2,305 matches
-
îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte făgașe: o alianță, o uniune paritară între două imperii. Amândoi avuseseră copii cu regina din Aegyptus, un prim pas spre o dinastie care să domnească asupra imperiului bicefal, Roma și Alexandria. Vise ireale și, cu siguranță, sinucigașe. Dar toate acestea se conturau acum în mintea lui Germanicus. Iar când intrară în Alexandria, îmbrăcați ca niște negustori greci și vorbind grecește, Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în fugă, într-o liniște ireală. Gajus sări de pe cal fără ajutor. Tribunul îl privea. Intrară. „O mare de marmură“, spuneau cu emoție vizitatorii privilegiați. Marchetării splendide se întindeau pe podea și pe pereți până în tavan, care se sprijinea pe patru coloane enorme. Interiorul era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i dintr-o familie în care Julia și Agrippina, timp de zece ani, după cum își aminteau cu toții, născuseră câte un copil la fiecare douăsprezece-treisprezece luni. Dar pe când se abandona în brațele lui, în vila aceea atât de luxoasă încât părea ireală, biata fată nu știa că îi mai rămâneau puține luni de viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Radu e mai aproape, e de ajuns doar să Întind mâna și găsesc ce caut, Dinu e acolo unde numai imaginația poate pătrunde. Ieri, când mergeam pe gheață, am văzut pe margine un băiat care mă admira. Avea o frumusețe ireală, ceea ce n-am mai Întâlnit până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De sportivitate Încă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să Îmi distrug viitorul. Deocamdată Îmi distrug sufletul. Poate timpul Îl va reface... Vocea naratorului Se ridică brusc din fotoliu, astfel că m-a surprins prin rapiditatea mișcării; nu-i constatasem decât mișcări foarte lente până acum, indecise, aproape ireale; are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept, cu care se află Întors către mine; Își duce mâinile la spate, ca unul ce ar pleca la o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singură pe gheață, gândindu-mă cu regret la sfârșitul patinajului meu de performanță, prin intrigile reușite ale dușmanilor mei, care au culminat cu compunerea lotului R.P.R., În care eu nu figurez. Propriu-zis, nu este o nenorocire, eu iubesc gheața, alunecarea ireală În care mă avânt, iar publicul mă entuziasmează, nu-mi place la concursuri, pentru că știu că după aceea voi suferi cu siguranță din pricina nedreptăților. În orice caz, În ziua aceea, eram foarte tristă. Și m-am dus În colțul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te salva (cu Marinică) fără nici un rezultat, lipsa inspirației, totul e contra mea, dar sunt puternică, pentru că sunt singură. Am unele momente, e adevărat, când visul meu nebun străbate fără voia mea prin toată această lume și Îmi creează imaginea ireală a ceea ce ar fi trebuit să fiu: mare campioană la patinaj, alături de un Petre plin de viață și luptând și el pentru scopuri bine determinate. Vai, cum mai tresar atunci când mă trezesc! Și atunci sunt tristă... Și de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cerut... Nu pot să-mi Închipui de ce a plecat. Am fost doar atât de fericiți amândoi pe munte... Nopțile erau ale noastre, ce nopți minunate au fost... Cerul strălucea prin mii de stele și fiecare dintre ele avea un licăr ireal, de feerie. Copacii se conturau negri și misterioși. Nu, nu eram pe pământ atunci. Acum, când Îmi dau seama că totul s-a prăbușit, acum da, sunt pe pământ. A dispărut așa, deodată. N-a mai venit, n-a telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lipicios, fără să Înțeleg ce se petrece cu mine și cu simțurile mele. Dar dacă nici nu exist? Poate mi se pare numai că sunt ființă, că am un nume și un volum, dar, În realitate, nu sunt decât ceva ireal, imaginat de imaginația mea difuză sub formă de energie imaginativă, În spațiul acesta În care mai constat că există și alte identități similare mie. Dar dacă noi nu suntem decât o stare de imaginație ascunsă Într-un pliu al materiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști. Între zăpadă și cer nu este nici o relație, dar În acea clipă simt un curent de căldură neînțeleasă, un frison ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acestor numere neînsemnate. Sper că v-am adus entuziasm și bucurie. Sper că v-am adus în suflete încântarea în clipele în care mi-ați fost alături în lumea aceasta caraghioasă, în care viața devine moarte, moartea viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e ca și cum n-ar fi. Și dacă lucrurile se schimbă doar prin actul privirii, înseamnă că nimic din ce văd, aud sau simt nu are nici o realitate, dat fiind că reacționează la faptul că eu privesc. Deci ceea ce văd e ireal, iar ceea ce nu văd nu există. Uneori chiar mă sperie și nu mi-e ușor să vorbesc cu cineva despre asta, pentru că atunci când sunt într-o dispoziție foarte proastă trebuie să fiu singur, ca să nu se schimbe nimic prin comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
