2,723 matches
-
Și palma peste ceafă - sau asta nu făcea parte din nume ? — Ori răsucitul mâinii la spate, adăugă Jenică. — Ai văzut ? întrebă, iarăși, Tili. Așa de bun tovarăș ai fost cu noi, că ne aducem și acum aminte. Cum să te jignim și să-ți spunem altfel ? Ne știai pe nume, ne purtai de grijă, ne ajutai să nu greșim... Nu-i așa, tovarășu’ sectorist ? Întunericul parcă se limpezise. Pe trotuar începuseră să se adune frunzele. Călcai pe ele oriunde. Nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zise că da. - Cu ce se ocupă, insistă Ioanide, e coleg cu tine? Răspunsul fu negativ, Gavrilcea nu era student la Drept. Îl cunoștea din cercurile de amici. - Probabil, emise Ioanide ipoteza în chipul cel mai detașat,spre a nu jigni pe Tudorel, e un tânăr inteligent, îl cultivi pentru plăcerea convorbirii. - Avem concepții comune, zise Tudorel cu o modestie care i se păru arhitectului ironică și agresivă. - Aha, aveți concepții! Foarte frumos! glumi Ioanide. Sămi le destăinuiți și mie odată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă îl admir, îl... - Îl iubești. Pica lăsă capul cu mai multă greutate pe umăr, în semn de confirmare. Ioanide, indignat în sinea lui, era mai gata să strige: Îl iubești pe bubosul ăla?" Se reținu, spre a n-o jigni pe fată, mulțumindu-se a zice: - Am dreptul să te sfătuiesc, nu să te contrariez. Tu vei decide cum vei socoti de cuviință. Deocamdată, însă, te rog să-mi îndeplinești și mie o dorință. Du-te cu mamă-ta la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sofistică în delicateță, nu găsi nici un cuvânt de răspuns. Ar fi trebuit să spună: Dar n-ai văzut că sunt ocupat? Nu puteai să pui să mi se dea ceva?" Ideea nu și-o exprimă, de frică de a nu jigni, silindu-se să creadă că vina este a lui, că oferta se făcuse, dar n-a observat-o. Ridică deci din umeri, zâmbind cu evaziune, și se întoarse repede la proiectele lui. Adâncit în lucru, abia auzi pe Indolenta pe la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
librărie. Gulimănescu credea sincer în această formulă și veștejea din ce în ce mai violent Mișcarea, cu grija de a nu fi auzit de persoane străine cercului său. Nu tot astfel făcea Dan Bogdan, influențat de frenezia prudentă a lui Suflețel și Gulimănescu și jignit că fusese eliminat în afacerea cu închirierea. De unde imprudență de limbaj. Toate aceste frământări meschine ar fi fost inofensive dacă viața ar fi urmat să decurgă monotonă și provincială, așa cum o trăise până atunci Hagienuș, Suflețel, Dan Bogdan și ceilalți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
târziu, am cunoscut amănunțit pe Gavrilcea, mi-am dat seama că exercitase un miraj intelectual asupra mea numai prin ineditul metodei și încăpățînata lui seriozitate. El nu este un om cult, nici prea filozof (pot spune asta fără a-l jigni, date fiind marile lui merite), și ceea ce ne strecurase în oră era efectul unei prelegeri despre filozofia istoriei, pe care o ascultase probabil la Facultatea de Litere. Sunt sigur că printr-un defect de memorie și instinctiva pornire de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sub care murise cinci generații. Admitea numai reparația. Chiar vesela lui era veche, mâncase în ea părinții și bunicii lui. Saferian și-aducea aminte când părinții treceau copiilor prin testament hainele lor, blănuri, rochii de nuntă. De voiai să-l jignești pe Saferian, era de-ajuns să-i spui că un lucru din casa lui e nou. . - Asta nou? Asta mama avut de la mama ei. Nu se maiface azi așa lucru. Demirgian, cu toate că anticar, nu gusta nici el obiectele vechi în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o cantitate de venin considerabilă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
