3,529 matches
-
se circumscriu standardului de protecție referitor la previzibilitatea legii penale nu este compatibilă cu articolul 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale“ (paragraful 364 pct. 3). ... 114. Pe de altă parte, prin aceeași decizie interpretativă, s-a reținut că „succesiunea de legi în timp nu este susceptibilă de un tratament juridic diferit în funcție de natura infracțiunii, orice altă interpretare fiind de natură să aducă atingere art. 7 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor
DECIZIA nr. 115 din 9 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299852]
-
și cele expuse la paragrafele 358-364 pct. 6 ale Deciziei nr. 37/2024, așa cum se va arăta în continuare, se constată că întrebările instanței de trimitere nu mai reclamă în prezent intervenția instanței supreme, statuările anterioare făcute prin intermediul deciziilor interpretative menționate oferind răspunsuri explicite chestiunilor de drept invocate. ... 116. În acest sens, în ceea ce privește întrebările instanței de trimitere vizând stabilirea dacă în absența unor criterii prestabilite prin lege care să definească noțiunile de „risc sistemic de impunitate“ și
DECIZIA nr. 115 din 9 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299852]
-
temeiul dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a se pronunța o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care le-au generat, cât și a condițiilor legale care permit declanșarea
DECIZIA nr. 236 din 16 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300560]
-
canon, aici intervin alte neajunsuri. Din acest punct de vedere, prețul canonizării reprezintă pierderea unei interacțiuni nemijlocite și înlocuirea cu o admirare necondiționată pentru că lectura canonică riscă să devină o simplă actualizare a unor presupoziții de lectură sub presiunea stereotipilor interpretativi. III.4. Idei și ideologie Secolul XX poate fi considerat dintr-un anumit punct de vedere și epoca marilor reducționisme: sociologice, economice, ideologice etc. Reprezintă un moment de maximă ideologizare a ideii de literatură și a tuturor conexiunilor sale. Ideologizarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
transfrastic, ce rezultă din regulile de organizare ale unui context. Discursul nu este o simplă concatenare de fraze, al căror sens cumulat să fie identic cu cel al discursului în ansamblu, întrucât construcțiile de tip discursiv mobilizează și alte structuri interpretative, ansamblul textului influențând partea, pe de o parte, iar contextul ansamblul textului, pe de altă parte. În al doilea rând, discursul este orientat. El se construiește în funcție de un scop care este presupus în fiecare parte. În ciuda unor posibile digresiuni, discursul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ci are și rolul de a comenta evenimentele din spațiul public, oferind explicații și interpretări. Acest lucru este legitim. Însă pentru ca textul jurnalistic să fie unul obiectiv, este necesar ca partea de prezentare a evenimentului să fie separată de cea interpretativă, astfel încât receptorul să nu confunde informația cu interpretarea acesteia. Interpretarea deschide calea orientării știrii în favoarea cuiva. Jurnalistul are dreptul la opinie și la propria viziune asupra desfășurării unui eveniment. Însă, pentru a se menține în granițele obiectivității, el nu ar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
din sfera valorilor moral-civice; 3. Cunoașterea și respectarea normelor de conduită în societate; 4. Dezvoltarea unor comportamente relaționale privind arta de a face față conflictelor; 5. Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile evitării și rezolvării/ medierii conflictelor; 6. Dezvoltarea capacităților interpretative. 65 II. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ÎNVĂȚARE 1. Cunoașterea și utilizarea limbajului din sfera valorilor civice. Obiective de referință Activități de învățare 1.1. să cunoască și să descrie înțelesul unor termeni specifici limbajului civic; 1.2. să
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
unor dileme; 1.2. să compare în termeni simpli informații privind rezolvarea conflictelor; 4.3. să formuleze și să exprime opinii personale în aprecierea unor situații. * elaborarea unui cod de conduită; * simulare; * studiu de caz * portofoliu. 5. Dezvoltarea unor capacități interpretative Obiective de referință Activități de învățare 5.1. să interpreteze și să creeze diferite roluri utilizând tehnici specifice artei dramatice; 5.2. să transmită mesaje utilizând diferite modalități de comunicare. * exerciții de improvizație (inițierea unei situații în care să dialogheze
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
valorilor moral civice; 2. cunoașterea și respectarea normelor de conduită în societate; 3. dezvoltarea unor comportamente relaționale privind arta de a face față conflictelor; 4. dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile evitării și rezolvării/ medierii conflictelor; 5. dezvoltarea unor capacități interpretative. * desprinderea semnificației globale dintr-un mesaj oral/ scris; * prezentarea în cuvinte proprii/ desene, imagini, a unor situații conflictuale; * respectarea normelor de conviețuire în societate, de prevenire/ mediere a acestora; * exprimarea unor judecăți de valoare în concordanță cu valorile moral-etice; * interpretarea
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
