3,194 matches
-
ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă?!"" Teodorescu Kirileanu, Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt * "Iar pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere la mănăstirea Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi ăi zise sfântul Ștefan Vodă, nu pentru sufletu, ce ieste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot... și orașul de pe malul lacului...“ * * * Câte nu văzuse, câte nu auzise de când plecase În lungul Danubiului, prin lunci Înverzite și poiene cu flori. Își spusese că va pune distanță Între el și durerea lui teribilă, dar pe măsură ce se Îndepărta, jalea devenea din ce În ce mai clară, prindea contururi și rădăcini pe care nimic nu le putea smulge. Înțelese că va trebui să trăiască cu ea, așa cum trăiești cu un mădular bolnav, pe care nu-l poți Îndepărta. Până la moarte. Începu să existe iarăși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strictul necesar. Peste căruță s-a așternut o cuvertură mare și groasă, pusă pe niște semicercuri de sârmă. Arătam întocmai ca niște corturari, ce-s veșnic cu cortul pe drumuri. După un drum greu, anevoios și lung, cu plânset și jale, am ajuns la Havârna. Tata fiind notar, ne-a repartizat la un gospodar mai bun. Ne-a dat o cameră de locuit și toate treburile se pregăteau în ogradă. Acolo era un fel de sobă din cârpici, la care fierbeam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
putut gusta măcar). Într-o duminică ne-am dus la pârâu să facem baie, dar ne-am umplut rău de mâl, de nu ne puteam descotorosi. Nu era nici o pietricică cât de mică în pârâu sau drum. Când ploua era jale mare. Apa mătura tot de pe uliță și era un noroi, de nu puteai ieși decât, cu niște cizme de cauciuc înalte. Tata mergea zilnic la "primăria" provizorie instalată în altă locuință din Havârna, se întâlnea cu costișeni, se sfătuiau și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu nunii, socrii, rudele, prietenii și apoi restul nuntașilor. De obicei, la Costișa, în nuntă se strângea o sumă considerabilă de bani, care îi ajuta pe miri și apoi restul nuntașilor. La "deshobotatul" miresei, muzica interpreta un cântec trist, de jale. Nașii puneau pe cap miresei un batic, semn că a intrat în rândul nevestelor. În caz că mirele nu era atent, i se fura mireasa și trebuia s-o caute. Celor ce-l ajutau s-o găsească le dădea "vamă" (rachiu sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
încălțăminte cu care se putea executa instrucția. Ministrul Înzestrării Armatei scria în memoriile sale dr.Marinescu vine să-mi spună detestabila situațiune în care se găsește Serviciul sanitar al armatei...vizitez atelierul central de confecții al armatei. O impresie de jale...mașini vechi, murdărie, lipsă totală de organizare. La 28 mai 1940 a avut loc un Consiliu de Coroană care a decis ca România să renunțe la politica de neutralitate și să se orienteze spre Germania. În aceeași zi, Gh.Tătărescu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
da’ el mia spus mie să-ți spun, că el nu mai avea timp, are mult de lucru...mama matale, mătușa Elena, a murit azi dimineață. Cred că a lăsat-o inima... Se îmbrățișară amândouă plângând, Ileana mai mult de jalea cumnatei sale dar și amintindu-și de mama Elena, care le-a fost o pildă de înțelepciune și purtare. Amândouă, și Maria și Ileana, cumnată-sa, au trăit la Pungești, departe de locurile unde copilăriseră, adică Cursești-Deal și Armășoaia. Oftară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu șorțul cel nou, cusut de Emilia la atelierul unde lucra de ceva timp. Emilia, îndurerată și ea de jalea maică-si îi spuse lui tată-su că au luat tot ce trebuie șii făcu semn că să plece la drum. înainte de a ieși pe poarta larg deschisă, îi spuse lui feciorusău: − Mihăiță, să ai grijă de toate, Maricica și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
melodii pe versuri patriotice ale celor mai de seamă poeți și compozitori. Povestitorul își amintește de poezia „Sergentul”, scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității publicului auditor, care răsplătea efortul depus de către recitator și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul consătean, răpus de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
improvizat: „Către Rai mai scurtă cale Alta nu găsești mai bună, Vino drept la Trei Sarmale Și-o să meargă totul strună”. Dacă Păstorel Teodoreanu ar fi lipsit de aici, asta nu ar fi a bună. „De te simți cuprins de jale Eu te sfătuiesc pe tine Să te duci la Trei Sarmale Și-o să-ți fie ție bine”. Câte s-or mai fi întâmplat la acest han, cine mai știe? Să mai amintesc că în vremuri de mult uitate pe aici
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
disparate. Dacă aș avansa ideea că tot aici ar fi apărut și mugurii poeziei „Sara pe deal”, nu cred că nu ar fi la locul ei, pentru că întreaga poezie e de acolo din Bucium. „Sara pe deal buciumul sună cu jale, . Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum,fluiere murmură-n stână . Și osteniți oamenii cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