povara lor. Prin urmare, te-nșeli crezând că sunt indispus." G. Călinescu Butoiescu se încruntă din nou la incidentul de la Școala de Arhitectură. " Te-nșeli, îi zise în același chip Ioanide, că mă turbur de asemenea fleacuri. În fond mă jignești socotind că niște manopere ale lui Pomponescu sunt de natură a-mi strica liniștea interioară. Astea sunt, dimpotrivă, dovezi de inferioritate din partea lui. Un om puternic lovește deschis. Are toate mijloacele la dispoziție, de ce nu ridică ostentativ catedrala lui în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sens sau în altul. Gaittany știa că oamenii care stârnesc scandal în jurul lor sunt victorioși G. Călinescu mai devreme ori mai târziu, prin urmare îl avea în vedere. Însă a abandona numelui său o afacere înjghebată de rudele sale îl jignea. Totuși, nu obiectă nimic și adoptă repede noua denumire după ce obținu asigurări că toți termenii conveniți se vor respecta. Acesta era esențialul. Timpul trece și rectifică totul. Așadar, în biroul lui Gaittany se ivi, în locul portretului lui Boldescu-Kapri, fotografia foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar accepta. Gonzalv alergă pe la minister, consultă pe directorul învățămîntului superior și află că într-adevăr, nici nu mai încăpea discuție, ministerul ar fi plătit el suplinitorul. Totuși, nimeni n-ar fi îndrăznit să fie așa de brutal și să jignească un profesor bolnav, mai ieri sărbătorit, invitîndu-l să-și pună suplinitor. Dacă chestiunea ar trena, ar fi altceva. Gonzalv nu aprecie delicateța ministerială ("Interesele învățămîntului primează", zise el) și hotărî să dea un atac asupra lui Conțescu. Pe o foaie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
experiențe pozitive și mai puțin pozitive cărora trebuie să le facem față. Nu trebuie să ne abandonăm convingerile proprii doar pentru că alții au alte opinii, ci să fim fideli pănă la sfărșit credinței noastre. Trebuie să ignorăm persoanele care ne jignesc, ne umilesc, fără a riposta. Acest lucru nu este lașitate, ci demnitate. Trebuie să ne aducem aminte de părinții noștri care ne-au dat viață, ne-au crescut, ne-au educat și care la un moment dat ne-au dat
Demnitatea – o calitate a fiinţei umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Larisa-Marieta Ţogoe () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2295]
-
pierderea sa psihologică" și va răspunde la insultă cu o altă insultă; dar nu cu una mai slabă, ci cu una mai puternică. Este greu să ne abținem de la ispita de a-i da o lecție celui care ne-a jignit, pentru ca altă dată să nu-și mai permită acest lucru (într-o lume am zice a reacțiilor de moment și a lipsei tot mai acute a bunului-simț). Se întâmplă astfel deoarece suntem precum spun I. Oglev și Vl. Russev (2005
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comportament, asupra a ceea ce am făcut și că ne exprimăm empatia pentru durerea cauzată celeilalte persoane. Exprimarea regretului reprezintă aspectul emoțional al unei scuze. El arată persoanei ofensate "propriile sentimente de vină, rușine și durere pentru comportamentul nostru care a jignit-o" (idem, p. 26). Orice regret sincer începe din inimă. Recunoaștem că ceea ce am făcut a fost greșit, că atitudinea sau acțiunile noastre l-au rănit pe semenul nostru (care, în cele mai frecvente cazuri, este vorba de o persoană
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
iar atâta vreme cât este în această stare autentică, ea nu poate răni pe nimeni". Nimic din ceea ce este real și spontan, plecat dintr-o trăire și frământare sincere nu poate răni pe altcineva (2003, p. 36). Pare că mânia falsă persistă, jignește, manipulează, se transformă în act de putere, caută să distrugă. Când cineva se mânie spontan, "valul de energie va trece în mod natural în câteva momente, după care el se va relaxa, căzând în extrema opusă. El devine infinit mai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
funcționale, caracterizate prin faptul că percepția falsă apare paralel și simultan cu una reală (de exemplu, zgomotul făcut de funcționarea unui aparat-frigider, curgerea apei la robinet etc.). În aceste condiții, peste percepția reală bolnavul aude voci care îl denigrează, îl jignește, îl insultă etc. și durează atât timp cât durează zgomotul real perceput. Halucinațiile fiziologice sunt condiționate și apar în momentele de modificare a stării de vigilitate, cum se întâmplă practic în starea intermediară dintre somn și veghe. Dacă halucinația apare înainte de instalarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ceva. Cel care dorește să scrie și nu poate devine critic. Michel de Montaigne, inventatorul eseului ca formă literară, și-a prefațat prima ediție a Eseurilor, prefață intitulată "Către cititor". Aici, el a avertizat: contradicțiile de opinie nu trebuie să jignească sau să sperie. În fond, aceste compilații, bazate pe note de lectură, comentarii cu notă personală, exprimă o prudentă modestie, în-țeleasă ca o virtute tehnică. Este o nevoie de a testa realitatea, de a încerca, de a supune unei verificări
