2,832 matches
-
puțin fioros: lungi troiene, zale argintie, țurțuri lucitori, pod de gheață Între maluri, Întinderea pustie, fără urmă, fără drum, stele [...] Înghețate, cerul [... ] oțelit... Senzația mai profundă e de cădere În somn geologic, de pietrificare a elementelor: zăpada cristalină pare un „lan de diamanturi”, „totul e În neclintire, fără viață, fără glas”, apa e „Închegată” În rîuri, „cu o zale argintie” se Îmbracă pămîntul... O reverie, cum spune Bachelard, pietrifiantă, o poetică a imobilității putem desprinde din aceste versuri „Înghețate” ele insele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inspirator Ce-i aduc În pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zîmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i colori, CÎmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori.” Alecsandri Înfățișează și altfel, mai direct social, această pregătire de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot el - dintre om și pămînt. (Plugurile, Sămănătorii, Rodica, Secerișul, Cositul). Sentimentul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Alexandrescu „este cel dintîi poet român care are pe de-a-ntregul o conștiință artizanală”. El „pune stilul Înaintea talentului). Trăind Într-o epocă de Întemeiere a poeziei, Grigore Alexandrescu n-are propriu-zis psihologia unui Întemeietor. E doar un plivitor În lanurile limbii, un pălmaș harnic și exigent, atent să nu calce măsura gramaticii, să afle «cuvîntul creștinescă care exprimă mai lămurit ideea (...) A scrie bine este, În aceste condiții, a scrie pe larg și pe Înțeles”. În versurile lui „turnul simbolizează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că sperii clienții... Costică Ologu țopăi ca un vrăbioi. Vru să mai spună ceva, dar se răzgândi. Orbul întinse mâinile, ca la predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi încrucișate. Unii cu fața într-o direcție, alții în partea cealaltă. Grăbiți, încolonați, mânați de la spate, privind unii în sus, spre Universitate, alții în jos, spre Piața Unirii. Oamenii grăbiți sau speriați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu țopăi ca un vrăbioi. Vru să mai spună ceva, dar se răzgândi. Orbul întinse mâinile, ca la predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi încrucișate. Unii cu fața într-o direcție, alții în partea cealaltă. Grăbiți, încolonați, mânați de la spate, privind unii în sus, spre Universitate, alții în jos, spre Piața Unirii. Oamenii grăbiți sau speriați seamănă între ei. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate - orbul. — Uite-așa. Azi e ziua mea. — Cum mai ții minte când te-ai născut ? — Să moară mă-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Panselia... fată bună și fără noroc... Uite unde era norocu’ ! auzi Ologu în urmă, dogit, dar nu se mai întoarse, clătină din cap și o luă după ceilalți, țopăind ca un cintezoi, deși îngreunat odată cu berea. Începea să se însereze, lanurile de floarea-soarelui se aplecau tot mai mult, fețele se închideau și unele își întorceau fața spre lună. Era ora cea mai potrivită, lumea ieșea de la serviciu, cei ce lucrau și sâmbăta, ceilalți se învârteau după cumpărături. Fane, după zgomotul monedelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
patul părinților mei, așteptând fericit. Povestea pe care mama începuse să mi-o citească, stând rezemată de speteaza patului, era despre un pui de prepeliță care, neînvățînd să zboare la timp, nu poate pleca cu restul stolului și rămâne în lanul de grâu. Secerătorii se apropie. Cartea avea poze și puteam să văd, în racursi, din locul unde se aflau puiul și prepelița-mamă, un grup de oameni cu secera în mână. În spatele lor apare câmpul netezit, cu spicele culcate la pământ
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea poze și puteam să văd, în racursi, din locul unde se aflau puiul și prepelița-mamă, un grup de oameni cu secera în mână. În spatele lor apare câmpul netezit, cu spicele culcate la pământ. Mai sânt doar câțiva metri din lanul necosit. Prepelița face ultimele eforturi de a-și ridica puiul în aer. Nu reușește și, în ultima clipă, țâșnește din lan și-și ia zborul. Mai târziu am aflat că povestea era ceva mai complicată (puiul de prepeliță fusese împușcat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
