5,195 matches
-
Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
să se mute la București. În toamna lui 1879, Veronica și Eminescu au petrecut împreună aproape două luni în București, iar în primăvara anului 1880 vorbeau pentru prima dată de posibilitatea căsătoriei. Problemele financiare și opoziția de care s-au izbit, în societate, vor zadarnici însă planul îndrăgostiților, iar până în toamna anului 1881, relațiile dintre ei se vor răci. Puțini știu, însă, ca Eminescu era și foarte gelos, motiv pentru care de multe ori, relația lor a fost întreruptă. El dorea
O IUBIRE ETERNA MIHAI EMINESCU SI VERONICA MICLE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381187_a_382516]
-
și persuasivă a morții noi nu îndrăznim să invocăm amăgirea fatalității genune și amețeala maya.șă a orbe.căirii rituale și fără speranță NU. noi ne clădim împreună fără zidiri din vorbe sterpe basilică sfântă adâncă din suflet în care izbește cu pace prin talazuri de vise Iubirea eternă din cer.titudinea sacră sădită în noi dintru origini demult regăsiți în catedrala primăverilor din suflet atunci ne împlinim nuntirea întru ființă în hierofanice cruci de tainică tăcere mută și veșnic adâncă
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare roșcată, la fel ca sprâncenele, o zbughi afară. Era îmbrăcat într-un pulovăr vechi și scămoșat de atâta
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... Citește mai mult (Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”,Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei.Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... VIII. SUNT OMUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt omul-râu și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac,Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac,Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine.Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agaleUnul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie,... XXX. IUBIRE MURIBUNDĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
totu-ar fi zadarnic, Prin viața mea n-ai fost decât turist, De ringul sorții m-aș zdrobi amarnic (Ori fără tine n-am cum să exist...). (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Azi m-am izbit de vocea ta cea receși m-a pătruns neliniștea-n șuvoi,Prin ochii tăi o lună neagră treceși-un uragan se zbate-n amândoi.Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci.Escaladez pierdutele domeniiAle iubirii-ascunse printre stânci
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-Atunci să ieșim, spuse locotenentul, încă avem timp. -Nicio grijă domnule locotenent, am reușit să-i deviez cursul. Va cădea la un kilometru de noi. -Ești sigur? -Absolut! iată imaginile! Pe monitorul alăturat apăru o siluetă albă care tocmai se izbea de pământ sub un unghi ascuțit în așa fel încât corpul rachetei nu se sfărâmă la impactul cu solul mâlos îmbibat cu apă. Drona trimisă să ia imagini tocmai ajunsese la locul impactului și se rotea în jurul obiectului. Soldatul Lup
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
anti- și nonvaloric, multiplele profunzimi caracterizante pentru umanitate ale domeniului de definiție specific auxiliarului „a fi” sunt șterse cu brutalitate acum din patrimoniul de gândire al marii opere de gândire a acestei lumi. „Am văzut un spital modern. Am fost izbit de tehnicile extraordinare. Din întâmplare, am observat printr-o ușă deschisă două femei întinse, aproape epuizate, neputând să-și țină ochii deschiși. Nicio persoană alături de ele să le spună un cuvânt ... ” (Dumitru Stăniloae) Iată că penibilul teatru societar al haosului
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
o mână să-l salte în sus, iar cu cealaltă să-i scoată ștreangul, lucru extrem de complicat, fiindcă după ce reușește să-l elibereze din strânsoare, se dezechilibrează și-l scapă din mâini, smulgând asistenței un strigăt de stupoare. Cadavrul se izbește de punte cu un zgomot înfundat în timp ce personalul medical, în halatele Crucii Roșii, aleargă dezorientat într-acolo, împingând o targă mobilă. Doi dintre ei îl apucă de mâini, alți doi de picioare, îl balansează de câteva ori, apoi îl laruncă
DRUMUL APELOR, 8 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374317_a_375646]
-