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pentru două zile, să-și ia manuscrisul Norilor și verdictul lui Noica. Este nevrozat de București și îmi mărturisește că trăiește într-o permanentă stare de mânie, că în sinea lui se ceartă necontenit cu toată lumea care îl zădărește și jignește (Muzeu, ediția Eminescu etc.). Aerul lui de robot nevrotic și politicos mă crispează și mă scoate, cred că pentru două zile, din atmosfera calm-robustă a Păltinișului de până acum. Nu-l pot suporta pe Petru decât în seninătate și inteligență
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foarte tare, simțeam că e nedreaptă, dar nu știam să spun de ce. Noica, la rândul lui, de câte ori venea vorba de Cioran, îl simțeai ricanînd: "Cioran, cu văicăreala lui..." Cu aceste lucruri în minte și luîndu-mi toate precauțiile ca să nu-l jignesc, îi spun la un moment dat lui Cioran: "V-aș ruga să acceptați să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime. Să ne imaginăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului. Dacă n-ați fi excelat prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de bulevard am văzut piese a căror eroi sunt gheboși, surzi, muți, orbi, hectici, nebuni, idioți, totuși nu credem că reprezentarea crudă și realistă a slăbiciunilor trupești este menirea artei dramatice. E drept că dintre toate infirmitățile numai două nu jignesc spiritul dramatic, dar numai prin liniște[a] care o inspiră: orbia și nebunia. Amândouă aceste le vedem reprezentate în tragediile celor vechi și în operele celui mai mare poet: în Regele Lear, în Hamlet, a lui Shakespeare. orbia răspândește liniște
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
seninul ochilor minții și întunericul ochilor trupului; antiteza la cel de al doilea sunt maximele de înțelept în gură de nebun, dar aceste antiteze nu se luptă, ci se-mpreună în liniște, din care cauză aceste infirmități - singurele însă - nu jignesc simțul estetic. Un nebun sau un orb agitat sunt o priveliște penibilă, urâtă, și mai urâtă încă Când actorul îi reprezintă cu toată cruditatea realității. În toată piesa a fost un singur moment dramatic. Tocmai de ziua fetiței fierarului sosește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vehemența și adâncimea simțirilor lui. Natură puternică, el urăște cu putere, dar și iubește cu putere, nimic pe jumătate. A doua încercare de caracter este servitoriul fatalist, un "lasă-mă să te las" credincios ca un animal domestic. Scene cari jignesc simțul estetic sunt și aici destule. Astfel scena din urmă a actului Întâi, deși se ține de intrigă, e de-a dreptul nesuferită - și nu putea fi altfel, căci s-arată paragrafele procedurei penale în fața unei moarte. Jocul peste tot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Albrecht au auzit deja, la Agram, cîntîndu-i-se imnul rusesc. Unde? Într-o țară care are o autonomie oarecare, va să zică e întrucîtva mulțămită. Nu va fi mirare dacă trupele rusești, intrând în Austria, ar fi întîmpinate de acelaș imn care au jignit urechea unuia din cei mai simpatici Habsburgi. Un semn că simpatiile cele mai tari se istovesc, călcate fiind în picioare de cătră gustul de supremație al maghiarilor și al amicilor Nouăi prese libere. Acest memento ne-au trebuit spre a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
într-un post vacant, ci mai întîi într-unul inferior, pentru a face praxă de 3, 4 ani. Spre a opri înmulțirea peste măsură a advocaților să se îngreuieze foarte mult intrarea în această clasă, se-nțelege că fără [a] jigni pe cei cari sânt deja. După un termin de zece ani de ex. să nu se mai numească preste tot alți oameni în funcții, decât acei cari-și vor avea studiile complecte. În fine trebuie introdusă o lege disciplinară, pentru ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]