secera în mână. În spatele lor apare câmpul netezit, cu spicele culcate la pământ. Mai sânt doar câțiva metri din lanul necosit. Prepelița face ultimele eforturi de a-și ridica puiul în aer. Nu reușește și, în ultima clipă, țâșnește din lan și-și ia zborul. Mai târziu am aflat că povestea era ceva mai complicată (puiul de prepeliță fusese împușcat în aripă etc), dar mie ea mi-a rămas în minte așa, fără detalii, schemă pură a dezolării supreme gata oricând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ea. Și un copil simte asta. Simte că balaurul face parte din poveste. Pe când personajele mele, deși aveau nume abstracte, se născuseră din relația câtorva fragmente de viață, cât se poate de simple, de inaparente, de banale: două păsări, un lan de grâu, secerători. Asta era tot. Puse împreună, aceste bucățele se contopeau și din amestecul lor se nășteau: Părăsirea (despărțirea), Singurătatea și Moartea. Iar acestea erau atât de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămâne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Movileni, la curtea boierului, să se plângă și să-l roage să le înapoieze respectivele ustensile de pescuit. Boierul nu s-a lăsat înduplecat de rugămințile celor două femei și, numai după ce i-au făcut două zile de secere pe lanul de grâu sub supravegherea vechilului, a restituit năpatcile luate samavolnic. Am înfățișat întâmplarea concretă pentru ca viitorimea să cunoască, pe baza realităților și nu a vorbelor, care erau relațiile dintre ciocoii, ajunși boieri, și țăranii satelor și cum arăta „democrația”, atât
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satul Umbrărești. Fragmentul din textul tipărit se referă la cultura grâului după cum urmează: Am arat, am semănat, grâu mărunt de arnăut, grâu mărunt și grâu roșcat, cum Dumaezeu ni l-a dat. Cel inedit ne arată cât de productive erau lanurile noastre semănate cu grâu: Dumnealui (gazda) încălecară, Peste câmpuri îmi plecară Să vadă grâul de-i mare; Grâul cel mare - bătea murgul la spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea până la partea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nici un sentiment față de salvarea noastră, pentru că nu mai există nimic de unde cei ca noi să mai poată fi salvați. Norii de deasupra noastră sunt niște cai prețioși, care nu strivesc nimic. Schimbăm în permanență ceea ce suntem. Odată Fotzi e un lan de secară fără nici o folosință peisagistică, o tufă de alun înflorită. Odată domnu' Schweindi și doamna Hasi sunt un roi de muște de bălegar, altă dată o tufă de mătrăgună la maturitate într-o pădure mixtă care respiră cu regularitate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
politicii agricole, Sicco Mansholt. PAC a fost descrisă ca "un ajutor social pentru fermieri" și, datorită sectorului agricol vast pe care îl dețineau, era sprijinită de francezi. În practică, nu au beneficiat de acest ajutor decât marii fermieri care dețineau lanuri întinse de grâu în nordul Franței, micii fermieri care reprezentau grosul populației agricole a Franței, beneficiind de un ajutor redus. Până prin anii 1960, PAC intrase în mari dificultăți și, în 1968, Mansholt a redactat binecunoscutul Plan Mansholt. În esență, acesta
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
collectivités locales", Annuaire des Collectivités locales 2002 (Paris: CNSR Editions, 2002), pp. 75-96. 45 Date preluate de pe site-ul Politicii Regionale a UE: http://ec.europa.eu/ regional policy/country/prordn/search.cmf?gv pay=FR&gv reg=ALL&gv obj=ALL&gv the=ALL&LAN=EN 46 O analiză excelentă a modului în care "Europa" a afectat managementul public francez, cu deosebire în zonele rurale, poate fi găsită în A. Smith, L'Europe politique au miroir du local: les fonds structurels et les zones rurales
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Într-un interviu dat în „Viața Literară”, G. Tutoveanu își amintea cum, într-o vară, Valerian, ca să nu lipsească de la o ședință literară ținută la arhondăria mânăstirii Adam a venit de la Tecuci călare pe cal, trecând de-a dreptul peste lanurile de grâne și prin tarlalele de porumb, iar altădată urcându-se pe locomotiva trenului de marfă care venea de la Tecuci la Bârlad. Tot în „Viața Literară”, altădată, însuși Valerian scrie: „Lam cunoscut pe George Tutoveanu în timpul războiului, când după sângeroasa