tot timpul, n-am prea avut inspirație în ultima vreme. - Atunci te las și te pup! o mai aud printre paraziții din difuzorul telefonului, pe care, probabil, îi aude și ea. Curios, afară s-a pornit furtuna. Valuri gigantice se izbesc de fereastra specială a cabinei mele, iar vasul se înclină periculos, când într-o parte, când în alta. După o oră de legănat, simt cum mi se închid ochii și cum îmi scap capul pe masă. Mă trezesc înconjurat de
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
Unde cădea odinioară săgeata Voievodului Ștefan urma să se zidească altarul. Unde cheamă azi impresarul Pepino Popescu, urmează ca moldovenii să-și înmiresmeze sufletele cu zefirul cânteceor lui Julio Iglesias. Așa cum, de cele mai multe ori, Ștefan cel viteaz, drept și evlavios izbea cel dintâi ciocanul în lespedea ce se punea la fundația mănăstirii, pe 20 iulie 2014, Julio Iglesias va urca întâia oară la suprafața sufletelor apăsate de sus, apăsate de jos, apăsate din toate părțile, izvorul spectacolelor mirabile și fericite ce
JULIO IGLESIAS. CONCERT LA GALAŢI, PENTRU VITRALIUL SUFLETESC AL MOLDOVENILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374441_a_375770]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIRE MURIBUNDĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374500_a_375829]
-
Autorului CHIP Prietene, Mă-ntrebi de ce îmi este Sfinx azi chipul Și cum de-a reușit așa să mi-l sculpteze Timpul? De ce-s pe dinafară o antică ruină, Iar în adâncuri sunt un templu de lumină? Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună, Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n față
CHIP de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374605_a_375934]
-
puțul necunoașterii fântâna cunoașterii are pânza freatică departe mai departe cu nouă inele de viață de trăiri de tăceri de urcușuri și coborâșuri spune-mi tată de câte ori cade un om înainte să zbucnească spre înalt și unde tâmplele și le izbește de lumina soarelui pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
străin nu e târziu să cânte, dacă plânge nu e târziu să cânte, dacă a descoperit fericirea nu e târziu să cânte, dacă a pierdut fericirea nu e târziu să cânte, dacă zburdă nu e târziu să cânte, dacă se izbește de diguri nu e târziu să cânte...! Mai presus, două sunt în viață idealurile: zilele omului și fericirea. Amândorura le este izvor cântecul! Viața e vitraliul faptelor și conștiinței, cântecul e soarele sufletului și de aceea, după cum și cât iubește
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
obosit să lupt cu mori de vânt, Să inventez moderne strategii, Argumentând ce e, de fapt, a fi, Când azi nu mai există nimic sfânt. Zadarnic bat la uși mereu închise, Cerșind doar un minut din vastul timp, Căci mă izbesc, în orice anotimp, De ziduri reci sau de tăceri promise. Ne închinăm la lucruri efemere, Idolizând, frivoli, nu vechi altare, Ci banii zornăind în buzunare - Un idol care, fără suflet, piere. Iubirea-i fără preț, la fel și ura, Doar
GOANA DUPĂ NIMIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373587_a_374916]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DRUMUL CU LACRIMI Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]
-
platonic Și mai cu seamă ne-ncetat. Ecoul inimii mă-ndeamnă În sufletu-ți eu să privesc. Și să am grijă, mai cu seamă Cu vorbe, eu, să nu-l rănesc. Toate acestea fiind spuse Aud acuma glasul tău. Ce mă izbește numa-n minte Ca și al ... inimii ecou. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: ECOUL INIMII / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile
ECOUL INIMII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371342_a_372671]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > IUBIRE MURIBUNDĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371394_a_372723]
-
se repetă în același apus până la același ... VII. DRUMUL CU LACRIMI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu lacrimiEmilian Oniciuc- 29.04.2016Crucea este grea și drumul abrupt,Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drumRomanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...!Nădușesc toți în timpul încremenit îngerii din cer, soldați și oameni furioșiPrivesc la regele săracilor, curioși...Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]