2,068 matches
-
Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele versuri: epigramă Un X... pretins poet, - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș plânge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun. Căci până ieri a fost năuc Și nu e azi decât nebun. Indignarea în cercurile literare și ziaristice e mare. Grigore Ventura publică în l’Indépendance
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mișcarea legionară, dar aceasta nu justifica inculparea lui ca rebel, mișcarea legionară fusese ajutată pînă atunci de însuși conducătorul Statului. A fost eliberat. 64 Guvernarea antonesciană, după îndepărtarea de la putere a Gărzii de Fier, s-a desfășurat într-un mod jalnic. Mîna dreaptă a generalului Ion Antonescu era acum Mihai Antonescu, devenit vicepreședinte al consiliului de miniștri și ministru de externe, înconjurat de o serie de tineri din generația lui, fără nici o pregătire și experiență politică, ambițioși de onoruri și tari
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
partea dată de Germania și Italia, ungurilor, prin dictatul de la Viena. Era această politică bună, cuminte? Neutralitatea, însă, salva de la moarte miile de tineri soldați români, căzuți pe imensitatea stepei rusești, într-un război care s-a terminat printr-o jalnică înfrîngere și scutea țara de rușinea de a întoarce armele împotriva aliatului de pînă ieri. Desigur, România tot sub jugul rusesc ajungea, fiindcă nenorocirea țării noastre a fost și este situația ei geografică. Dar, moralmente, poziția internațională a României ar
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de măsura cu F.F. (Fără Frecvență n. red.) la Iași și Cluj. Ar fi fost totul în regulă dacă nu ajungeam la marasm în iunie, dacă nu m-aș fi trezit cu nervii ferfeniță. Condiția mea, chiar dacă e iconoclastă, rămîne jalnică. Nu numai Manolescu (de exemplu) sau Cărtărescu judecă oamenii de la studii universitare în sus, ci și tare mulți trepăduși. Ei știu că toți ciulinii devin filozofi, tot mai des. E motivul pentru care prefer să mai tac, pentru că aș putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu tot ceea ce implică ea, fizic sau spiritual. Una fără alta nu se poate... Noi românii, de multe ori, trăim Iubirea pe furiș, mă refer la împreunarea celor două ființe, El și Ea. Uneori, refulăm pornirile noastre sublime și ajungem jalnice ființe, în loc de a străluci în toată splendoarea noastră, deși mulți știu că, pe noi oamenii, ne definesc nu numai lucrurile pe care le dorim, ci și cele pe care le înfăptuim. Suntem educați în așa fel încât, pentru un japonez
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Pe ploaie, deși aveam niște pelerine cu glugi, ne-ar fi fost tare greu pe biciclete. Soluția limită era să ajungem, prin indiferent ce mijloace la Rădăuți și de acolo cu trenul, acasă. Numai că ăsta ar fi fost un jalnic sfârșit al expediției noastre. Pe la 9 - 10 s-a oprit ploaia, însă vremea se menținea închisă. Ne-am încumetat să pornim pe șoseaua udă (rețin asta, fiindcă orice mașină care trecea prin dreptul nostru ne împroșca) și încet-încet, cu ochii
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
doream mult să știu dacă mai aveam de pedalat urcând, însă n-aveam pe cine întreba. La Dâmbovicioara nu m-am mai apropiat de peșteră fiindcă mă temeam de ploaie și mă preocupa doar drumul, care era într-o stare jalnică și cauciucurile sufereau. Satul era între doi munți, unul de pe care coborâsem repede cu bicicleta, și altul pe care l-am urcat mai greu. După ce-am trecut de câțiva băieți care, probabil păzeau vacile casei, mi-a apărut în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sprijin suplinind, parcă, absența celui de-al patrulea picior. Ieșea tot mai rar și mai anevoios de sub prispă. Iar