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și trăsăturilor caracteristice ale celor bogați. Marele Gatsby, F. Scott Fitzgerald (Editura Polirom, Iași, 2007). Fără vârstă, în special cu privire la mobilitate pe scara socială, ambiție, achiziții - toate acestea alături cele mai lirice trei paragrafe finale scrise vreodată. De veghe în lanul de secară, J.D. Salinger (Editura Polirom, Iași, 2007). O hartă pentru mintea celor tineri - disprețul lor, anxietatea față de sexul opus și confuzia. • Branding și design @issue. Sponsorizată de Potlach Corporation și coordonată de editorul Peter Lawrance, această publicație profundă, accesibilă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Republica Populară Chineză. Consiliul Europei Sartre, Moartea Iubirii; Orwell 1950 Planul Schuman. Începe războiul din Coreea Camus, Les Justes; Ionesco, Cântăreața cheală 1951 Acordul cărbunelui și oțelului în Europa. Pactul Anzus în Pacific. Camus, Omul revoltat; Salinger, De veghe-n lanul de secară. Moare Gide 1952 Începe era Mc Carthy din SUA Beckett, Așteptându-l pe Godot; Faulkner, Requiem pentru o călugăriță 1953 Moare Stalin. Se sfârșește războiul din Coreea. William Burroughs, Junkie. 1954 Rebeliunea algeriană împotriva Franței Amis, Norocosul Jim
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
creștinismului. Revenirea la sfârșitul secolului IV în favoarea păgânismului era de neconceput după aproape o jumătate de veac de inițiative susținute în sprijinul creștinismului, prin legi și edicte imperiale. Păgânismul era în plină agonie, se reducea lent și inexorabil asemenea unui lan de grâu încercuit de incendiu copleșitor de pretutindeni. Prin erupția fanatismului său, Iulian spera într-o schimbare a părților, ignorând ideile aflate în comă care nu mai puteau reveni nicicând la viață, chiar și prin persecutarea celor deschiși spre noi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zeilor și primește soliile unor diferite neamuri, sarmați, germanici și daci, toți în costumele lor tradiționale. Nesfârșitele coloane romane se îndreaptă către capitala Daciei, prin teritoriul deja cucerit în primul război. O scenă îi înfățișează pe soldații romani secerând un lan de grâu. Ajunși în munți, romanii sunt așteptați de daci, care luptă cu înverșunare cu săbiile lor curbe și aruncă bolovani peste trupele vrăjmașe. Unii dintre nobilii daci îl trădează pe Decebal și i se închină lui Traian. Una dintre
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a consacrat toată puterea sa de muncă țării sale iubite; că deasupra intereselor și a pasiunilor, există un lucru sfânt, cu minunați codri, cu adânci văi răcoritoare, cu dealuri și c âmpii, și pășuni, cu livezi și vii, și roditoare lanuri, unde adie glas și cântec românesc: este patria, căreia toți trebuie să-i consacrăm partea cea mai bună a sufletului nostru. Cu suferințe nemăsurate, cu lupte în care au pierit cei mai buni ai acestui neam, am înjghebat comoara de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
piesă. În aceste condiții, teama de eșec este explicabila. Ideea lui Shakespeare a fost interpretată eronat de către Jane Smiley în intenția ei de a remodelă piesă. Rezultatul a fost românul O mie de acri a cărui acțiune este plasată în lanurile de porumb ale statului Iowa. Mai tîrziu, filmul care a avut la baza românul nu a avut mai nimic în comun cu opera lui Shakespeare. Nu ar fi numai problemă că Lear jucat de Jason Robards e cuprins cu prea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
CORDELIA: Vai, el e! Tocmai fu-ntîlnit furios Că marea-n zbucium, nalt cîntînd, Încununat cu fumarici și buruieni, Cu brusture, cucuta, -urzici și maci, Neghina, si cu vane ierbi ce cresc În grîul hrănitor. Trimite-ostași Să bată orice acru-n lanul nalt, Să mi-l aducă-aici. Ce poate artă Pentru-a-i reda pierdutele simțiri? Cine-l ajuta, să ia tot ce am. DOCTORUL: E cu putință, doamnă. Doica hrănace a naturii-i tihna, Și i-a lipsit; spre-a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rău în vechea societate și cât a fost făcut pentru oamenii acestor meleaguri și mai ales ce este bine de păstrat. Mi-au prilejuit aceste rânduri mâhnirea pe care am simțito când mergând cu trenul spre Iași și în locul lanurilor de la Brăhășoaia mi-a apărut în cale o mlaștină care mai avea și vreo câteva ochiuri de apă unde se bălăceau în tihnă rațele și gâștele satului. Un fost subaltern de al meu de la Brăhășoaia mi-a povestit care este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]