1,908 matches
-
dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia ți-a strâmbat judecata cu desăvârșire și încep să mă gândesc cu spaimă ce se va alege de biata asta de gospodărie când voi închide eu ochii. Nu știu de ce, dar mereu mă ispitește amintirea lui Teofil, fie iertat, și mi-e să nu mergi și tu pe urmele lui, de să se irosească toate pe aici și să rămâie numai praful și cenușa... ― Din partea asta poți fi liniștit, tată! glăsui Grigore simțindu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau ei la ea, sau ea la ei. ― Dă-mi voie să-ți spun, dragă Nadina, că e o nebunie, pur și simplu nebunie! strigă în cele din urmă Gogu Ionescu, exasperat de îndărătnicia ei. ― Tocmai fiindcă e nebunie mă ispitește! zise Nadina cu o lucire mai vie în ochi. Într-adevăr Nadina se înverșuna mai ales pentru că toată lumea o sfătuia să renunțe. Avocatul Olimp Stavrat, care-i susținea divorțul, un bătrâior cochet, cu o bărbuță îngrijită, a fost cel dintâi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se amestecară, în sfârșit, între oamenii adunați la cârciumă. Grigore îi întrebă de necazuri. Auzi răspunsuri blânde, dar în doi peri. Nu îndrăzneau sau nu voiau să-și deschidă inimile cu toate că privirile lor nu erau dușmănoase, ci mai curând întrebătoare. Ispiti îndeosebi pe Petre, a cărui față aspră părea mai frământată de înfrigurare. Petre se zăpăci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de când cu plata boilor și ștergerea datoriei, și ar fi fost în stare să sară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ce capriciu și îndărătnicie! N-am mai pomenit! în vremuri d-astea dai încolo și moșii, și bani, numai viața să ți-o salvezi. De unde până unde graba asta să lichideze moșia?... Nu știu, am impresia că un demon a ispitit-o, altfel nu se poate înțelege. Îl luară pe Titu cu dânșii, îl opriră la masă și toată seara vorbiră despre Nadina. Țăranii vorbeau tocmai despre cuconița, care adineaori trecuse cu automobilul spre conacul boierului Miron, când copilul lui Pavel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umblă să bage plugurile fără nici o învoială, să cuprindă care ce s-o nimeri. ― Eu în treburi d-astea nu m-am amestecat, moș Lupule, drept îți spun, și nici nu mi-au plăcut!... Acu oamenii tot vin să mă ispitească, ba unul, ba altul, să nu ne lăsăm și, dacă am început isprava, s-o și isprăvim... "Bine, bine, zic, am început-o, dar voi ați cîrmit-o astfel!" , Apoi am cîrmit-o, zic dânșii, pentru că a venit dreptatea noastră și, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alerge... Pășea ca un vânător de munte prin brazdele năclăite, prin ochiuri de bălți, adus puțin de spinare, să nu-l observe cineva, asudând și cu un sentiment de fericire care îi înnoia mereu puterile, în sfârșit ultima casă! îl ispitea gândul să se oprească, să răsufle și să-și usuce puțin nădușeala, dar își birui prudent lenea și continuă marșul în diagonală, ca să se apropie de șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ciocănea în fundul bătăturii, la grajd, numai ca să aibă de lucru și să nu fie mânat a se mai amesteca în nimica. A auzit de la maică-sa Smaranda că satul a pornit la curtea boierului cel mare și l-a ispitit un moment să meargă și el, nu să strice ori să ațâțe, ci dimpotrivă să oprească ce s-ar putea să facă alde Toader Strîmbu și alții de teapa lui. Dar s-a încăpățînat să rămâie acasă, ca și când ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