noaptea, de pe dealul livezii din vârful căruia își cânta iubirea și dragostea de viață când era mai tânăr -, slobozea acum urlete jalnice, persistente, care-ți induceau o stare de frică, de nesiguranță, de groază. Ce se întâmpla cu Haiduc? Erau aceste urlete nocturne un soi de rămas bun? Erau "cântecul lui de lebădă" și poate un "Memento mori"? Erau o trecere în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Constanța Buzea, în "Creștetul ghețarului", evită fără diplomație perioada studenției, știe ea din ce cauze, dar Șerban Codrin, Gheorghe Istrate, Dorin Tudoran, Liviu Grăsoiu, Dorina Grăsoiu, Cristian Livescu, toți colegi de grupă, sau, cel puțin, de an, am fost martorii jalnicului târâș universitar al autorilor de imnuri și imne în onoarea dementei epoci. A.B.Ați publicat peste 20 de cărți de poezie, eseuri, teatru, cum vă împărțiți în toate aceste genuri literare? Am scris nouă piese de teatru, dar am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a rândurilor de cuvinte, în scris. A.B.Poate unii din cititorii noștri sunt curioși să afle când ați început să scrieți. De timpuriu? De la vârsta de 14 ani. Poezie, la început, după aceea un fel de poeme în proză, jalnice toate, teribile acum când le citesc, recitesc, dar am mers mai departe și mi-am dat seama că drumul gândirii mele este mult mai desfăcut, ca atare ajunsesem la dimensiunile prozei. Dar mi s-a întâmplat și un alt fenomen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe bucătarii care avuse- seră grijă de ei. O lume de treabă se-ntreabă de ce beau veșnic din cupa mea plină De vreți ca să știți, cu mine sorbiți licoarea de-a pururi divină Beau că-n viața prea scurtă, un jalnic popas, Sunt dureri fără glas care-și cată balsam Beau căci inima mea e pribeagă Și-n lumea întreagă pe nimeni nu am Când în sufletu-mi jale ascund Beau paharul până în fund Mă -mbăt cât trei, în beție vezi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care le făcuse tehnica În ultimul secol, tehnică de care au știut să se servească câțiva șefi de state, de la Răsărit sau de la Apus?! Ei bine, nu numai „scenariul” de care s-a slujit „pronia” pentru a „demonta” la modul jalnic și spectaculos un imperiu ideologic și armat a fost, cum o spuneam, iscat parcă din mintea unui ins „lipsit de simțul realității” și absolut lipsit de „cunoașterea psihologică a oamenilor” - cum adică, un fost prim-secretar, educat și protejat de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceasta i-a fost intenția, ci aceea de a transfigura Bucureștiul. Bucureștiul trebuia să devină exact opusul Bucureștiului tradițional: un oraș monumental și solemn. Tentativa aceasta invită la psihanaliză. Prin tot ce a Întreprins, Ceaușescu a urmărit să anuleze amintirea jalnicei căsuțe din Scornicești unde s-a născut. Tot ce fusese mic trebuia să devină mare. Bucureștiul fusese un oraș pitoresc și plin de viață. Ceaușescu Îl visa măreț și Încremenit Într-o perfecțiune de piatră. A Început prin a nimici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
altfel și cu Adam și Mimi Gardner - două cupluri vecine și viitori oaspeți la cina de duminică de la familia Allen. Privindu-i pe copii trecând de la o casă la alta, am observat cât de nervoși eram cu toții și cât de jalnice erau eforturile noastre de a ascunde una ca asta. Oamenii șușoteau despre o eventuală mutare a copiilor noștri la North Hill chiar în acest an, deși nici unul dintre băieții dispăruți nu provenea din zonă. Și am remarcat tăcerea care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am putut sta de vorbă cu D-sa, arătând starea mormântului lui Dragoslav . Am găsit destulă Înțelegere și mi-a cerut să fac o cerere, ca să știe ce-i de făcut. Totodată am arătat că mormântul este Într-o stare jalnică și deoarece În ziua de 5 mai se Împlinesc 50 ani de la moartea scriitorului , s-ar putea să vină și lume străină și ar fi rușine de acest mormânt lăsat În paragină. Vă rog pe D-stră, dacă treceți prin Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
