6,119 matches
-
propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămîne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus nașterii dintr-o femeie, rămînînd în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împărat, Chiril îi trimite lui Nestorie la sfîrșitul lui noiembrie 430, o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalîndu-se din nou de sprijinul Romei și invocînd ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să se disocieze de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin sălășluise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorie ar fi trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi putut să aparțină aceleiași opere. în introducerea adăugată de traducătorul siriac (care a scris această versiune în 539-540) se spune că autorul s-a ascuns sub numele lui Heraclid pentru că operele sale fuseseră condamnate; numai că, în prima parte, interlocutorul lui Sofronios este numit tot timpul în mod clar Nestorie. în plus, a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancira. Dialogul e utilizat în repetate rînduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) introducînd un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Treime) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) introducînd un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Treime) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atît de inconsistentă este figura lor. Și Nestorie compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) introducînd un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Treime) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atît de inconsistentă este figura lor. Și Nestorie compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial, Cartea lui Heraclid din Damasc). La fel de convențional este dialogul în Răspuns la silogismele propuse de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgînul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sînt însă omogene ca formă și conținut: el e bine informat în privința creștinismului, pe care îl prezintă într-o lumină extrem de negativă, considerîndu-l pe Isus un vizionar exaltat, iar pe discipolii săi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus, căreia Macarie nu îi atribuie un rol mîntuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sînt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filozofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le în forma fictivă a unui dialog de cinci zile. S-au făcut diverse tentative
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Samosata, Diodor din Tars, Nestorie și Teodor de Mopsuestia. La sfîrșitul tratatului și înainte de obișnuitul florilegiu patristic, Leonțiu citează și respinge numeroase texte ale acestuia din urmă. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori nu au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. p. 000; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog afirmă că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Siria și, poate, și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invazia vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sînt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și siriacul Euxiteu. Egipt nu face altceva decît să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit, este acceptat și de Teofrast. Bogat în citate și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ciorchinelui, etc). Stimularea relațiilor de prietenie și cooperare cu membrii colectivului de elevi Creșterea respectului față de sine și de cei din jur jocuri de rol, dramatizări; teatru de marionete pe teme alese de elevi; exerciții de adaptare a comunicării la interlocutor sau situație; frământări de limbă; realizarea unor povestiri, compuneri cu sprijin (În perechi sau În grup). concursuri sportive sau de cultură generală Între grupe de elevi din colectiv; implicarea Într-o serie de activități de Învățare În grup sau În
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
depus în urma celui actual, activ, devenit avut. În alți termeni, operele „făcute” sunt, în cel mai bun caz, produsul autoimitației, când nu adoptă norme și formule consacrate sau în vogă la un moment dat. Fără să întrebuințeze cuvântul, cei trei interlocutori denunță epigonismul, dar dezaprobă și inovatorismul gratuit, practicat din dorința de a epata. Opunând „născutul” „făcutului”, Mai Știutorul nu omite să precizeze că aceste categorii nu se exclud, ci se completează reciproc. Nașterea include facerea. „Nici identitatea primară (cu sine
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
și mai grav e acela în care cineva se lasă asimilat nu de propriul avut ontologic (devenit pseudoontologic), ci de al altora. Efectul nu e doar sclerozarea, ci chiar dezrădăcinarea din ființă. Al treilea fel de avut este, în viziunea interlocutorilor, avutul instituționalizat, id est societatea. Societatea ar fi „un trecut comun standardizat și solidificat, prelins apoi asupra prezentului unor ființe diferite între ele și diferite (în aici-acum-ul lor efectiv) și de trecutul în chestiune”. Pentru ca acesta să nu devină un
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
fost sau care va fi. Personajul readuce persoana din trecut În prezent sau proiectează persoana actuală În viitor. Persoana, omul viu, concret, este cea care ni se Înfățișează În prezent. Cea pe care o avem În față, ca prezență, ca interlocutor. Personajul este depozitarul acțiunilor, imaginii și valorii persoanei care a fost sau, ca perspectivă, potențialitatea acțiunilor și proiectelor persoanei care va fi. Personajul este actualizat prin evocare. El nu aparține, ca persoană reală, prezentului, ci este imaginea acesteia din trecut