observând că Grigore nu e dispus să-i mai audă glasul, începu o conversație pe șoptite, despre ororile țăranilor răsculați, cu birjarul care tremura de frică să nu-și găsească moartea în călătoria asta și regreta că s-a lăsat ispitit de prețul mare ce i s-a făgăduit, ca să plece. În Vlăduța, în dreptul conacului ars, ulița era închisă de o mulțime de țărani pe brânci, păziți de soldați cu baioneta la armă. Un sergent ieși înaintea trăsurii: ― Înapoi!... Înapoi!... Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și apoi deodată cravașa maiorului începu să-i sfârtece obrajii... La Drapelul, a doua zi, Roșu îl îmbrățișă, parcă s-ar fi întors din mormânt. Îl introduse și la Deliceanu, să-i istorisească metodele de pacificare ale noului guvern. Veșnic ispitit de a ridica Drapelul prin ceva de mare senzație, secretarul redacției se gândea să publice impresiile tânărului redactor, inclusiv conflictul cu maiorul sanguinar. ― Nu, nu, Roșule! îl opri directorul. Noi ne-am obligat moralmente să le dăm concursul pentru potolirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sleit-o de ultimele puteri. Bărbații nu îndrăzniră să se apropie. Lucică ezită, după ce fusese respins de două ori. Luna se rotunjise și caninii lui păreau mai lungi ca oricând, Magdalena era atât de vlăguită, încât înfățișarea ei nu-l ispiti. Veni însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buzunarele le erau cu desăvârșire goale, mâinile le încăpeau până la cot, ceea ce dădea brațelor lor înfățișarea unor toarte. Soarele începuse să se ridice pe umerii lor. — Știi, șefu’, spuse Chisăliță, ca să-și facă de lucru vorbind și să nu fie ispitit să privească înapoi, mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu, căci ar fi avut prea multe de explicat. Câți ani ai ? — Șapte, răspunse bătrânul în locul ei. Acuma intră în clasa întâi. — Și ai învățat să citești așa bine fără să mergi la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul cu hamsii și, apoi, dintr-o mișcare îndemânatică, le smulgea capul cu mațe cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stihoavnă (stihovina), tipic (tipicu). Apoi numele vechi ale unor sărbători: Blagoveștenie (Bunavestire), Stretenie (Întâmpinarea Domnului), Vovidenie (Intrarea în Biserică), Probojenie (Schimbarea la față), praznic (prazniku-sărbătoare). Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și efortul, motivată, pe de o parte, prin bogăția informațiilor existente (sesizate de el) în depozitele arhivistice din fosta capitală a Moldovei și, pe de altă parte, prin lipsa ori insuficiența studiilor de profil în istoriografia românească. Așa am fost ispitit să mă apropii până la dăruire de o temă aparent aridă, în realitate extrem de interesantă și de generoasă, privind trecutul ocnelor Moldovei, temă din care aveam să realizez pe lângă câteva studii analitice, propria-mi teză de doctorat, la susținerea căreia, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
râul și să ajungă la punctul de plecare. În 1804, 59 de corăbii, mai mici, încărcate, au coborât pe Nistru până la Maiaki. În anul 1816, ,,se lucra la navigabilizarea Prutului”, iar în 1827 - după cum anunță isprăvnicia de Tecuci - „s-au ispitit caicile a pluti pe apa Siretului și în sus de Călieni și nu au avut îndemânare din pricina apei Siretului, ce se află împărțită în osăbite despărțiri din un curs”. Această perioadă poate fi socotită ca o epocă de dibuiri, încercări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
caută de fapt să-i pătrundă taina sau să-i afle cusurul". Femeia și fata tânără trebuie așadar să fie cu mare grijă, spun răspicat moraliștii. Dorința masculină țâșnește cu o forță atât de nestăvilită, încât femeia care flirtează îl ispitește pe diavol atunci când ademenește, ațâță și provoacă un bărbat. Asemenea ucenicului vrăjitor, ea riscă se dezlănțuie stihii pe care nu va mai fi în stare să le țină în frâu... Noua Evă și vechiul Adam După cum lasă să se înțeleagă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mea cum mă făcea în toate felurile", a reușit să prindă ultimul metrou. "Îmi dădeam seama că scăpasem ca prin urechile acului; cu toate acestea, eram mulțumită că săvârșisem un gest cu-adevărat gratuit". Într-o altă seară, tânăra îl ispitește din nou pe diavol, acceptând să joace o partidă de minifotbal "cu un tânăr flăcău care avea obrazul brăzdat de o cicatrice roz". Înșelându-se cu privire la intențiile fetei, băiatul o invită să tragă cu pușca la