francofon” abandonat de francezi, care își camuflează anonimatul și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate - la alții. 11 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avansate”, dacă nu te acomodezi cât de cât, dacă nu apelezi la acele „mecanisme” la care instinctiv apelează și un corp viu în primejdie: adaptarea, de care a făcut atâta caz „revoluția darwinistă”, adaptarea, în feluritele, uneori ingenioasele, alteori disperatele, jalnicele forme!, este o șansă a ființei vii de a aborda „noul”, noul fapt, eveniment brutal biologic sau social și pentru care nu era pregătit. Eu sper că se va găsi, în generațiile care vin, cineva care să contemple cu minimă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Israelului. O picătură de apă de o parte și de alta. Și totuși, noi evreii avem nu o dată și jumătate ci de o sută de ori mai multă influență ca voi. Nu ți se pare că oferiți o imagine cam jalnică? Așteaptă un pic Itzhak. Voi vă străduiți de două mii de ani, noi numai de cincizeci. Să lăsăm timpul să-și desăvârșească lucrarea. Mai vedem noi în 2108. O butadă. De o parte și de cealaltă, scenariul are în vedere viitorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
palatinul, neuitându-și pe nedreptatea pricinuită și de pustiirea Moldovei, scrie Wapowski, năvălind în primăvara anului următor în Polonia și Rusia, țări cu mulți locuitori pe vremea aceea și îmbelșugate, le jefui cu sabie și foc, în chipul cel mai jalnic, cu o puternică oaste de moldoveni, în unire cu turci și tătari, popoare foarte sălbatice. Și prădă așa de mult în lung și în lat și atât de vijelios, încât furia dușmănoasă pătrunse până la Canciuga și, până la râul Visloc și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică a morții inițiatice, pentru că tânărul este pierdut pentru familie. „Smulgerea” din sânul familiei este resimțită ca o moarte, ritualul inițiatic provoacă, la civilizațiile primitive, plânsul jalnic al mamei, ca și când despărțirea ar fi definitivă. Jelirea celui plecat „Toată lumea să-l privească,/ Să-l prăjească, să-l căiască” (Plopi - Râbnița - Transnistria) deconspiră sensul iniți- atic, persoana familiară urmând să dispară pentru a fi înlocuită de erou. Resuscitarea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era văduvă. Familia ei era Codreanu și au trăit în orașul Botoșani. Și aici trăia și un ficior Iuliu Codreanu. Câte într-o seară și chiar în mai multe sări cântau foarte frumos. Si Dna bătrână Olimpiada cânta un cântec jalnic: Când lacrimile amare inundă fața mea Când nu mai sânt în stare să alin durerea grea, Atunci îți iau portretul, îl eau și îl sărut, Dar plânsul mă îneacă și sufăr mult mai mult". Și pe obrazul ei supărat curgeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe bunica ta scumpă și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu puhoi de lacrimi în ochi, cum plâng și eu acum când scriu aceste rânduri așa de jalnice despre scumpa mea bunică prea bună și prea scumpă. Și mi-a dat 5 lei. M-am dus pe la bunicu Vasile a lui Ion Iftime. El era sănătos și voinic și mi-a dat și el 5 lei și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat acasă băiatul cel frumos și cuminte ca un înger și bun plecat a fost că în pământ dragul meu a intrat. Și cum plâng acum când scriu aceste rânduri jalnice, așa am plâns și atunci când m-am despărțit de el pentru totdeauna. I.Mitru nu era așa de rău, dar omul la mânie cade în nebunie ! Așa că directorul l-a băgat în mormânt pe acest odor de elev cu suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]