1,956 matches
-
căci femeile au puterea de a schimba lumea. Regele și cavalerul nu mai au nicio autoritate, personajele feminine le-au luat locul, le-au preluat suveranitatea.445 Dorința femeilor de a deține puterea este, de fapt, așa cum încearcă să reliefeze istorisirea, dorința de a fi iubite, autoritatea acordată femeilor devenind dezideratul târgoveței cel mai eretic, dar îl mărturisește a fi general. 446 Târgoveața se consideră o voce a femeilor din lumea ei, întruchipează o imagine a revoltei. Personajul feminin chaucerian are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o stare care i-a fost refuzată de multe ori, aceea a iubirii autentice. A abuzat de orice în viață, militând pentru un triumf al tiraniei feminine: de soți, dar și de textele sfinte. Este, ca și personajul masculin din istorisirea pe care îl rostește, o violatoare. Tirania ei doar aparent a triumfat: în căsniciile pe care le-a încheiat, a reușit să-și impună voința și dorințele, în interpretarea textelor sfinte sau a 447 David S. Reed, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și evrei este o temă comună a misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire, acest gen de istorisiri având o mare circulație în Evul Mediu.498 Stareța se referă frecvent la martir ca fiind „micul copil”, iar pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos”, atrăgând astfel atenția asupra umanității Fiului lui Dumnezeu, ca modalitate de a face mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
martir ca fiind „micul copil”, iar pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos”, atrăgând astfel atenția asupra umanității Fiului lui Dumnezeu, ca modalitate de a face mai accesibilă taina întrupării divinității pentru a oferi lumii salvarea din robia păcatului. 499 Istorisirea dobândește și semnificații alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu putere în literatura Evului Mediu, sunt personaje memorabile ale galeriei feminine ficționale. 504 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 408. 136 V. Moralitatea personajului feminin V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
superstiții, antinomică în tendința ei permanentă de a oscila între bine și rău. Pe de o parte, se manifestă credința în divinitate, percepută ca supremă călăuzitoare și protectoare. De multe ori povestitorii invocă atât la începutul, cât și la sfârșitul istorisirilor lor, protecția lui Dumnezeu. Sfinții, intermediari între lumea celestă și cea terestră, „al căror cult era firesc și irefutabil”508, sunt mereu amintiți, fiecare breaslă are sfinții săi protectori, individualizați, deoarece „unuia i se adresa omul la un anumit necaz
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și încearcă să-i ofere unele alternative, însă tonalitatea rămâne permanent destinsă, jovială. 527 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 50. 143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de istorisirea cu cele trei inele pe care un cămătar evreu bogat, dar și înțelept, Melchisedec, i-o destăinuie lui Saladin al Babiloniei, pentru a ieși din încurcătura la care acesta îl provocase - să îi dovedească care religie este cea adevărată: iudaismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la frecvente abateri de la conduita morală firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu un model de virtute, supunere și răbdare - Griselda 562, mărturisindu-și astfel optimismul în legătură cu recuperarea inocenței într-o lume minată de neîncredere și delăsare. „Stilistic, analizând prima povestire o putem cataloga drept comică și aparținând unui registru minor, ultima istorisire este tragică și sublimă, cu tot arsenalul specific unei narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
impune propria existență. În societatea Decameronului virtutea nu are standarde prea înalte și nici strict eclesiastice. Eroul din prima povestire, aparținând dinamicei clase a negustorilor, distruge, prin luare în derâdere, cea mai solidă bază a societății tradiționale, Biserica. În ultima istorisire, și de fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple umile, culminând cu Griselda. Ceea ce înlocuiește ordinea morală, oarecum încălcată de Biserică, este o nouă moralitate care impune o lume mai puțin pretențioasă, ce se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
