6,066 matches
-
vrut el însuși să-și spună din modestie), originar din Sciția, sosit la Roma în jurul anului 500, decedat prin 545. Cassiodor îl numește „călugăr” și îl laudă pentru cunoașterea Scripturii și pentru deplina cunoaștere a limbii grecești și a celei latine; câțiva ani, Dionisie a putut trăi chiar în preajma lui Cassiodor, însă a murit înainte de întemeierea mănăstirii de la Vivarium. Cum cunoștea bine limba greacă, la cererea cercurilor romane, cu siguranță, unde acea limbă era tot mai puțin cunoscută, Dionisie a tradus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
texte sinodale sau scrise de autori din secolul al cincilea care avuseseră legătură cu conciliile cum era Chiril din Alexandria; a mai tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de Canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amândouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între care Etna și anumite izvoare calde de lângă Grenoble) și cele șapte minuni făcute de mâna omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. Ar fi tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte adormiți din Efes. Dar acum această povestire hagiografică există în greacă și în siriană, această „traducere” trebuie să fi fost fie transpunerea unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Efes. Dar acum această povestire hagiografică există în greacă și în siriană, această „traducere” trebuie să fi fost fie transpunerea unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui text sirian care fusese tradus în latină pentru a fi folosit chiar de Grigorie. Ca scriitor, Grigorie de Tours se situează la sfârșitul epocii clasice; el nu e conștient precum Grigorie cel Mare, Cassiodor sau Isidor de Sevilia de faptul că trebuie să salveze ce se mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceremoniei tradiționale cu o unică imersiune; ne-a mai parvenit apoi un mic tratat Despre Paște (De Pascha) ce conține lucruri elementare privitoare la modalitatea de calcul a Paștelui. Folosind culegerile răspândite în secolul al cincilea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și o sarcină analoagă a încredințat discipolului său Pascasius care a tradus Întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
386 și 409; din cele mai multe s-au păstrat doar fragmente în greacă sau în versiuni siriene sau armene (mai ales în scrieri ale lui Sever din Antiohia și ale lui Timotei Eluros). Însă trei dintre ele au fost traduse în latină de Ieronim și au supraviețuit în epistolarul acestuia sub forma epistolelor cu numerele 96 (scrisoarea festivă din 401), 98 (din 402) și 100 (din 404). Teofil combate aici unele opinii pe care i le atribuie lui Origen: astfel, potrivit epistolei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fapt, tezele condamnate de Teofil ori n-au fost susținute niciodată de Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia și e greu de spus că au fost făcute cu bună credință. În epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era probabil decât o antologie de fragmente antiorigeniste din operele lui Teofil. În sfârșit, excelenta reputație de care se bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele care îi sunt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. aici, p. ???). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, care s-a păstrat în mai multe versiuni, în arabă, în siriană, în etiopiană, din text rezultând că ar fi scris de Chiril din Alexandria pe baza unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig 1880, (220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din alte scrisori (53-64), fragmente de omilii (65-68); ibidem, 197-200 - apoftegmele care îi sunt atribuite de tradiția greacă (pentru apoftegmele în latină, de altfel nu întotdeauna similare, cf. PL 73, 771. 801. 858 - 61. 872. 957. 961). Scrisorile traduse de Ieronim pot fi găsite în epistolarul acestuia (cf. aici, p. ???). Însă pentru indicații mai precise privind edițiile de texte și fragmente trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vremurilor și născut de o femeie după trup la sfârșitul vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei expresii pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriană. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu o explicație a numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i se atribuie slava Logosului și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostază în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriană (și un fragment în latină care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau trupul lui Isus Cristos alcătuit din substanță divină. Tot fragmente s-au păstrat dintr-un tratat Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trad. it.: Perché Cristo è uno, a c. di L. Leone (Coll. di testi patristici 37), Città Nuova, Roma 1983. Scolii sull’incarnazione dell’unigenito: ACO I, 5, 1, pp. 219-231 (fragmentele grecești); ACO I, 5, 1, pp. 184-215 (trad. latina de Marius Mercator); F.CConybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London 1907, 95-143 (în armeană), 168-214 (trad.). Versiunea siriană a fost colaționată și citată în aparatul critic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorium, XII capitum explanatio (etc.), Oxonii 1875 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles 1965), 498-579. Contra sinuziaștilor: fragmentele grecești în R. Hespel, Le florilège cyrillien (Bibliothèque du Muséon 37), Louvain 1955, 138-150; trad. lat. a fragmentelor siriene PG 76, 1427-1435; framm. latino ACO IV, 1. p. 109. Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse ofrande...: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli arhiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 541-544. Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sf. Fecioară ca Theotokos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Schwartz o pusese la îndoială), chiar dacă Dionisie a văzut și o elaborare ulterioară a acestuia care conținea anii 437-531. Falsificări ulterioare sunt în schimb un Prolog la calculul Paștelui și o Epistolă către papa Leon dedicată aceluiași subiect, amândouă în latină (scrisorile 86 și 87 ale lui Chiril). Bibliografie. O ediție critică a epistolelor sărbătorești în curs de apariție sub direcția lui P. Évieux, cu o importantă introd. generală, trad. franceză, introduceri și note la fiecare epistolă: Cyrille d’Alexandrie. Lettres
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorios, a devenit una din cele mai vestite omilii din Antichitate dedicate Fecioarei Maria; autenticitatea acesteia a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (pronunțată înaintea arestării lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia numărul 3 dedicată întrupării a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei nr. 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în traducere siriană tot sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorios și fragmente din alte cinci. În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestinus, în care Nestorios protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima este un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Efes în iulie 431 împăratului Teodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor. O epistolă către Teodoret din Cyr a fost extrasă din Actele conciliului și publicată de E. Schwartz. Alte două scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sunt compuse când dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sunt în plină desfășurare (a doua, când Nestorios este deja arestat la domiciliu). Chiar dinainte de Efes, datează însă o a treia epistolă către Celestinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lista de opere ale lui Nestorios alcătuită de mitropolitul nestorian de Armenia Ebed Jesu (mort în 1318): era vorba de o autoapologie care prezenta biografia lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autoapologie care prezenta biografia lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un teopaschit, adică un teolog din tabăra lui Chiril care, potrivit punctului de vedere al lui Nestorios, admite că Dumnezeu însuși a suferit în patimile lui Cristos. În schimb, sunt scrise după moartea lui Nestorios - deși au fost transmise în latină sub numele său - cele douăsprezece contraanatematisme care sunt menite să combată anatematismele lui Chiril. Cartea lui Heraclid era cunoscută din mențiunile făcute de autori mai vechi: puțin după 540, călugărul nestorian Bar Edta afirmă că l-a învățat pe dinafară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Notre-Seigneur et de trois appendices: Lettre à Cosme, Présents envoyés d’Alexandrie, Lettres de Nestorius aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris 1910 (retip. Farnborough 1969), 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, 335-358 (în greacă și latină). Epistolă către locuitorii din Constantinopol: ibidem, 370-377 (trad. fr. din siriană). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorius (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica (Studia patristica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorios, în urma unor tratative cu Chiril, a ajuns la formula de uniune din 433 care a fost treptat acceptată de marea majoritate a episcopilor din tabăra sa. În Actele conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale lui Ioan. E de semnalat epistola tirmisă lui Nestorios în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia pe care Ioan le primise de la papa Celestinus din Roma și de la Chiril din Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și până la urmă acceptă, cu unele precizări, formula de conciliere (38 și 47 din epistolarul chirilian, prima păstrată și în latină, siriană, etiopiană; și alte două păstrate în Actele de la Efes), ca și scrisoarea care ne-a parvenit doar în latină sub formă de extrase în care îl apără pe defunctul Teodor din Mopsuestia. Au rămas și fragmente dintr-o predică împotriva lui Chiril rostită de Ioan la Calcedon în 431. Bibliografie. Textele se găsesc în ACO I (sunt depășite edițiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
enunțuri referitoare la împrejurările modeste ale nașterii lui Isus (în 2, 3 doctrina lui Nestorios este asociată cu cea a lui Fotinus care afirma că cel care se născuse era un simplu om). A patra predică, păstrată în greacă și latină este dedicată termenului Theotokos și lui Simeon (e scrisă deci pentru sărbătoarea purificării); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, e consacrată tot Crăciunului. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]