3,980 matches
-
că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase „ascultă, ceva nemaipomenit, puștiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui. A pus laba pe niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea „Dă laba”, iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un ibovnic de ocazie, tolerat pentru o noapte ca în patul Cleopatrei. Făcuse o pasiune pentru Moașa și suporta greu să se vadă înlocuit cu alții. Se învârtea ca un câine credincios în jurul ei, gata să se târască în patru labe dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului în doi amenința să dureze, când, într-o dimineață, din bălăriile crescute în spatele azilului a ieșit un câine alb, cu pete negre și labe mari care, descoperind marea, s-a oprit speriat și uimit. Apoi s-a îndreptat spre mine fiindcă în clipa aceea nu se mai afla nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și Profetul - a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-a arătat săpunul. Am priceput. Trebuia să mă spăl. Mi-am adus aminte că într-unul din visele mele, în care întemeiasem o nouă religie și jucam rolul de profet, stabilisem un adevărat ritual de spălare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochi și te uiți numai printre degete. Ceilalți fac la fel. Te apleci ușor. Toți se apleacă ușor. Duci mâna la frunte ca un gânditor. Toți duc mâinile la frunte ca niște gânditori. Și dacă te-ai așeza în patru labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la fel. Te apleci ușor. Toți se apleacă ușor. Duci mâna la frunte ca un gânditor. Toți duc mâinile la frunte ca niște gânditori. Și dacă te-ai așeza în patru labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scăpasem cu viață printr-o minune aterizând din întâmplare într-un luminiș. Puțin mai devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învârtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: „Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie”. După care a amuțit. „Lei”, șopti deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Lei”, șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învârtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întâmplase după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dându-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. Regret că n-ai mai lucrat în ultimul timp, zise el după ce bău din carafa cu limonadă. Vorbele sunau ca un avertisment. I-am declarat că eram un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram practic Înăuntrul lui, eram străpuns de miile-i de ace, mă simțeam bombardat de ghilotine de fier care cădeau din toate părțile, numai să se fi mișcat el puțin, și ar fi putut să mă strivească cu una dintre labele acelea ale lui de mecanism. Turnul. Eram În unicul punct al orașului În care nu-l vezi de departe, din profil, ieșind prietenos la iveală din oceanul de acoperișuri, frivol ca Într-un tablou de Dufy. Era deasupra mea, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
văzuse Ralph, Ben avea în jur de zece ani. Acum trebuie să fi avut paisprezece sau cinsprezece. Se simți cuprins de invidie. Dacă ar fi avut și el un nepot de vârsta lui Ben. — Și el cine e? întrebă scuturând laba pe care i-o întindea potaia. — E Wild Rover, dar dacă vrei, îi propuse generos, poți să-l strigi doar Rover. — Ce-ar fi să-mi faci o demonstrație de patinat pe role? Să ajuți un bătrân să țină pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru femei fotografii cu conținut decent (în nr. rezonabil). Gardianul meu vine. Deschide cu cartela sa ușa spre interiorul Rahovei. Sunt liber în pușcărie. Merg prin prima curte interioară, curtea de munci. Merg aliniat cu gardianul. Se aud strigăte: „Bă, labă tristă!“, „Bă, tu mai rău răhățești lumea!“, „Bă, la mă-ta și-a rupt foamea gâtul!“. Îmi repet în cap că vorbele astea nu sunt despre mine, că nu pot niște infractori să mă știe atât de bine. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de damă. — Dacă te-ai trezit, poți să ieși să te speli. Gaston a făcut ce i s-a spus. A coborât scara îngustă. Jos l-a găsit pe Napoleon cu botul pe labe. Câinele ridică spre el niște ochi parcă plini de reproș. În fața WC-ului public de peste drum stătea o femeie, probabil chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și privind-o țintă În ochi, prefăcîndu-se că nu observă și că nu e jenată de faptul că e aproape complet goală. Pe de altă parte, Michael rînjește Încîntat. — Sa-lut! zice el, cu o expresie de motan care a pus laba pe borcanul cu smîntînă. Linda se Întoarce și-și dă ochii peste cap către nimeni În special. — Ce Încîntare să vă cunosc, adaugă și-i strînge mîna, rînjind În continuare și măsurînd-o fără jenă din cap pînă În picioare. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi răspuns „cu plăcere“, aș fi mințit. * Trish și cu mine ajungem la locul de joacă și, În timp ce trecem de copaci, o zăresc pe Lisa șezînd de una singură pe o bancă și vorbind la mobil. Amy merge În patru labe prin groapa cu nisip. — Rahat, mormăi eu Înșfăcînd-o pe Trish de braț și trăgînd-o Înapoi, la adăpostul copacilor. — Ce e? Ca de obicei, Trish e dusă pe altă lume. — E Lisa. Nu ne-a văzut. Nu pot, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureții, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-am așezat iar la pândă, așteptând să-și reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârșit în ceva bestial. Bureții s-au rupt sub labele ursului, acesta s-a prăbușit și scroafa și-a înfipt colții în burta lui, umplând iarba de sânge. Dar abia acum mă îngrozește scena. De altfel, uitasem de ea. ― Poate, compasiunea se învață. ― Nu sunt deloc sigur. Am trecut odată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ar fi crezut? Cea mai intensă fericire părea să dureze doar o clipă. Pe când a lor... Fredonând refrenul celor de la Lunapop, care Îi rămăsese În minte - nu vreau să mă Întorc și să trăiesc fără tine -, se puse În patru labe, pe parchet, căutând În celofanul care Învăluia coșul, ca să dea de urma bilețelului. Pentru că trebuia să fie și un bilet. Ce multe Își scriau ei doi. Își scriau acele cuvinte pe care se rușinau să le rostească. Probabil că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mângâieri și mâncare. Dar câinii nu o recunoscură, și când se aplecă să-i mângâie Își rânjiră dinții. Erau acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de labele din spate, un cărucior. Câinii lui. Aris spune că sunt singurii lui prieteni adevărați. O recunoscu și pe Meri. Tânăra spaniolă care se instalase la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timp portiera. La Început se gândi că vreun petrecăreț beat voia să-i fure Smartul, atât de căutat pe piața neagră, nou-nouț, cu caroseria sidefată albastră cu argintiu, intactă. Îi fu frică, căci strada era Întunecată și pustie. Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi Încinseră talia - și În acea clipă Îl cuprinse și ea. — Ai venit, Îi spuse Aris. — Da, spuse Maja, fără să se Întoarcă. Și dintr-o dată fu copleșită de uimire. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine. Harțanu Iulian, clasa a VI-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Primăvara Pe-o potecă foarte înaltă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiind înzestrat cu cel de-al șaselea simț, de cum băiatul a leșinat, s-a rostogolit de trei ori, transformându-se într-o pană și, pe aici ți-e drumul!... Când descoperi pe prinți, iarăși se transformă în lup și cu laba începu a-l mângâia pe obraz, să se trezească. Andrei a revenit la împărat, scuze, la rege; îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]