145,625 matches
-
a realizat și importante - pentru cunoașterea literaturii străine - traduceri publicate În timpul vieții sale (1956) și anume „Peripețiile bravului soldat Sveik” de Jaroslav Hasek și „Taras Bulba” de N.V. Gogol, precum și cel puțin două altele publicate (1965) după ce ne-a părăsit: „Istoria contemporană” de Anatole France și „Nuvele” de Prosper Merimee. * * * Un alter ego al lui Păstorel a fost calitatea de cronicar gastronomic. Din câte aflăm, Păstorel a fost și este singurul scriitor autor a peste 200 de cronici gastronomice publicate În
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de tonalitate; în istoria Andaluzei, cum o numește familiar Llosa pe Flora Tristán sesizăm o oarecare sobrietate, o anumită decență a relatării impregnate de atâta suferință. Când propria mamă îi spune Florei: „O femeie care-și abandonează căminul decade mai jos ca o prostituată
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
Rodica Zafiu Datorită romanului lui Mateiu Caragiale, sintagma crai de Curtea Veche a fost adeseori comentată, mai ales de critici și istorici literari: de la G. Călinescu (în Istoria literaturii române de la origini până în prezent) la Șerban Cioculescu (în Caragialiana), N. Manolescu (în Arca lui Noe), Ovidiu Cotruș (Opera lui Mateiu I. Caragiale) ș.a. Semnificațiile estetice ale formulei, ambiguitatea ei, conotațiile simbolice pot fi desigur interpretate în fel și
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de Curtea-veche) ajunse să fie întrebuințat, mai întâiu în București, apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise "un fel de adevărată «Cour des Miracles»". După același autor, "la 1796, «Craii de
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
-se în acest detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva, 2000, p. 112-113). Anecdota a fost repovestită și de G.
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva, 2000, p. 112-113). Anecdota a fost repovestită și de G. Călinescu, ca și de Șerban Cioculescu, care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva, 2000, p. 112-113). Anecdota a fost repovestită și de G. Călinescu, ca și de Șerban Cioculescu, care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără căpătîi. Cari se numesc în limba poporului crai", jefuiesc curtea domnească, se împodobesc cu tuiuri și stindarde etc. N. Manolescu
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva, 2000, p. 112-113). Anecdota a fost repovestită și de G. Călinescu, ca și de Șerban Cioculescu, care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără căpătîi. Cari se numesc în limba poporului crai", jefuiesc curtea domnească, se împodobesc cu tuiuri și stindarde etc. N. Manolescu, mai puțin convins de anecdotele istorice, citează formula "craidoni de Curte Veche
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
din teatrul lui I.L. Caragiale (Jupîn Dumitrache: Cine mănîncă poporul să meargă la cremenal"). În raportul privind un caz de furt, plonjăm direct în atmosfera interlopă a misterelor Bucureștilor, regăsind desigur și Curtea-Veche: "auzind acel Hristache vorbă în pușcărie pentru istoria tătărcii, au vestit lui Ioniță bărbierul hoțul cum că alți trei hoți, ce se află cu dînsul la osânda ocnii, anume Niculaie chelul i Cartan masalagiu și Fotache Otetică făcea vorbă între dânșii, că furând câte trei niște boarfe de la
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
boarfe de la o casă și ducându-le noaptea iar într-acel gunoi de supt Curtea Veche, adică un hoț au furat-o și alți hoți au găsit-o" (p. 111). Cu toată puținătatea datelor, ne-ar plăcea să imaginăm o istorie a lumii interlope bucureștene. Din păcate, nu vom putem afla care era argoul pe care cu siguranță îl vorbeau (la Curtea Veche, dar și la cremenal sau la gros) craii de pe la 1790.
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
a alerga în altă parte a orașului unde „se dădea" hârtie igienică. Astfel de întâmplări, la care am asistat nu o dată, mă emoționează mai mult decât isprăvile cel mai adesea imaginare de pe câmpiile de luptă, transpuse ideologic în manualele de istorie. Am locuit vreo șapte ani într-un mic apartament la etajul patru al unui bloc unde nu urca apa rece. Ea picura, totuși, cam între orele două noaptea și patru dimineața. Printr-o ciudățenie firească doar într-un regim descreierat
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația operelor unor scriitori, ci un program distinct, coerent, de înseriere și interpretare a operelor literare. Cornel Ungureanu constată, pe urmele lui George Călinescu că perspectiva diacronică a istoriei literare nu este suficientă pentru a explica specificitatea unor scriitori, mai ales în condițiile în care mulți dintre aceștia nu erau din punct de vedere etnic români 100. Scrie, George Călinescu, citat de Cornel Ungureanu: „oricare ar fi naționalitatea autorului
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
Cornel Ungureanu: „oricare ar fi naționalitatea autorului, o operă de geniu rămîne o operă de geniu, și de am descoperi cumva că Eminescu nu e român, esteticește vorbind, nu s-a schimbat nimic. Nu tot astfel stă chestiunea cînd facem istorie literară. Istoria literaturii române nu poate să fie decît o demonstrație a puterii creatoare române, cu notele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală. (...) Specificul fiind un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
oricare ar fi naționalitatea autorului, o operă de geniu rămîne o operă de geniu, și de am descoperi cumva că Eminescu nu e român, esteticește vorbind, nu s-a schimbat nimic. Nu tot astfel stă chestiunea cînd facem istorie literară. Istoria literaturii române nu poate să fie decît o demonstrație a puterii creatoare române, cu notele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală. (...) Specificul fiind un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura condiție pentru