țintă și insistă să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de secol. Or, acești frați români din Transilvania sînt prinși în întregime în dezbaterile cercurilor politice conducătoare de la Viena, în căutările în vederea unei reforme a imperiului pe baze care ar integra reprezentarea egală a naționalităților. În timp ce naționalismul conservator autohtonist este ispitit de reprezentarea verticală a unei națiuni fixate în continuitatea sa temporală, istorică, el se află prins în spațiul marii prăbușiri de sfîrșit al imperiilor. El determină printr-un iredentism pătimaș acest sfîrșit al imperiilor, activînd avangarde politice și culturale care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
13 Distincția dintre cultura reziduală, cea emergentă și cea dominantă vine de la Raymond Williams (1977). 14 În 1993, au existat mai multe acuzații referitoare la faptul că Michel Jackson agresează băieți, că este pedofil, casa lui fiind destinată a-i ispiti pe aceștia, copii ai căror părinți erau plătiți pentru a le permite acestora să-l "viziteze" și să petreacă noaptea la el. Privite în acest context, videoclipurile lui Jackson sugerează că versurile multora dintre cîntecele lui cele mai populare pot
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
efectul Madona devine din ce în ce mai contradictoriu. Pe de o parte, ea se prezintă ca o feministă care deține controlul asupra propriei vieți și cariere, dar pe de altă parte, se prezintă și ca un trup feminin încă unul făcut să-i ispitească pe bărbați și să fie un model de vestimentație pentru femei. Pe parcursul celei de-a treia perioade, cea a anilor '90, ea va continua să forțeze granițele reprezentării sexuale și să devină un simbol al eliberării sexuale. Mai mult chiar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de patimă, sclavi ai misiunii lor sînt, în mod necesar, făpturi aparte. Deviați, anormali, ei au pierdut contactul cu lumea reală, s-au rupt de semenii lor. Nu puțini au fost conducătorii recrutați din rîndul acestor "nevrozați, excitați, semi-alienați care ispitesc marginile nebuniei. Oricît de absurdă ar fi ideea pe care o apără, scopul pe care îl urmăresc, toate raționamentele se năruiesc dinaintea convingerii lor. Disprețul și persecuțiile nu fac decît să îi stîrnească și mai mult. Totul este sacrificat, și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
față de conducător sînt însoțite de o irezistibilă tandrețe"277. Putem refuza conținutul acestor argumente. Mai dificil va fi însă să refuzăm logica lor și realitatea experienței. Astfel încît apare următoarea întrebare: există oare un singur om care să nu fie ispitit de tentația de a admira și de a se supune, pe care să nu o simtă lucrînd cu fățărnicie în el? Evident, dacă ispita libertății ar fi fost mai puternică, lumea ar fi avut un cu totul alt chip decît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să fie înșelați. Aceste episoade ieșite din comun din viața lumii, concordă în chip straniu cu principiile psihologiei mulțimilor. Într-o asemenea măsură încît s-ar crede că le-am fabricat pentru a le ajusta la ele și am fi ispitiți să le respingem ca fiind creații ad-hoc dacă n-ar fi enunțate cu mult timp înainte. II Oamenii care aplaudau în picioare sentințele pronunțate și cei care îngenuncheau sub mărturie știau că primii erau siliți, iar ceilalți înșelați. Aprobau împreună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimea se simte privată de conducătorul ei. Începe să tînjească după el, cum îi prinde pe copii dorul de părinți. Aceasta-l împinge pe unul dintre "frați" să vrea să-i ia locul. Rupînd înțelegerea tacită dintre ei, el este ispitit să restabilească ceea ce juraseră cu toții că vor înlătura: "Privațiunile îndurate cu nerăbdare scrie Freud referindu-se la cele întîmplate în urma paricidului l-au putut face pe cutare sau cutare individ să se rupă de mase și să-și asume rolul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]