12,885 matches
-
chestiune tratată confuz, o sursă ce generează, în mod paradoxal, tristețe și singurătate. Nu e întâmplător că tânărul poet evidențiază carențele morale ale unei societăți egoiste, în accentuată pierdere de memorie. Flaviu George Predescu subliniază că pericolele generației sale se ivesc tocmai din acest cult al unei exacerbate fericiri individuale, al supraaprecierii dragostei (printre altele și datorită filmelor și televiziunii), în dauna unor valori tradiționale, cum ar fi simțul moral, al valorilor comunitare, al onoarei și memoriei colective, al unității familiei
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
atât de mult țării. Ion Lucian a fost un luptător. A fost un om cinstit, un om corect. Ion Lucian a avut idealuri, ultimul fiind să facă din temelie Teatrul Excelsior. S-a luptat 11 ani și atunci când s-a ivit această situație cu tăierea pensiilor a spus că el nu poate să renunțe pentru că este copilul lui (n.r. - Teatrul Excelsior). Vă spun cinstit că nu-i părea rău de bani. Îi părea rău că a fost umilit. Vom dispărea cu toții
Văduva lui Ion Lucian: Îi părea rău că a fost umilit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30357_a_31682]
-
în care, de data aceasta, intră singură, este unul de lesbiene. Adèle pare în căutarea a ceva, a cuiva, în felul în care-și rotește cercetător privirile, iar lipsa ei de experiență, inocența ei, captează priviri doritoare. La timp se ivește și fata cu păr albastru, Emma, și, din acest moment, Adèle se regăsește pe deplin în cuplul care se formează treptat, prin apropieri subtile, prin întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei relații dintre tinerii îndrăgostiți. Jocul este condus de
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
viața privată a celui care răspunde fără să știe prea bine de ce, dar speră să fie citit. Or, viața privată a creatorilor nu există, cum nu există nici viața noncreatorilor, așa cum o percepem noi. Și-atunci cum s-ar putea ivi într-un interviu? Răspunsul îl putem afla întrunul dintre volumele Există viață după moarte?, cu condiția să răzuim de pe copertă semnul întrebării și să-l înlocuim cu cel al stupefacției”. Răzvan Petrescu a strâns laolaltă răspunsurile oferite unor publicații din
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
și Vicu Mândra. Nu am izbutit în cazul lui Eugen Simion și al lui D. Petrescu. Șansele lor cresc prin plecarea mea? În ipoteza schimbării șefului de catedră, ești sigur că acest post îți revine? Nu s-ar mai putea ivi și alți pretendenți, la fel de îndreptățiți, chiar dacă nu sunt acum profesori? Dumneata nu ai funcționat independent de mine șef de catedră un an când erai doar conferențiar? Îți imaginezi că eu m-aș fi opus vreodată să fii decan sau prorector
O epistolă necunoscută a lui Al. Piru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3055_a_4380]
-
Joc și joacă / Adolescența; Familia / Școala; Aventură, călătorie / Lumi fantastice; Confruntări etice și civice/ Personalități, modele, exemple. Temele sunt ilustrate prin tipuri diferite de texte (ficțiune și nonficțiune), iar literatura este pusă în relație cu altă artă, a filmului. Se ivesc posibilități nenumărate de a provoca și curiozitate, și poftă de citit. Este ultima șansă pentru a transforma pe necititori în cititori. Editorii au înțeles că publicul foarte tânăr își găsește greu cărțile dorite, au creat zona „Young Adults”, ce a
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie intră în coliziune cu cealaltă, iar în toiul coliziunii apar felurite ființe care iau parte la scenariul ciocnirii. Așa se ivesc personajele pozitive sau negative din cultura tradițională: cine e de partea haosului (anarhiei) e malefic, cine slujește ordinea (armonia) e benefic. În prima clasă intră balaurii și avatarurile lor, în cea de-a doua încap eroii demiurgi în diverse întruchipări
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
dar mai ales a contemporanilor. El combate ideea cărturărismului, încă o dată, apropierea de Rabelais, susținute de G. Călinescu, "renascentismul" și asocierea cu pictori ca Bosch și Breugel, de care vorbise Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Vladimir Streinu e ferm convins că geniul folcloristic ivit pe apa Ozanei nu are nici o legătură cu "erudiția". La fel de categoric se arată în privința satirei de care s-a făcut atâta caz (e citată iarăși Zoe D. Bușulenga), noul monografist observând, pe bună dreptate, că mai propriu lui Creangă îi
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
distinsului domn Poolo era presărată cu asemenea întâmplări neplăcute, astfel încât, odată cu fiecare avansare, îi crescuse și până atunci, ici-colo, câte un nou organ. Totuși, până să fi fost vorba de a fi promovat chiar subsecretar de stat, aceste apariții se iveau în interiorul corpului, ferite de priviri indiscrete. Ceea ce se explica, în mod simplu, prin faptul că respectivele avansări nu priveau decât o comunitate restrânsă, în vreme ce un post atât de important în minister îl propulsa automat pe titularul său în atenția întregii
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
creștea atât de repede, încât o simplă bentiță nu-l mai putea ascunde. Pe deasupra, oamenii de știință nu încetau să insiste să se lase operat, spre a se elucida una dintre ipotezele contradictorii ale priorității obrazului pe care se va ivi cel de al treilea nas, înainte de a apărea, prin simpatie, și cel de al patrulea. Și, cum știința nu cunoaște morala, savanții au sfârșit prin a-l înștiința că vor face public ce ascunde iubitul om politic sub acoperământul frunții
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
-l promovă la agricultură, ci-l suspendă și din funcția avută. Numai că domnul premier nu știa cu cine are de a face... Nu funcțiile le obținea omul nostru prin formațiunile ce-i concreșteau pe corp, ci aceste apariții se iveau ca o premisă a avansărilor sale. Nici domnul prim-ministru și nici consilierii domniei-sale nu bănuiau acest lucru! Ei porneau de la poveștile doamnei Ingemar, o femeie deosebit de cumsecade și de săritoare, însă lipsită de adevăratele cunoștințe de specialitate medicală.) Peste
