6,700 matches
-
întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime de lucruri. Submarinul, călătoria spre lună, electricitatea și altele. Robinson, Copperfield, Jack London, ah da, și Shakespeare, ediția pentru tineret, Dumas, Mușchetarii. I-ai citit?” „Sigur. Mylady, Richelieu. En garde. Mylady era cât pe ce să distrugă totul.” „Da, aproape că reușise. Cardinalii ăștia erau toți niște nemernici.” „Toți. Uită-te numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am văzut un vagabond, cam negricios la față, ghemuindu-se la pământ și rămânând acolo, nemișcat. O fată rujată, ce părea a fi doar elevă de gimnaziu, a intrat și m-a rugat să-i pun discul cu melodia Jumping Jack Flash a formației Rolling Stones. Când i-am pus discul, a început să pocnească din degete în ritmul melodiei, să-și miște șoldurile și să danseze prin magazin. Apoi mi-a cerut o țigară. I-am dat o țigară de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
amăgire, Jimmy. Armă de negri. Arma tipică a negrului. Da’ acum ai Învățat cum o folosim. Se Îndoaie lama invers, peste pumn, Ăsta-i singuru’ progres pe care l-au făcut negrii. Singuru’ negru care știa să se apere era Jack Johnson, da’ l-au băgat la Leavenworth. Și ce-aș putea să-i fac eu lui Jack Johnson cu un brici? Nu m-ar ajuta la nimic, Jimmy. În viață nu poți avea parte decît de ceva, un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îndoaie lama invers, peste pumn, Ăsta-i singuru’ progres pe care l-au făcut negrii. Singuru’ negru care știa să se apere era Jack Johnson, da’ l-au băgat la Leavenworth. Și ce-aș putea să-i fac eu lui Jack Johnson cu un brici? Nu m-ar ajuta la nimic, Jimmy. În viață nu poți avea parte decît de ceva, un punct de vedere. Tipii ca mine și ca bucătarul, noi avem un punct de vedere. Și chiar dacă e greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
parte decît de ceva, un punct de vedere. Tipii ca mine și ca bucătarul, noi avem un punct de vedere. Și chiar dacă e greșit, tot e mai bun decît nimic. Cum Începe un negru să-și facă iluzii, ca bietu’ Jack sau Marcus Garvey, cum Îl bagă la mititica. Acolo m-ar duce și pe mine iluziile legate de brici. Nimic nu are valoare, Jimmy. Și băutura te face pînĂ la urmă să te simți cum o să mă simt eu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
De pildă, multă lume din America de Nord simte presiunea să-și asume eticheta de „liberal” ca să demonstreze că nu sunt niște fundamentaliști ticăloși sau, poate, să preia eticheta de „conservator” ca să arate că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului Jack Spong (doar ca să citez două exemple stereotipe). Aceasta nu este o cale nici matură și nici utilă de a face teologie sau studii biblice, și nici de a trăi cu înțelepciune în societate. Deseori, aceste presiuni și tendințe sunt amestecate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie da anglo-indieni sărmani; el, tânăr, aduce fetițe de școală în odaie și le pipăie în fața nevestei, însărcinată în ultima lună, care îi spune: ― Jack, iar ai să te turburi... În timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care îmi strânse mâna cu căldură și mă mîngîe pefrunte, privindu-mă lung. I-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic: ― Încântat să vă cunosc, mr. Sen. ― Alln
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Țigări și Coca Cola. Și apoi cîteva sticluțe de burboane - din alea micuțe, cu care te servesc În avion cînd zbori la Bangkok. Și de Johnny. Și apoi mai cumpărăm niște țigări, ca să fim siguri. Și Încă una mică de Jack. Și Încă două cutii de Coca Cola. Fii atent că ăsta vinde țigări vărsate, mai bagă În coș niște goloaze. Trebuie să fim siguri că ne ajunge. Și cam asta e, banii se termină. Așa că nu ne mai oprim să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care nu Împarte nimic, ci flutură o eșarfă roșie, iar fraza adresată tovarășului său sună ceva de genul: Ivan, repetă după mine: davai ceas! Cum să-ți dorești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
No. 7 / 1995, Presses Universitaires de Lyon, p. 31. 28. JACOBI DANIEL, COPPEY ODILE, "Introduction. Musée et éducation: au-delà du consensus, la recherche du partenariat", în Publics et Musées, No.7, 1995, Presses Universitaires de Lyon, p. 17. 29. GUICHARD JACK, "Nécessité d'une recherche éducative dans les expositions à caractère scientifique de l'évolution", în Publics et Musées, No.7/1995, Presses Universitaires de Lyon, p. 98. 30. FALK, J. H., DIERKING L.D., 1991, ""The Effect of Visitation Frequency on
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
in the Museum, Routledge, Londra, 2000, p. 152. 33. KOTULAK R., 1993, "Unlocking the mind" The ChicagoTribune, aprilie 11, citat în Publics et Musées No. 5/ 1994, Presses Universitaires de Lyon, p. 21. 34. Parametrii cercetărilor sînt analizați în: GUICHARD JACK, Nécessité d'une recherche éducative dans les expositions à caractère scientifique de l'évolution, Publics et Musées, No.7/1995, Presses Universitaires de Lyon, pp. 105-107. 35. ABROUGUI M., Évolution des conceptions des élèves de ZEP et non ZEP en
