2,169 matches
-
îngălbenit cu toții. Toată povestea m-a costat treizeci și șase de lire. Săptămâna trecută l-am dat în judecată pe inspectorul financiar. — Frumos, am spus eu. — Nu-ți place? I-am răspuns că da și m-am întors la haosul jalnic de pe birou meu. Sertarele străvechiului birou sunt îndopate până la refuz cu hârțoage pe care timpul a început să le sfâșie: cinci ani fără să fi plătit nici un impozit - de aia atâția bani... Sentimentul general în birou e că mă îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Se spune că New York-ul e o junglă. Se poate merge și mai departe, spunând că New York-ul e o junglă. New York-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt producătorul tău.“ Și eu care stăteam pur și simplu și dădeam din cap, zâmbitor, stupefiat, cretinizat, zugzwangat... Și mi-am adus aminte de Martin, aici în apartamentul meu, spunând din nou și din nou într-o tăcere sugrumată și jalnică: „Îmi pare așa de rău.“ Asta tot repeta: „Îmi pare așa de rău. Îmi pare așa de rău“. Toată dimineața aia, când moartea era atât de aproape și viața părea un lucru așa de bun - n-am chemat pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noapte la 12 și ne uităm.“ I-am întrebat mult mai puțin sigură: „Dar dacă hoții vin la unu noaptea?“ Răspunsul a fost: „Păi atunci se culcă și ei, ca noi!“ Motanul cel roșcat întrerupse povestirea cu un mieu nat jalnic, semn că stăpâna uitase cu totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sim plu, în cel mai concret sens - ușa-nchisă la birou, cel mic dor mind în pătuțul lui, în altă cameră, cea mare făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful dinților (în închipuirea mea) și totuși șters, mărunt, mort de slab, încât singura parte din umanitate care mă interesa, fetele, se uita prin mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai concret sens - ușa-nchisă la birou, cel mic dor mind în pătuțul lui, în altă cameră, cea mare făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful dinților (în închipuirea mea) și totuși șters, mărunt, mort de slab, încât singura parte din umanitate care mă interesa, fetele, se uita prin mine ca prin sticlă. Trăiam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca niște oglinzi marine cândva, străluciră acum mai vulgar, s-ar putea spune ca niște faruri, dar străluciră. — Ascultă, faci așa cum ți-am spus, mi-ai lipsit mult, visele mele au dispărut odată cu tine, poveștile mele s-au prăbușit În jalnice bârfe de mahala, nu mă lăsa, uite că se Întoarce... Să bem. De data asta Îi acord o atenție mai delicată, gândindu-mă cu bucurie la urechile lui roșii... Bem În continuare și ne amețim bine. Matei cel istovit de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la Întrunirea de la Pietroasele, pentru că va ieși urât. În primul rând că Birică nu vine la Buzău după cireșe, cum Își Închipuie Încuiatul de Parolică. Vine ca să-și salveze pielea, dacă va mai putea, pentru că i se reproșează rezul tate jalnice și pentru că acolo sus toată lumea e cuprinsă de panică. Parolică Își imaginează că se va scoate băgân du-l la mijloc pe Cristian, dar Îți spun eu că lui Birică nici măcar nu Îi pasă de literatură sau de cultura română
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Ziceai că nu mai are zile, Azi lângă soață e în stare Să aibă chiar și nopți polare. Ecologică Prin pădurile alpine, Cu puștoaice când petreci, Nu mai vezi poteci virgine, Nici virgine pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui! Unei soții Cu soțul tău, un tip anost, Te plictisești de vreun deceniu; De ce conviețuiești c-un
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și greață organică. Deci de azi, Marele poet Adrian Păunescu, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că nu haina face pe om, ci omul face haina! Dar și în privința aceasta se cunosc multe excepții! Am cunoscut un cerșetor care, în hainele lui jerpelite, era mare profesor universitar! Ori pe o bancă în parc, îmbrăcat în straie jalnice de văcar, dormea la soare un mare scriitor.... Mergem uneori pe mai multe cărări pentru a rezolva o problemă. Când, la un moment dat, „cărările” se încurcă renunțăm și căutăm cu mai multă rigoare „cărarea” cea dreaptă! Când câte un
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor, ușa putredă din lemn, care se căscă cu un scheunat jalnic. Înăuntru nu era nici o mișcare și nu se întrezărea nimic deslușit. Totuși Culae dădu binețe și întrebă dacă putea să fie și el primit acolo. Din golul căscat ca o gură știrbă al ușii nu veni nici un răspuns și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe departe resemnat cu soarta, convins fiind că serviciul de la cimitir nu era decât o scurtă și tristă paranteză a carierei sale inginerești. Simțea, știa, era perfect conștient că pregătirea și competența lui meritau mai mult decât această pasageră și jalnică situare pe scara ierarhiei profesionale. Cu o anumită nostalgie, el se gândea că, dacă n-ar fi venit comuniștii la putere în țară, ar fi putut să fie demult inginer la Uzinele Malaxa sau poate chiar profesor la Institutul Politehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu nu pun mâna pe ce nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de prune, văzând că Stelian terminase cu lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu ne-am făcut decât datoria aici și nimic altceva! îi explică cu îngăduință Stelian, folosind pluralul modestiei, și ridicând tocul de pe tejghea își puse fără grabă apostila pe documentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi putut da un sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit din Divizia 101 aeropurtată, agonizând într-un scaun cu rotile din casa unui ginere și jubilând la modul masochist că aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de laudă n-ar fi fost, la drept vorbind. Unele dintre ele păreau să confirme proastele păreri ale lui Stelian despre Picior de Lemn. Omul avea, însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai jalnice și dubioase pățanii deveneau, spuse de el, istorii bune de evocat, pe care Virgil le asculta plesnindu-și palmele pe genunchi și hohotind de se cutremurau pereții. Dar când Virgil încerca să-i povestească la rându-i cele auzite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se simți prinsă pe picior greșit, ca atunci cînd era doar o puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie rămase iarăși uluită de surprinzătoarea lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea, cînd erau copii, Gildas și Loïc Kermeur fuseseră din punct de vedere fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un aer blazat. - Am s-o trimit la laborator, dar sînt convins că nu vor scoate nimic. După mine, n-are legătură cu crima și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și ca mine, adăugă rece Ryan. I-ați lăsat să se Înece ca pe niște șobolani. PM avu chef să-i spună că nu avuseseră de ales, dar se Îndoia că Ryan se va mulțumi cu o scuză atît de jalnică. Doar Gildas și Loïc știau că exista o ieșire pe sub dolmen. Gildas o găsise din Întîmplare, Într-o zi În care fusese surprins de flux și fusese cît pe ce să se Înece. Dar nu spusese nimănui nimic despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gata! Balducci se prefăcu a-și trece un tăiș peste beregată, și arabul îl urmărea acum atent, cu un fel de neliniște. Daru simți cum îl năpădește un val de mânie împotriva acestui om, împotriva tuturor oamenilor, a răutății lor jalnice, a urii lor neistovite, a setei lor de sânge. Dar ceainicul bolborosea pe plită. Îi turnă iar ceai lui Balducci, șovăi, apoi îi turnă din nou și arabului, care bău și de data asta cu lăcomie. Cum își ținea brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
al cărui gust îl mai simțeau încă în gură și care, jur-împrejur, cât vedeai cu ochii, acoperea vegetația rară a stepei. Soarele apăsător, munții palizi și mâncați de puhoaie, zebușii costelivi întâlniți în cale, având drept alai stoluri obosite și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-o salopetă murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]