asemenea proiect unionist din imaginarul politic al cărturarilor ardeleni este reflectată în modul în care au tratat fapta lui Mihai Viteazul din 1600. Propedeutic, se poate afirma cu titlu de cvasi-legitate sociologică faptul că orice regim naționalist își va recicla interpretativ trecutul astfel încât să creeze "iluzia naturalității" statului-națiune, i.e., impresia că națiunea este un dat al naturii a cărei existență este imemorială și eternă. Ca atare, este de așteptat ca orice conflict din trecut să fie interpretat în termenii luptei naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Viteazul și nici nu intuiesc imensul rezervor de resurse simbolice ce avea să devină unificarea celor trei principate din 1600. Doar în 1837, Aaron Florian, ardelean stabilit în București, a fructificat în sens naționalist fapta lui Mihai. Însă adevăratul "antrepenor interpretativ" a fost Nicolae Bălcescu. În Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul [1847-1852] domnitorul muntean capătă certe valențe naționale, fiind, prin aceasta, catapultat în straturile superioare ale panteonului național românesc, acolo unde va rămâne ferm instalat de acum încolo. Pâlpâiri ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Citirea în comun a textelor canonice în Evul Mediu a condus la emergența unor "societăți orientate textual" (p. 19). Adaptând aparatul conceptual elaborat de B. Stock în studiul memoriei naționale, vom spune că "comunitatea textuală" a națiunii este o macro-societate interpretativă organizată în jurul înțelegerii comune a textelor care codifică scriptic trecutul colectiv al comunității (i.e., a manualelor școlare de istorie națională). Școala este instituția socială programată să deservească acest scop. Potrivit lui B. Stock, emergența și funcționarea unei comunități textuale depind de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națiunii își istoricizează existența, elaborându-și o meta-narativă a originii, destinului și devenirii. Școala este, așadar, instituția cardinală a comunității textuale a națiunii, iar manualele școlare sunt, la rândul lor, cărămizile scriptice ale tradiției textuale prezervată în rândul acestor comunități interpretative. Ca regulă generală, în privința conținutului informativ și ideologic pe care îl întrupează, manualele se plasează întotdeauna în trena frontului în continuă experimentare reprezentat de avangarda intelectuală. Departe de a fi expresii ale inovației ideatice produsă de elitele cognitive, manualele reprezintă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de a fi cârje ale ordinii sociale ori instrumente ale schimbării programate statal vor primi girul autorităților oficiale. Centrarea analizei pe conținutul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în special facilitează nu atât de mult surprinderea inovațiilor interpretative în istoriografie, cât mai ales cartografierea hermeneutică a consensului societal sancționat oficial în privința trecutului colectiv. În locul unei analize de istoria ideilor novatoare (focusată pe depistarea inovației și reperarea interpretărilor heterodoxe), lucrarea de față propune o analiză a ideilor devenite ortodoxie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acest proces se împletește cu alte trei dimensiuni interconectate: instituționalizarea sistemului educațional, evoluția concepției despre naționalitate și dinamica memoriei colective. Neintrând în planurile lucrării de față o analiză istoriografică sui generis, relatarea de mai jos urmează cu fidelitate și obediență interpretativă linia trasată de K. Hitchins (1998a) în Românii 1774-1866, C. Durandin (1998) în Istoria românilor și F. Constantiniu (2011) în O istorie sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate. Numitorul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Iorga, spre exemplu, a emis ipoteza că opera lui Samuil Micu, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, ar fi putut fi utilizată ca manual didactic [Mârza, 1982-1983, p. 577]), ele rămân plasate în avangarda gândirii istoriografice, creatoare a unei paradigme interpretative. Coordonatele centrale care definesc paradigma latinistă sunt: latinitatea absolută a poporului român, identitatea romano-română, continuitatea romanică după retragerea aureliană, unitatea etnico-teritorială a românilor și a spațiului românesc, spiritualitatea creștină timpurie a poporului român. Cea mai importantă inovație adusă de romantismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reflecției politice, culturale și istoriografice: a) decalajul temporal, în sensul că ideile novatoare sunt receptate în consensul oficial și introduse în manualele școlare cu o întârziere care în cazuri extreme poate fi și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este o de-radicalizare a materialului original, care, convertit în manual didactic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de Traian se amestecară în curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol produce o majoră turnură interpretativă prin enuțarea sintezei daco-romane. Teza sintetică nu este, totuși, o ruptură față de paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice pătrunse de naționalismul cel mai patetic: "Pentru ca să atragă mai ușor pe Români la catolicism, împăratul Leopold I le propune să primească numai unirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
IV-a elementară (1950) are doar 134 din cele 260 de pagini dedicate istoriei patriei. Tot acest efect înlănțuit de înjumățire (de la 787 la 314 la 134) nu afectează însă structura clișeistică a viziunii socialiste asupra trecutului românesc. Același schelet interpretativ este încărnat de toate manualele unice, indiferent de grosimea corpului textual cu care este îmbrăcat. Iar coloana vertebrală a acestuia este dată de programele școlare de istorie, motiv pentru care am lărgit baza surselor primare în care ne-am întemeiat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a noii istoriografii sovietice își vădește direcția în demolarea marilor mituri spirituale create de ideologia românismului de-a lungul secolului naționalist de existență istorică națională. Și în tratamentul creștinismului în general și a Bisericii Ortodoxe în particular sunt reperabile prelungirile interpretative ale istoriografiei critice a interbelicului. Primul căzut sub tirul critic este mitul creștinismului genetic al românilor. Deși concede că "nu încape îndoială că s-au creat comunități creștine pe teritoriul României de azi" încă de pe vremea stăpânirii romane a Daciei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" "în afara Europei" este aplicat peste cazul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
oficial asupra trecutului a pulverizat monofonia discursivă. În 1947 autoritățile comuniste au decretat principiul manualului unic, după ce întreaga tradiție didactică românească se construise pe principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre paradigma celebrativ-eroică a cărei finalitate antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]