realizăm o analiză panoramică a ansamblului Povestirilor din Canterbury sesizăm că doar șase povestiri sunt comice în întreg ansamblul lor narativ (a morarului, a logofătului, a aprodului, a corăbierului, a lui Sir Thopas și a duhovnicului de maici), două alte istorisiri (a fratelui cerșetor și a negustorului) sunt satire care folosesc procedee comice, dar în scopuri vădit moralizatoare. Povestirile „serioase” predomină, în ciuda unei impresii că latura comică ar fi dominantă (avem un raport de 11400 la 4400 de versuri). 577 Sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice de doamne serafice, pare a fi dedicat unei iubiri profane și nu uneia sacre. Una dintre aceste femei își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor, femeile.”600 Firul epic este ramificat: Florio, fiul primului rege al Spaniei, și Biancifiore, o descendentă a unei nobile familii romane (deși acest lucru îi este necunoscut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În cele din urmă o vând pe Biancifiore unor negustori, care o aduc în Orient și o cedează amiralului Alexandriei. Florio își ia un nume fals pentru a se deghiza, acela de Filocolo, și 598 „Aceste cantare populare proveneau din istorisiri spuse oamenilor în piețe publice de către trubaduri sau cantastorie, și erau bazate, în mare parte, pe romanele franțuzești, deși unele puteau fi și orientale ca proveniență. Cantare reprezenta un gen popular prin excelență. Protagoniștii erau nobili plini de farmec, intrigile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în sensul propriu al cuvântului. „În mod asemănător, vede cine sunt aceste nimfe care mai înainte i-au încântat ochii mai mult decât intelectul și care acum îi 607 Ibidem. (trad. n.) 167 bucură spiritul mai mult decât vederea.”608 Istorisirile ascultate sunt mai mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele șapte nimfe se dovedesc a fi virtuțile capitale: Mopsa este înțelepciunea; Emilia, justiția; Adiona, cumpătarea; Acrimonia, curajul; Agapes, bunătatea; Fiammetta, speranța și Lia, credința. Mai mult chiar, iubiții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale efectelor nedorite ale dragostei profane. Dar aceasta din urmă nu devine niciodată sacră și exemplele edificatoare constituie centrul narativ al operei. Personaje celebre ale antichității sunt evocate cu vădită plăcere de către poet, care este încântat de tot ce oferă istorisirile de altădată: Hercule și Deianira, Enea și Dido, Florio, Tristan. Cei doi pelerini pătrund apoi într-o altă cameră, unde este descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pp. 340-341. (trad. n.) 624 David Wallace, „If That Thou Live”: Legends and Lives of Good Women, în Chaucerian Polity: Absolutist Lineages and Associational Forms in England and Italy, Stanford University Press, 1997, p. 339. 174 cultivarea virtuții. După ce relatează istorisirea Ipsiphilei, care își salvează tatăl de la moartea proclamată de femeile de pe insula Lemnos, naratorul boccaccesc inserează o cugetare despre dragostea filială. Exemplul soțiilor din Minians, care prin schimbarea hainelor cu soții lor aflați în detenție, le-au facilitate eliberarea, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
England's greatest comic poet.” Robert O. Payne, op. cit., p. 4. 636 Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, ed. cit., p. 44. 637 Ibidem, p. 45. 178 Identificăm două personaje în Cartea Ducesei: naratorul visător, cel care relatează istorisirea, și cavalerul în negru. Acesta din urmă nu pare deloc naiv. Este, dimpotrivă, un adept al convențiilor dragostei curtenești, care au devenit o parte constitutivă din maniera sa de a gândi sau de a vorbi. Toată naivitatea, dar numai aparent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
di A. Limentani, în Tutte le opere, vol. III, Mondadori, Milano, 1974, p. 9. 199 totdeauna, de aceea relatarea unor povestiri de dragoste nu poate decât să facă vie imaginea femeii adorate, care găsea delectare în ascultarea unor astfel de istorisiri. În două dintre personajele sale este drapată figura sa și a persoanei iubite, pe care o consideră inteligentă în a le identifica. În cele din urmă invocă zeița dragostei pentru a o investi din nou cu forța pasiunii pe aleasa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit convențiilor dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se opune, nu vociferează, de aceea sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare triumfătoare în finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului, care în final se instalează în sânul familiei și se presupune că devine fericită, după ce a fost nemilos încercată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
30, nr. 2, p. 145. 765 Ibidem, p. 132. (trad. n.) 208 adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]