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
zodia Capricornului. Uneori, să nu râzi, m-am gândit că Christos a deschis această zodie și eu o închei. Iar între noi au fost oameni care au ars pentru adevăruri mari: împărăteasa Livia, sfânta Thereza, Newton, Pasteur, Ioana d'Arc, Jack London. Eu sânt însă un Capricorn ratat. Mi-am trădat zodia, m-am speriat și de urcuș și de suferință. În loc de orice, am preferat uitarea, repede și imediat, cum spun eu. Pe la douăzeci și ceva de ani am înțeles că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vâlcea, Focșani, Călărași, Moreni, Bacău, nu le-am perceput cu adevărat contextul dramatic. Unii dintre ei îmi aminteau, aproape halucinant, de obsesiile, ma niile și fobiile adolescenței mele. Aceleași elanuri către Totul sau Nimic. Între Muschetari, Dostoievski, Medeleni, Rimbaud, Cireșarii, Jack London, Baudelaire și Jules Verne. Aceleași energii fără limite, aceleași impulsuri utopice, anarhice ori autodistructive. Plus, în contra par tidă, senzația inutilității, golul grețos al celui care se simte de prisos pentru toată lumea. Prost comerț cu tine însuți, necomunicare cu părinții
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria aia n-a nimerit-o deloc. Jack e tatăl acelei persoane, dar acea persoană nu-i fiul lui Jack. Cine e persoana? Întrebarea n-avea în mod evident nici un sens pentru cineva cu scaun la cap. Ăla care pune întrebările ar trebui să fie la recuperare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria aia n-a nimerit-o deloc. Jack e tatăl acelei persoane, dar acea persoană nu-i fiul lui Jack. Cine e persoana? Întrebarea n-avea în mod evident nici un sens pentru cineva cu scaun la cap. Ăla care pune întrebările ar trebui să fie la recuperare, nu el. De unde drăcia dracului ar putea el să știe cine e persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asemeni mentorului său, Proust, Thomas Wolfe a reușit să șlefuiască 14 bijuterii, adevărate tururi de forță stilistică. Acest volum l-a făcut pe Faulkner să-l considere cel mai mare scriitor american În viață și i-a influențat atît pe Jack Kerouac, cît și pe Philip Roth. Povestirile descriu o lume lipsită de orice speranță, unde singura certitudine este moartea. În amintirea fratelui său BENJAMIN HARRISON WOLFE și a scurtei sale vieți mîndre și pline de amărăciune l7 octombrie 1892 - 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîteva clipe. Dumnezeule mare! Spuse el cu un glas uluit. Ce dracu’ fac acolo de-atîta timp? Cine-o fi ăla? Parc-ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un teren pustiu cu mormane de zgură, numit Jack’s Mountain. De sus văzură lacul, numit Oceanul Puturos, acoperit cu o peliculă galbenă, apoi coborîră pe lîngă abatorul din spatele termocentralei Pinkston, apoi de-a lungul edecurilor canalului, printre depozitele din cărămidă, traversară Garscube Road și ajunseră la cîrciumă. Clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în catedrală. Un tînăr cu părul lung, îmbrăcat în salopetă albastră, stătea citind o carte pe capacul baptisteri de lîngă ușă. își ridică privirea și zise: — Unde-ai fost, Arthur? Polifemus umblă înnebunit. Crede c-a descoperit ceva. — Sînt grăbit, Jack, spuse Ritchie-Smollet aspru. Acești oameni au nevoie de odihnă și grijă. E vreun loc liber pentru o vreme? Vreau să zic, într-adevăr liber. Nu-i nimic programat în laboratorul de artă. — Atunci, adu pături, perne și cearceafuri curate, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul. Trei dintre ele erau puse cap la cap și Jack o pregătea de culcare pe cea din mijloc. Rima se întinse pe ea, cînd termină, și Lanark o ajută să-și scoată haina. — Nu vă culcați, o să mă întorc într-o secundiță, zise Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la cap și Jack o pregătea de culcare pe cea din mijloc. Rima se întinse pe ea, cînd termină, și Lanark o ajută să-și scoată haina. — Nu vă culcați, o să mă întorc într-o secundiță, zise Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor și-l urmă. Lanark își dădu jos haina și se așeză jos, punînd capul Rimei în poala lui. Era ostenit, dar nu se putea odihni pentru că hainele îi erau lipicioase și împuțite. își pipăi barba de pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se putu decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar intim, zise Ritchie-Smollet. Nu ai prea mult loc de cap, dar nimeni nu ne va deranja. Sugerez ca Rima să se vîre în pat îo să găsească o sticlă cu apă fierbinte acolo), iar tu să te îmbraci. Apoi Jack o să ne aducă prînzul, și apoi va sosi o însoțitoare pentru doamna dumneavoastră, iar noi doi vom putea participa la întîlnirea din sala canonicilor. Lanark se lăsă pe un taburet cu coatele pe genunchi și bărbia în mîini. — Tot mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mînă pe pieptul plin. în jurul ei plutea o atmosferă de un calm blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind ca de obicei. — Totul din conserve, desigur, dar bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]