" din "Revista vremii" al lui Grigore Gafencu despre "lupta electorală". Articolul
Năstase: Există riscul ca istoria să se repete by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34762_a_36087]