deprinsă poate de la acel Picasso ale cărui monstruozități mă făceau să mă înfior de plăcere, în adolescența mea atât de tulbure, de străină de lume: „Trei sâni avea femeia / Și pântecul metalic simbolizând pudoarea întâiului amor / Chema în ritm de jale săgețile cu miere“: opulență carnală, virginitate și viol. De Ion Barbu am luat cunoștință abia spre sfârșitul liceului, după Arghezi și Blaga. Prozatorii noi, G. Călinescu, Cezar Petrescu (Calea Victoriei m-a dat gata și mi-a umplut viața de reverii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
evocările lui strălucite dintr-un trecut cunoscut adânc, intim, prin cetiri îndelungate în vechea noastră literatură", erau fericit combinate cu hrana extrasă din spiritele universale? În aceeași idee, să ne reamintim de începutul poeziei "Cărțile": "Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,/ Prieten blând al sufletului meu:/ Izvorul plin al cânturilor tale/ îmi sare-n gând și le repet mereu". Fără îndoială, Shakespeare însemna foarte mult pentru Eminescu, era "cel mai mare poet pe care l-a purtat pământul nostru". De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
număr însemnat de personalități marcante ale culturii și științei românești. Între aceștia, se aflau intelectuali de marcă: Alexandru Codarcea , Mihai Ralea, Constantin Nenițescu, Gheorghe Ionescu-Sisești, Horia Hulubei, Gheorghe Țițeica, Dan Bădărău, Tudor Arghezi, Demostene Botez, George Călinescu, Zaharia Stancu, Ion Jalea, Gheorghe Dumitrescu, Ion Dumitrescu, George Ivașcu 113. Ședința de constituire a A.D.I.R.I. Reuniunea inaugurală a Asociației s-a ținut la București, în ziua de 15 martie 1966. Adunarea generală a adoptat Actul de constituire a Asociației de Drept Internațional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și voință devin neputincioase: „Deși învăț, dar nu-mi ajuta la nimic, căci rană din inimă nu mi-o poate vindeca nimeni” [...], „... m-am sculat, păream dispus, dar tot pesimist, nu mi-e bine, n-am pofta de mâncare, e jale. N-am gust de nimic”. „Am calități dar nu știu să le întrebuințez, sunt capabil de multe lucruri, dar boală mea e mai puternică decât toate și nu-i găsesc leac, mă voi duce poate la un doctor. Sunt f.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
români a căror tragedie este descrisă de un martor ocular astfel: După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români si de vii ii aruncau în văpaia focului arzând de vii în chinuri groaznice si mare jale răsuna în tot locul de plânsetele lor” . Rezultatul masacrului de la Trăznea: 263 români (copii, femei, bărbați, tineri si bătrâni) morți și răniți. Dintre aceștia au fost identificați 68 morți. Printre cei morți sunt : copiii Aurica Brumar(5 ani), Victoria Brumar
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă ia zeci de șuturi de la toată lumea, te cuprinde un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dau lui R[ainer] banii, cred că ar avea nevoie. Tot nu desperez căci i-am scris categoric adev[ăratului] Curti. Iubito, astă seară voi face o baie, îți scriu puțin. În mine clocote[sc] atâta dor și o imensă jale. Cred că j’ai trop présumé de mes forces... Poate și unde nu am primit nimic de la tine și în jurnale se vorbește de frig mare în Franța și de echauffourées în Paris... Primește în astă seară în odaia ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de răsărit, capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
răsărit, capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat la Viena
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în brațe, și iar îți sărut genele lungi, ca să nu văd că ai și tu ochii plini de lacrimi. Mama 76/1948 I 11 septembrie [1948], sâmbătă [...] De câtăva vreme Ly stă până foarte târziu cu mine, și e o jale să vezi frumoasa ei gură de altădată, acum cu contururi de gură de mormânt, prăbușită. Mă uit la ea cu disperare, ca și cum și-ar fi luat deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu stă gata să ploae. O pâclă nevăzută se râdică încet-încet; dinspre fântâni, dela călăreți, pe când intrăm în cort, vin cântări de jale. Facem un drum la Iași în cea dintăiu Duminică după ce ne-am așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri și văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în aceste sălbăticii sunt tot ce se ridică mai ticălos și mai corupt dintre săteni. Și e pe aici o regiune așa de bogată, c-un pământ așa de bogat, un grânar uriaș, fără drumuri, fără administrație, încât te cuprinde jalea, cum a putut să fie lăsată așa neîngrijirii și ticăloșiei oamenilor. Spitalul de la Săveni a costat 260.000 de lei. Când vezi clădirile și le cercetezi nu poți să le prețuiești decât 80-100 de mii de lei. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]