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
cu instalații primitive, unde veneau acum târgoveții de la Curtea de Argeș, de la Pitești, de la Târgoviște, ba chiar începuseră să vină familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag de țară ce străbătea niște ogoare de porumb înalt de un stânjen. - Cu Domnul, finule, îi răspunse popa Grigore, dându-i mâna ca să i-o sărute. Necunoscutul era învățătorul Ilie Gheorghe, un bărbat simpatic
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu plante acățătoare. Trimise
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor obosiți. în schimb, în paginile cărții se instalează acum un personaj omniprezent și copleșitor: neantul, pe care îl descoperim pînă la sfîrșit, emoționați noi înșine de proporția golului, în spatele fiecărei fraze și al fiecărui gest. Generația
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Radu Aldulescu Dacă din literatura română a mileniului trei ar fi să se ivească o generație a tinerilor furioși-revoltați, ea l-ar avea drept lider în sectorul proză-roman pe Tică Popescu. Furia și revolta lui sunt mai elaborate, mai bazate parcă, mai în cunoștință de cauză decât ale celor din grupul format în jurul revistei
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Autobiografia nu e o retragere a autorului în sine, în propriu-i timp, nici o naivitate a demonstrației în cronotopia lui, așa cred că ar trebui început, de undeva de foarte sus, de la foarte început, ca să vezi, ca să înțelegi cum se ivește, cum se strecoară, cum își face loc, dilatând paginile, cu tot mai multă îndârjire, acest blestemat eu, cum ajunge să se descopere, să se privească în ochi cu propriii ochi, până la limpezire, până la lămurirea pe care-or s-o aducă
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
și vin și visare în fața hărților pătate cu ceai verde prin febre gălăgioase rătăceam agățat de gânduri abrupte dorințe alunecoase mult ninse cu sentiment din frigul întrebare scenele unor situații de viață se perindau odată cu fulgii de zăpadă prin fața geamului ivind obiecte metafizice cum bocancii jidovului rătăcitor urechea lui van gogh bastonul alb a lui borges pâinea străpunsă de gloanțe a lui bruno schulz părul verde a lui baudelaire pălăria lui pessoa nisip din eumeswil transpirația marianei marin nasul lui gogol
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
ar răsfoi cărți de cașmir despre o altă lume așa pe geamuri pe marile geamuri de carne frumoase gânduri-flori de gheață ne acopereau viitorul care demult l-am părăsit vedeam întinderi de sărut nesfârșit împreună cu fulgii de zăpadă prin fața geamului ivind obiecte metafizice cum bocancii lui daniel turcea și tot așa și iar așa când de fapt eu spălam bătrânii de căcat-aur-curat deși în fond ningea ningea despre cum singurătatea e unicul aur curat.
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula insidios, de dedesubt de Lacul Morii, până la ornamentele din Piața Romană. Un prieten de departe îmi răspunde opac la urări, fiindcă-i
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
care nu întîlnești niciodată pe nimeni. Deși miriade de voci te strigă, te imploră toate deodată. Așa cum calci cu piciorul în gol fiindcă ai capul în nori și nodul mereu în gît, vocea înecată în esofag. Cînți trecutul ce se ivește tot timpul, de oriunde, la orizont. Învingătorul îl recunoști prea ușor: întotdeauna ia totul. Viață măruntă. Porunci mereu încălcate Să nu bei. Să nu ridici mîna. Să nu ridici capul. Să nu întorci capul. Să nu te împiedici cînd citești
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
Nu există nici o oglindă în care să apar așa cum aș vrea eu, de nevăzut în întuneric, în vidul nopții, întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice. Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. Plase de pescuit întinse la uscat
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
utilitatea certă a celor ce vor încerca să fixeze epoca în curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al treilea - și el decisiv - impuls, cel venit dinspre algebra barbiană a viziunii, primită prin releul doinașian." Cu toate că ,îngerii și-
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
aceasta, a doua pusă în situația de-a se obiectiva, de-a apărea într-o emergență a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în derularea expresiei, ludic ori de cîte ori are prilejul (și prilejurile se ivesc din belșug!), Al. Cistelecan nu e și un polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant, cu greu s-ar putea susține. Nu e ceea ce s-ar putea numi un
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
care și el râvnea fata, furios îl doboară cu o lovitură, Nichita, fratele Nichita, care venea mutește spre ușă, se izbește cu capul de Iosofat, între timp chelarul se ridică și în locul lui Gorgonie îl apucă de gât pe Ștefan, ivit și el pe furiș; se bat orbește în bezna chiliei, Gorgonie îl omora pe Varlam, ultimul care apăruse, Gherman, îl sugruma pe Ștefan, Iosofat care se izbise cu ceafa de ușă, trăgea să moară și tot da spasmodic din picioare
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
de către cei care chiar nu făcuseră nimic împotriva fostului regim. Foarte mulți se întrebau ce s-a întâmplat cu mine de m-am fesenizat și așa mai departe. Dar eu știam ceva teribil de simplu: faci un lucru când se ivește ocazia. Niciodată nu va veni un guvern care să le convină tuturor. Niciodată nu va veni un președinte care să mulțumească pe toți românii. Doamne păzește să vină! Sau să existe vreunul. M.I.: Dar publicațiile guvernamentale, publicațiile de partid ale
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]