8,698 matches
-
Abia în 1975 a apărut o versiune românească a unei părți din opera lui Servien: Estetica publicată la Paris, în 1953. Dicționarele îl ignoră sau îl subapreciază. Dar chiar așa, indirect, unele dintre ideile sale au triumfat. Desigur, față de multiplele ipostaze ale poeticului, apărute în ultimul secol, a devenit tot mai problematică posibilitatea de a-i găsi acestuia un statut general valabil, fiind vorba mai degrabă de o tipologie foarte bogată, în raport cu care ideile lui Servien ar trebui reconsiderate. Intrată în
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
au avut privilegiul de a urma cursurile de elită ținute de Petru Creția la Universitatea din București au putut remarca ,,partea de delir metafizic" a acestor cursuri, discursul lui Creția asupra formelor limbii eline devenind o ,,incursiune fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
un nou alfabet plăsmuit de Îngerul orb îți pui discul de aur al serii asurzitoarele voci să nu ajungă la tine să nu te smintească Poemul celor o mie de nopți Femei cu chipuri acoperite bărbați anonimi îți ațin calea ipostaze ale răbdării obiecte fără substanță trăiesc într-un azur descărnat de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
scriu dar nu mai cultiv relații ele ori sunt ori nu sunt astfel mă aflu tare bine cu mine ci doar în virtutea inerției și nu altfel sigur că nu mă mai număr nu mă mai definesc plămădesc din aspecte și ipostaze nu-mi mai înșurubez unghiile în situații limită dealtfel dorințelor mele nici nu le mai cresc unghiile și nici fricile mele nu mai albesc la păr în fața parfumatelor prilejuri de afirmare sau ratare undeva văd acolo cum dă năvală biografia
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
trăi ca ceilalți tineri de vârsta sa. Și tot el, într-o altă scrisoare, îi mărturisea că "natura vorbește în mine tot atât de tare ca în oricare altul și poate mai puternic decât în mulți alți vlăjgani." Iată așadar cele două ipostaze, aparent antinomice, care-l definesc și pe care le vom regăsi în absolut toate opus-urile sale, fie că se numesc concerte, simfonii, opere. Probabil că sublimul lui Mozart constă tocmai în naturalețea cu care știa să-și pună în
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
opera lui Vladimir Streinu, alături de criticul foarte activ al actualității (mai ales criticul de poezie), de teoretician, de universalist, de poet, îl descoperim pe istoricul literar, în alt fel decât în volumul Clasicii noștri, pe exeget, pe biograf, într-o ipostază inedită, oarecum paradoxală pentru antiistoristul declarat încă din tinerețe. Monografia i s-a părut și lui, la un moment dat, o modalitate mai completă, mai eficientă, mai necesară, într-un teritoriu în care n-a fost chiar totul cucerit și
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
cu mine în buzunar o imagine și mai "deplasată" a mătușii mele? - Dar există o asemenea - altă - imagine? Pentru dumneavoastră există numai ce am afirmat. Pentru dumneavoastră, care-ați întreținut în ochii lumii o imagine falsă a mătușii mele, în ipostaza de biată făptură docilă, decerebrată, domestică - oricum, incapabilă de "trăiri" romanești... Dumneavoastră ați creat, printr-o disponibilitate perversă și perseverentă ("de fapt, grosieră și maniacală", îmi corectă el fraza spusă atunci), o imagine din care mătușa mea nu a putut
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
în pământ! Dacă mă gândesc la Hemcea, din Blocada, năzuind să ajungă căpitan de navă și sfârșind cambuzier, la eroul războinic Toragai, pândit de moarte năpraznică, la Ovidiu în exil, trag concluzia că trilogia te avea de erou în trei ipostaze esențiale. Cu puterea ta fabuloasă de muncă, le-ai fi realizat. Cât te-ar fi mulțumit, este o altă problemă. Deoarece adevărata osândă a artistului este de a nu fi niciodată împăcat cu propria-i operă. Parcele, însă, hotărâseră altfel
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
cîteva cuvinte introductive la una din ultimele sale cărți (Viață și texte, Editura Dacia, 2001), el se definește drept "cronicar", nu în sensul de autor de cronici, ci în acela de martor al unui timp și, im- plicit, al unor ipostaze ale ființei, concretizate (și) într-un mod anume de a exista cultural. A spune ceva, printre rîndurile altora, și despre sine și lumea sa" e, totuși, un deziderat al criticului. Fără a practica jurnalul critic și nici ceea ce se numește
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
conservînd un număr de repere mitice constante, cu precădere din teritoriul simbolic biblic"). Observații la fel de pătrunzătoare, demne de reținut, despre întreaga generație ca și despre cîteva din volumele ei reprezentative. În fine, este profesorul clujean într-o cu totul altă ipostază în studiul despre Gellu Naum?! Ion Pop, care nu agreează hedonismul, se relevă aici ca un degustător rafinat de poezie, un atent stilist, fermecat de meandrele instituirii sensului prin mijloace abia bănuite. Criticul e cu adevărat un profesor care explică
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
pe ,acești îngeri pervertiți și seduși de fecioare ori contaminați de uman". Deși nu e neglijabilă, paradigma lor apare într-o altă variantă: ,Simbolul îngerului căzut vine la el din mai îndepărtata omologie romantică. El apare aici ca o ultimă ipostază a emfaticei candori a poetului, ca o ultimă degenerescență a inocenței". Oarecum excentrică - ce zic: excentrică de-a binelea! - e ascendența altui poet: ,Nicolae Coande e un homerid nu atît pentru că profită de vederea stihialelor prin disprețul aparențelor, cît pentru că