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stare morală, ca experiență sufletească interioară, a fost Socrate. Prezența interioară a daimonului a comparat-o cu un semn divin cu o prezență a unui zeu interior, adică tocmai acea posesiune divină despre care vorbeam mai sus. Socrate spunea adesea interlocutorilor săi: „În mine vorbește ceva divin, un zeu”. A fi fericit Înseamnă a nu fi singur. A te deschide și a primi În interiorul ființei tale ceva care te Îmbogățește, care te Înalță. A fi fericit este, pentru Socrate, același lucru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cel mai explicit sistem de comunicare. El comunică ideile rațiunii. Dă ordine sau protejează, susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate construi sentimente, emoții care să liniștească sau să tulbure. Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează sau comunică În mod repetat anumite „idei” și „sentimente” care ajung, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt adresate. Sugestia este un veritabil „câmp semantic al mirajului”, o „fata morgana” care face ca persoana țintă a inducerii sugestive să adopte iluziile și să le substituie realității și adevărului. Ea va „crede” și se va lăsa „manipulată” de interlocutorul său, de funcția fabulatoare a acestuia, devenind un individ docil, supus, „robotizat”, la dispoziția persoanei inductoare. Cuvântul este și trebuie să rămână „instrumentul adevărului”, al ideilor clare și al sentimentelor pozitive. El trebuie să construiască, să sprijine, să consoleze, să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cedare, toleranță, transparență, reținere, Înțelegere etc. În plus, atât acordul, cât și dezacordul dintre persoane sunt circumstanțiale; ele pot dispărea la fel cum au apărut. Este Însă important ca individul să prevadă forma relațiilor sale cu celălalt, să-și aleagă interlocutorul, să conducă Întâlnirea cu abilitate, pentru a putea evita conflictele, cultivând acordul, Înțelegerea. Este, de fapt, o problemă de tactică psihologică a relațiilor interpersonale, de care suntem obligați să ținem În mod special seama de fiecare dată. Rezultă În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrebările și răspunsurile aduc în discuție teme care acoperă o arie vastă, aproape derutantă prin diversitate, de la condiția scrisului și a scriitorului la „teroarea mediocrității” sau la modelele spirituale care ar putea fi propuse tinerilor. S. formulează întrebări pe care interlocutorul le apreciază ca dovedind „o minte extralucidă”. Fără îndoială că dramatismul stării de spirit a criticului de la Iași, tensiunea interogației (căci totul vine în cascadă), așteptarea înfrigurată a unui răspuns salvator îl provoacă și îl conving pe N. Steinhardt. Inspirate
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Ilie Moromete, cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda: mai puțin complex, dar semănând în felul de a reacționa în situații dificile, de a se apăra prin disimulare, de a vorbi în doi peri, de a-și lua interlocutorul, cu subtilitate, peste picior, de a mima inocența. Vizitat de făuritori ai „vieții noi”, Năiță îi întâmpină în curte, îi invită în casă, dar intră înaintea lor și le închide ușa, lăsându-i în seama câinelui, care îi sfâșie unuia
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
adică: Domnule, vorbești prostii, nu mă interesează ce spui, bați câmpii de pomană. Uneori este tăcut și se uită la individul din fața lui cu o privire albită, absentă. Privirea arată că nu îl interesează discuția și nu îi place compania interlocutorului. Este preocupat de altceva, are temele lui. Romanul la care lucrase în mare secret apare, în trei volume, la începutul anului 1980. Cu puțin înainte fusese propus candidat pentru Marea Adunare Națională în județul natal, avându-l contracandidat pe Laurențiu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște gravi, precum moartea sau divinitatea. Și „inspirația socială” (Ovid S. Crohmălniceanu), în fapt un vag atașament față de cei obijduiți și un sarcasm acid la adresa celor bogați și a instituțiilor coercitive, poate conduce, la rigoare, în aceeași direcție. Texte precum
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
duce la o îngustare până la pierderea capacității de comunicare personalizată și utilizarea unui alt limbaj decât cel informatizat; - se produce o concentrare pe „detalii”, neglijându-se „ansamblul”; - înstrăinarea de ceilalți indivizi, care treptat își pierd calitatea de a mai fi interlocutori; - restrângerea comunicării interpersonale conduce la izolare, obligând persoana să comunice numai cu calculatorul; - dependența de informație duce la o nevoie continuă, crescută, de a comunica cu calculatorul; - contactul permanent, prelungit cu calculatorul face ca persoana să „iasă” din real și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
muzică, dar te distrag activitățile sau mișcările din odaie. 9. Când vorbești cu cineva, în ce direcție ți se deplasează ochii?(Poți ruga pe cineva să te observe, pentru a te ajuta să răspunzi la întrebare) a. Privești direct chipul interlocutorului și dorești ca el să te privească. b. Privești interlocutorul doar pentru scurt timp, apoi ochii ți se deplasează dintr-o parte în cealaltă, la stânga și la dreapta. c. Privești interlocutorul scurt timp, pentru a-i vedea expresia, apoi îți
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]