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
p. 6). Din acest unghi privite lucrurile specificul național al literaturii române este un sistem de cercuri concentrice în nucleul căruia se găsesc scriitorii de etnie pură, urmînd apoi, rînd pe rînd, toate celelalte laturi: tracică, meridională, mitteleuropeană etc. Spre deosebire de istoria literară, geografia literară presupune un demers sincronic, pe orizontală, ceea ce face ca scriitorii care o populează să fie mult mai numeroși decît fericiții intrați în marile sinteze de istorie literară. În Imediata noastră apropiere, autorul aduce în centrul atenției o
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
rînd pe rînd, toate celelalte laturi: tracică, meridională, mitteleuropeană etc. Spre deosebire de istoria literară, geografia literară presupune un demers sincronic, pe orizontală, ceea ce face ca scriitorii care o populează să fie mult mai numeroși decît fericiții intrați în marile sinteze de istorie literară. În Imediata noastră apropiere, autorul aduce în centrul atenției o serie de scriitori despre care mai ales la vremea apariției cărții nu se știa mare lucru la nivel național (Cora Irineu, Virgil Birou, Anișoara Odeanu). Scriitori precum Petru Sfetca
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
care mai ales la vremea apariției cărții nu se știa mare lucru la nivel național (Cora Irineu, Virgil Birou, Anișoara Odeanu). Scriitori precum Petru Sfetca, George Suru, Ioan Popovici-Bănățeanul, Maia Belciu ar fi avut șanse minime să intre într-o istorie literară altfel decît ca niște nume dintr-o lungă înșiruire. Geografia literară le dă însă drept de ședere în cetate, proiectează operele lor într-o lumină capabilă să le confere o prospețime surprinzătoare. Este și meritul lui Cornel Ungureanu care
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
regula general-valabilă menită să lumineze și să ordoneze mintea cititorului. Ne place sau nu ne place, credem sau nu credem în „geografia literară", un lucru este sigur: dincolo de orice, volumul lui Cornel Ungureanu, Geografie literară, este un excelent studiu de... istorie literară. Cornel Ungureanu, Geografie literară, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2002, 304 pag.
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
Institute ( Reykjavik), Netherlands Institute for Advanced Studiy in the Humanities and Social Science ( Wassenaar); apoi burse Herzog August Bibliothek ( Wolfenbütel) și Clark Library. Adăugați cursuri universitare și conferințe internaționale, apoi faptul că astăzi Cătălin Avramescu e cercetător la Institutul de Istorie al Universității din Viena. Suficient de lungă enumerarea pentru a ne aștepta, cu destul entuziasm, la un autor erudit și la o carte interesantă. Ei bine, o să spun mai mult: cartea e surprinzătoare, autorul un fel de căpitan Nemo, știind
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
pe o tehnică mult înaintată. Comparația e complet nepotrivită dată fiind seriozitatea studiului și sobrietatea lui. Am folosit-o doar pentru a-l tenta pe cititor să descopere o carte al cărei titlu sună în felul următor: Filozoful crud, O istorie a canibalismului. Nu știu de fapt dacă titlul e cel care l-ar putea ține pe citior dornic eventual de subiecte mai "vesele" la distanță, sau dacă, pînă la urmă, constatarea care devine către finalul cărții subiect de analiză nu
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale: Ceea ce am încercat să lămuresc nu este atît felul în care antropofagia a fost tratată de științele dreptului natural, cît mai ales
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
accident înseamnă disoluția unui întreg model de a gîndi omul, al cărui personaj central fusese canibalul. Înseamnă dispariția dreptului natural. Dar canibalul nu lasă scena goală. Fundalul este cel al criticii civilizației moderne, din moment ce formarea statului modern, evenimentul dominant al istoriei europene în secolele XVII XVIII, stîrnește adînci anxietăți. Paragraful final al cărții trimite la Kant și formulează, scurt, miezul întregii demonstrații: În analiza kantiană, puterea suveranului modern crește conform unei logici ascendente și implacabile, care duce la un deznodămînt devastator
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
duce la un deznodămînt devastator și cu semnificație universală. Acesta este momentul în care canibalul dispare ca subiect al științei despre ordinea morală, pentru că el a fost eclipsat de stat, noul agent al cruzimii absolute." Cătălin Avramescu - Filozoful crud, O istorie a canibalismului, Humanitas, București, 2003, 392 pag.
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
de "atingere la siguranța națională". Probabil că majoritatea românilor pentru care zilele libere de Paște și cele încă mai libere de 1 mai reprezintă idealul suprem de bunăstare poate fi încă dusă cu vorba. Cu această categorie, perdantă la jocurile istoriei, nu mai e din păcate nimic de făcut. Mă întreb, însă, ce se va întâmpla peste doar câțiva ani, când numărul șomerilor și-al pensionarilor ne va covârși, iar nici un PIB de zece ori mai mare decât al României n-
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a crea opera perfectă, alcătuită din toate procedeele ce au fost folosite vreodată în istoria literară. Fluxul conștiinței era în primul rând un refuz a ce fusese literatura două mii de ani (cauzalitatea cronologică, realismul lumii înconjurătoare și intriga amoroasă). Cred că autorii Desperado refuză exact acest refuz, adică folosesc tot ce au la îndemână și
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]