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
sosirea în trombă a trei automobile din care coboară trupa de intervenție a poliției secrete; aceasta este dotată cu mitraliere, șperacle, măști de tifon, fiole de cloroform. Pentru a imita zelul războinic al comisarilor comuniști, Behemoth îi așteaptă tot în ipostază comisărească, deschizând focul cu un Browning. Dar înfruntarea va fi gândită de Behemoth (cel mai șugubăț dintre diavoli) doar ca un joc amuzant. Satana nu are cu cine să se măsoare, iar vajnicii comisari comuniști (enkavediști) nu sunt decât niște
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
al lui intitulat Dueliștii parcă, în care pielea și carnea prinse între spini, consecință macabră a luptei, firește, sunt comparate cu o floare. Cam așa arată și gros-planurile cu oameni sfârtecați din ultimul Cronenberg - doar regizorul a fost "slăvit" în ipostaza de autor - intitulat neinspirat în românește Umbrele trecutului, în original A History of Violence. Redenumirea de la noi te face să te gândești - vag - la o amenințare iminentă care provine din istoria unui personaj, dar bietul Cronenberg, care suferă de orice
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
George Radu Spuneam în încheierea articolului precedent că Frunzetti nu a fost decât rareori împăcat cu sine. L-am cunoscut foarte bine în diversele sale ipostaze de-a lungul timpului, dintr-un contact îndelungat de zi cu zi, surprinzându-i nu numai o dată prăbușirile interioare, evoluând în paralel cu entuziasmele de-o clipă, uneori însă durabile, nu fără să-i adâncească neliniștea căci îl obsedau prin
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
Catedra de istoria artei a Institutului ,Nicolae Grigorescu", Frunzetti le-a dovedit studenților săi că știa să se comporte și altfel, arătându-se prevenitor, încurajator și atent, capabil să stimuleze talentul, acolo unde acesta se făcea simțit. Dar alternanța între ipostaze atât de contradictorii nu se datora unor capricii ale firii, deși uneori interveneau și ele, ci acelei agitații interioare, dominată de stări depresive, de insatisfacții, de apăsarea unor clipe de derută, realitate pe care am evidențiat-o cu consecvență. Trec
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
dar și lipsit de o relevanță reală, întrucît aici este vorba, în primul rînd, de o atitudine, de o anumită filosofie, și nu de o soluție particulară -, trebuie spus că miza experienței de la Ipotești este conștientizarea peisajului în dubla lui ipostază: aceea de model obiectiv și de stimul pentru un act individual de gîndire și de codificare. Ceea ce au încercat și aici cei treisprezece artiști, în prelungirea unui comportament pe care cei mai mulți l-au impus deja cu o mare forță, este
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
sau, trăgând metafora de coadă, se poate spune că dacă Noé îți trage pumni în stomac, Hadzihalilovic îi dă înainte cu picătura chinezească. Menționarea fluidității nu e întâmplătoare, Hadzihalilovic transformă apa în fetiș și camera zăbovește asupra ei în toate ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence îți propune un fiasco epistemologic
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
aceste lucruri, eventual, cu un album al lui Magritte în brațe. Poezia lui Petre Stoica se întemeiază, ca și tabloul Cele două mistere, al lui Magritte, pe procedeul mise en abîme. Este poezia unui însingurat sentimental, care se autocontemplă în ipostaza de poet suprarealist. Dacă dadaismul s-a născut în hohotele de râs ale jocului (mult se vor fi amuzat excentricii săi practicanți la extragerea cuvintelor din pălărie), Petre Stoica parcurge într-un fel drumul în sens contrar. El caută tensiunea
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
sale din tinerețe au un aer paseist, resemnat, se hrănesc din realitatea unei alte vârste, definitiv pierdute. Se poate vorbi, în cazul acestui poet, de un manierism al acestor teme, de o plăcere aproape masochistă de a se autocontempla în ipostaze de maximă vulnerabilitate. Trucată sau nu, singurătatea eului din poezia lui Petre Stoica este una cu ștaif, estetizată, ca o scenă dintr-un film sentimental: ,Am așternut farfuriile tacâmurile paharele/ toate sunt noi și toate/ au claritate de primăvară// și
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să lase simțirea și expresia estetică în grija altora, uitînd
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria, reconstituindu-și o identitate pulverizată și chinuită. Autorul însuși gândește cu ajutorul mărturisirilor lui Sinidis
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
foarte bine ceea ce am realizat: "putem constată că autorii folosesc interviul biografic în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela că povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri. Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
lor vorbește convingător sociologul Vasile Dancu, prefațatorul lucrării: "autorii folosesc interviul biografic în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela că povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri... Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Dumitru HÎNCU În ultimii zece-doisprezece ani m-am ocupat, în mai multe rânduri, atât de personalitatea Marthei Bibescu, studiată în diverse ipostaze ale existenței ei plină de culoare și de neprevăzut, cât și de activitatea lui René de Weck, adresantul scrisorilor de mai jos, timp de 13 ani ministru al Elveției la București, dar și scriitor cu o operă nu lipsită de
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]