9,120 matches
-
anume?, încă nu-și dă seama, dar simte că va înțelege cînd o va vedea cu ochii ieșiți din orbite. Îl lasă pe Muraru, murmurîndu-i vorbe de îmbărbătare, și se grăbește spre maternitate. Sora de la intrare îi spune, nu fără ironie, că "tovarășa doctor Maria Săteanu-Bujoreanu, căci așa o cheamă de cîteva zile, este în cabinet, se pregătește de plecare" și-i face semn cu mîna spre liftul care duce direct la ultimul etaj. Ia te uită! se miră Maria, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de plăcere, simțind-o gata să adoarmă. Ascultă, Mihai, te pot întreba ceva? Desigur. Și-ai să-mi răspunzi. Te mai îndoiești? Cu sinceritate? Mă jur! Cine te-a învățat? O doamnă. Cît de doamnă? întreabă Maria fără urmă de ironie în glas. Foarte. Șansa de care ți-am vorbit. În București. A! M-aș fi mirat să fie una de pe aici... Cum îți închipui?! Era demult, în alt timp. Eram student, anul întîi, abia trecusem de 19 ani. Ea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reușise să satisfacă standardele de înmatriculare, și Llanstephan fusese mai mult alegerea calculatorului de la UCCA decât a ei. Tatăl electrician și autodidact al lui Carol a fost dezamăgit și și-a exprimat nemulțumirea în discursul ranchiunos de la nuntă, plin de ironii pedante și insinuante la adresa membrilor familiei lui Dan și a invitaților care, provenind din clasa de mijloc, mai educată, crezuseră că încerca doar să fie amuzant. Nici unul dintre ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la sfârșitul săptămânii trecute: era pretextul lor macabru pentru o zi a morților în extrasezon. — Nu am de gând să te aștept, îi răspunsese Carol, în cămașă de noapte și capot, fără să își dea seama de clișeu sau de ironia situației în care se afla. Se băgase în pat cu o carte de Jilly Cooper. În roman, un bancher din Venezuela masturbase o femeie într-un mare fel. Carol, nefiind o cunoscătoare în materie, găsi că descrierea e de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa e. — Cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine, nu crezi? Această întrebare retorică fusese însoțită de un fior sinistru, pornit din străfundurile ființei lui și care urcase pe șira spinării, terminându-se în chica de păr cânepiu. Ironia era că, pe măsură ce aspectul i se apropia tot mai mult de acela al unui androgin, vocea îi devenea din ce în ce mai gravă. — Da, am răspuns, cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine. — Cam așa. Unele chestii sunt de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Se vindea în doze lustruite, de culoarea aramei. Dedesubt era deviza casei regale engleze: Honni soit qui mal y pense. Înainte de a apuca să te gândești la prostii, dă-mi voie să te asigur că producătorul nu era sensibil la ironie. După ezoterice și berile pentru sărăntoci, Carol reveni la mărci mai familiare și dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de iubite de departamentele de marketing ale distileriilor din East Midlands. Din această clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa își spusese sieși, ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută la Copacul Cunoașterii cu drujba în mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională, permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în scobitura genunchiului este să-i spui altcuiva. Anormalul se normalizează prin descrierea lui în fața unui interlocutor. Dacă îl excluzi, nu face altceva decât să capete aura sinistră a alterității. Dar problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre el. Bull se inserase tocmai în acest gol... cu fofoloanca lui cu tot. Spre nenorocul lui, de fapt, îl umpluse. Alan nu știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
coapsele alea modelate prin injecție, la fel de subțiri ca gambele? Erau dezgustătoare, făceau genunchii să pară niște excrescențe fungiforme pe trunchiul vreunui copac. Rămăsese fără cuvinte.) Chiar cred că o să aibă succes. De fapt, îmi pun reputația în joc. Era o ironie? Femeia asta habar n-avea ce-i aia reputație. Spre lauda lui, Bull îi răspunse: — Nu cred că-l citești cum trebuie, Juniper. Ai răbdare până la interviu. O să vezi că e doar un tip cu înfățișare amuzantă și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din ce în ce mai mici de heruvimi și serafimi, spiriduși, satiri și animăluțe de casă. Toate îngrămădindu-se unele peste altele spre un gol de nepătruns. Vedeți voi, Alan avea deja ce îi trebuia și unde trebuia. Pactul cu diabolica păpușă rusească a ironiei dramatice fusese deja încheiat. Își rezolvase treburile mărunte și își condamnase soția și fiica la statutul de simple participante în competiția emoțională. Da, era îndatoritor. Conștiincios, da. Nu aș face niciodată vreun gest nerespectuos față de soția mea - se gândise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Este important să înțelegeți în acest moment că Alan suferea de trufie, pur și simplu. Considerând că voyeurismul, cătușele, sodomia și alte perversiuni sexuale relativ inofensive nu erau nici mai mult, nici mai puțin decât o expresie a insensibilității la ironie din partea celor care le practicau, Alan își pierduse controlul. Propria sensibilitate, de dimensiunile unui Arnold Schwarzenegger, sărise peste etapa amfetaminelor, a peep-show-urilor, a chiloțeilor decupați și a țigărilor cu marijuana. Trecuse cu mult de ele și galopa către acest coup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull se opri și se uită la Spitalul de Dermatologie St John. Clădirea era goală și