expresia aia de „hai să râdem de Ben“ pe față. Las-o baltă, Hol. — Nu, continuă. Nu mai fi așa sensibil. O să încerc să înțeleg, promit. —E chiar simplu - dar mă sperie. Câteodată simt că toate lucrurile din jurul meu sunt ireale, pentru că nu pot să le privesc fără să le schimb. Cred că asta încerc să spun. Apropo, ce mai face tatăl tău? —Tata? — Da. Nu prea ai vorbit despre el în ultima vreme. Mereu făceai asta. Mă întrebam doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în perioada aceea, n-aș mai fi rezistat o clipă - slavă Domnului că o parte importantă a felului în care prezint un caz a fost dintotdeauna artificială. Aveam nevoie de toate abilitățile pe care le puteam mobiliza în perioada aceea ireală pentru a mă abține să nu urlu tare - mai mult de bucurie, în momentele acelea de început, dar uneori chiar de groază. Dar știam că nu peste mult timp va trebui să dau ochi cu casa și cu Judy. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sunt cu atât mai greu de crezut. Ideea că ar putea cineva să-l găsească pe tata atrăgător din punct de vedere fizic, în afara faptului că gândul în sine e destul de respingător, din punctul meu de vedere, e atât de ireală că nu pot să mi-o bag în cap. Se spune că le este imposibil copiilor să-și imagineze părinții făcând dragoste: ei bine, Ben și cu mine discutam despre asta și chiar dacă ne gândeam că e improbabil pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fapt iau hotărârea corectă. Tu-nțelegi ce zic, nu? Să-mi scrii-n curând, Crystal - o să mă simt așa ciudat acuma până se termină cu toate. Oare chiar o s-o fac? Nu-mi vine să cred - mi se pare așa ireal. Dragoste și pupicuri, Stacey Charlie C redeam că viața mea devenise și așa suficient de ireală, cu plecarea mea din căminul familial și cu faptul că locuiam cu o casieriță obeză în Streaham, dar când am sunat-o înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă simt așa ciudat acuma până se termină cu toate. Oare chiar o s-o fac? Nu-mi vine să cred - mi se pare așa ireal. Dragoste și pupicuri, Stacey Charlie C redeam că viața mea devenise și așa suficient de ireală, cu plecarea mea din căminul familial și cu faptul că locuiam cu o casieriță obeză în Streaham, dar când am sunat-o înapoi pe Sally după mesajul disperat pe care mi-l lăsase la birou, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un geamăt și închise ochii. — Și? Până aici n-am auzit nimic rău. — Și în clipa când a vrut să-mi descheie blugii, m-am speriat. Nu știu de ce, pur simplu m-am speriat. Mi se părea atât de...de ireal să văd un tip peste mine, care se pregătea să mi-o bage, iar eu nici măcar nu știam prea bine cum îl cheamă. N-am putut s-o fac. Izzie descuie ușa apartamentului și Emmy o urmă în micul vestibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
într-ale lui; era, fără îndoială, un moment de intimitate. El își desprinse mâinile ca să o cuprindă de după gât, își trecu degetele prin părul ei și își apăsă buzele întredeschise pe ale ei; sărutul lui cu limba părea mai degrabă ireal decât excitant, ciudat sau străin. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu repeziciune. S-au lăsat să cadă pe pat și în doar câteva secunde erau deja dezbrăcați. Au făcut dragoste sălbatic, cu o dorință aprigă, ceea ce Leigh rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chip care Îl privea arăta ciudat. Își amintea de petrecerea doctorului Lockwood de la Hungjao și de acrobații chinezi care se transformau În păsări. Dar bombardarea vasului Petrel, tancul care strivise Packard-ul, uriașele tunuri de pe Idzumo - toate aparțineau unui domeniu al irealului. Aproape că se aștepta ca Yang să apară În salon și să-i spună că făceau parte dintr-un film tehnicolor care se realiza la studiourile din Shanghai. Fără nici o Îndoială, reală era Întinderea de noroi spre care tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i le prescrisese stomatologul, pentru maxilar și pentru vindecarea rănii de pe cerul gurii, Începu curînd să crească În greutate. Singur la masa din sufragerie, lua mese copioase ziua, iar noaptea dormea liniștit În dormitorul lui, la ultimul etaj al casei ireale din Amherst Avenue, care fusese cîndva căminul lui, dar acum părea o iluzie la fel ca filmele studiourilor din Shanghai. În timpul zilelor petrecute pe Amherst Avenue, se gîndea adesea la cămăruța lui din odaia familiei Vincent, din lagăr. La sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
putință. Odată chiar a venit, lăsându-i pe ușă un bilet, a știut că este ea, avea clar sentimentul că scrisul acela este al ei, numai al ei. Astfel au trecut anii, cu zecile, cu sutele, ca Într-o scurgere ireală, și, doar Într-o vară, ca niște năluci străine, au trecut unul pe lângă celălalt pe cărarea care lega satul de faleză, ea venind, el Îndreptându-se spre țărm. Nu a fost În stare să scoată nici un sunet, nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
văzut durerea ce mă aștepta, te-am văzut și pe tine, Angela, hematomul tău pe diafanoscop. A fost un salt în camera circulară a timpului, plină de uși care sunt toate acolo, în cerc, fără o ordine de intrare, când irealul se arată și devine permis. Am oprit mașina pe peronul din fața clinicii. Italia a privit ușa automată cu geamuri întunecate, i-am luat mâna și i-am sărutat-o. — Nu-ți face grijă, e un fleac. S-a întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]