dărăpănată, iar ferestrele, acoperite. Însă lui Bull îi atrăseseră atenția ornamentele de mortar care se aflau în partea de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era suficient de sincer pentru a recunoaște față de sine că jocul de roluri de acolo semăna în mod sinistru cu șarada doctor-pacient pusă de curând în scenă de el și de Bull. Dar, așa cum am observat și mai devreme, simțul ironiei devenise atât de pronunțat la Alan încât orice element îl putea stimula. Cu toate acestea, ziua fusese dominată de imaginea lui Bull, care îi stricase și distracția din noaptea precedentă. „Nu m-am mai comportat niciodată așa“, se gândise Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea romantică. Simțim cu o bucurie copleșitoare că sensibilitatea noastră e doar una din marea de sensibilități unice. Ce ironie crudă că tocmai această infinitate ni se pare mai târziu lucrul cel mai plictisitor cu putință. Ne trăim viețile cu politețea studiată și alienantă a locuitorilor unui mare oraș; le comunicăm telepatic colegilor de suferință: „Știu că ești interesant, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci, am numit-o Gaura de șobolan. I-aș fi putut spune, la fel de bine, și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la etaj. Camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am Început să observ schimbări În jurul meu, și nu mă refer la cele cîteva floricele chinuite ce se ițiseră pe cîteva parcele de iarbă rară și la narcise. Într-adevăr, schimbările la care mă refer ofereau un contrast plin de ironie la adresa acelor Înmuguriri chinuite. În aproape fiecare clădire, afacerile mergeau tot mai prost, iar noaptea, străzile laterale, și chiar și piața, se goleau mult mai devreme. În afara cetelor de marinari din ușile barurilor, adesea nu mai era nimeni În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice om e socotit nevinovat, pînă la proba contrarie. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
construit pe-o punte înălțată peste autostradă. Îmi aruncă o privire binevoitoare. - Ai avut o după-amiază grea, Ballard. Cumpără-ți ceva de băut de la bar, apoi o să te duc la o plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cealaltă sub fesă, cu aceleași mișcări pe care le făcuseră infirmierii ca s-o ridice pe femeie din mașină. În vreme ce rolele bubuiau deasupra noastră, într-un moment de luciditate deplină, Catherine se uită în ochii mei. Expresia ei arăta deopotrivă ironie și afecțiune, o acceptare a unei logici sexuale pe care o recunoșteam amândoi și pentru care ne pregătiserăm. Am stat tăcut pe scaunul din față în timp ce săpunul se prelingea pe acoperiș și pe portiere ca varul lichid. În spatele meu, sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întinderea peisajului toate traiectoriile posibile ale zborului ei, desenând schița iminentei noastre treceri prin văzduh, traiectoriile unei tehnologii cu aripi. M-am gândit la Vaughan, acoperit de muște ca un cadavru reînsuflețit, uitându-se la mine cu un amestec de ironie și afecțiune. Știam că n-ar fi putut niciodată muri cu adevărat într-un accident de mașină, ci ar fi renăscut într-un fel printre acele grilaje contorsionate ale radiatoarelor și cioburi de parbriz căzând în cascadă. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mereu la înlocuirea lor repetată și implicit la cheltuieli publice suplimentare și costisitoare). Comparativ cu vremea lui Vlad Țepeș, când erau trași în țeapă trădătorii de neam, ucigașii, spionii, hoții, tâlharii și alții de același soi, astăzi, printr-o mare ironie și «răzbunare» a istoriei, indivizii fără scrupule mai versați îi «țepuiesc» pe unii semeni mult mai vrednici decât ei sau pe noi toți laolaltă. E bine de reținut că la noi circul politic inițiat de C.V. Tudor (liderul PRM) și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor. Vadim chiar i-a invitat pe toți foștii colaboratori ai Securității «care doresc să-și servească țara» să se înscrie în PRM. Cu o bancă de date despre oponenții săi actualizată permanent, Vadim nu duce niciodată lipsă la capitolul ironie grosieră. În 1999 un cotidian bucureștean a republicat o parte dintre cele mai vehemente atacuri ale lui Vadim împotriva rivalilor săi politici: «... O corcitură între un castor și un curcan ... un nătâng fără rușine»; «merită internat într-un azil de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zis politicii sociale promovate de Partidul Social Democrat). Incapacitatea încheierii procesului anevoios de ieșire a României din comunism pune probleme reale în ceea ce privește stabilitatea Europei, iar ea nu mai reprezintă doar o preocupare internă și nici măcar una balcanică. Va fi o ironie a sorții dacă rezultatul esențial al angajamentului UE față de România se va dovedi până la urmă acela de a consolida puterea elitei conducătoare, care s-a regrupat după căderea comunismului în 1989. Dacă se va întâmpla acest lucru, UE va consolida
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care o dă fiecare muncitor în parte. Orice încercare de a spune că este necesar să oprim creșterea economică stârnește proteste din partea celor care cred că aceasta i-ar condamna pe cei săraci la o sărăcie perpetuă. Ca o ironie a sorții, argumentul după care bunăstarea săracilor depinde de creșterea economică vine mai ales din partea experților în probleme de dezvoltare, a economiștilor, finanțiștilor, conducătorilor de corporații și a altora care nu și pun problema zilei de mâine. Un adevăr se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]