1,986 matches
-
Și-a sărit la mine cu pumnii. N-am ținut în viața mea o pușcă în mână, înțelege odată, omule. Nu l-am văzut în viața mea pe... băiatul ăsta. Ar trebui dus de urgență la spital, cred că-i leșinat. Eu nici nu știu unde-am nimerit, nu recunosc nimic. Cred c-am leșinat și eu. Poate am căzut, poate m-a lovit ceva, nu înțeleg nimic, nimic, nimic! Din păcate îmi tremura vocea. Petre m-a privit altfel: — Nu ești în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mea o pușcă în mână, înțelege odată, omule. Nu l-am văzut în viața mea pe... băiatul ăsta. Ar trebui dus de urgență la spital, cred că-i leșinat. Eu nici nu știu unde-am nimerit, nu recunosc nimic. Cred c-am leșinat și eu. Poate am căzut, poate m-a lovit ceva, nu înțeleg nimic, nimic, nimic! Din păcate îmi tremura vocea. Petre m-a privit altfel: — Nu ești în toate mințile! Ești bicat din lună. Ai ieșit de la balamuc, așa-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-a luat la rând pe papa, de ce-i dați voie să se supună unui asemenea supliciu? Uite, de dragul fetei dumneavoastră, o să pregătesc o conferință despre neajunsurile corsetului și-o să vă trimit invitație, dumneavoastră, doamnei și dumneaei. Încearcă să nu leșini, nu-i cazul nici să plângi, te rog doar să te duci chiar acum dincolo și să-ți mai dai drumul la șireturi. Rareori am simțit atâta forță la un om, papa, deși cu aproape douăzeci de ani mai bătrân
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de vârsta Iuliei, spuse Costache - reușise să vorbească ceva mai mult, deși fetei i se înroșeau ochii în fiecare moment și nu mai putea rosti nici o vorbă. În câteva rânduri a mirosit săruri, dar era o fată curajoasă, n-a leșinat, însă tot înghițea lacrimi. Băiatul, Rareș, avea talent la pictură, și vara, de prin iunie, se ducea la București să lucreze benevol, la refacerea frescelor din biserici. Era pasiunea lui și în ultimii ani restaurările erau un lucru frecvent în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gazete, așa că era la curent. Știa și relatarea din Universul, care părea cea mai informată. — Crezi că-i vreo legătură între cei doi? Amândoi au fost găsiți în aceeași dimineață, de același om, Petre, vizitiul lui Inger cofetarul. Amândoi erau leșinați, numai că unul era rănit, altul nu. Pe Petre nu-l suspectez, e din altă lume, fără legătură, și nu i-ar fi adus, dacă avea ceva pe cuget, de altfel l am interogat. Despre Dan Crețu - dacă o fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n nări, și-n urechi, și-n ochi, îi veni să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi care simt mirosul? Sau două nasuri, de-o parte și de alta a capului, pentru mirosit, și-o ureche în mijlocul feței, pentru auzit? Portarul îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care este chiar așa cum își dorește, în toate privințele, și pe dinafară, și pe dinlăuntru? N-am știre despre persoana aia. Cine știe de la ce stră-stră-ceva m-am procopsit cu părul ăsta negru și nesupus. La 5 fix era să leșin de frică, fiindcă am auzit ușa de la intrare și a apărut Safta. Dar nu era cu figura ei „de Alexandru Livezeanu“, mi-am dat seama imediat. Era domnul Dan Crețu, parcă mai bine dispus, care dorea să ne mulțumească pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că papa i-a dat imediat bani de drum, fiindcă mâine, de Anul Nou, pleacă într-acolo, și i-a făcut imediat un calmant, era într-un hal fără de hal, se sufoca între hohote, credeam că moare și ea, a leșinat de două ori. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asemenea lucruri, niciodată! Până și când auzi despre așa ceva la altul, oricât de străin ți-ar fi, simți din plin lovitura. De ce există pe lume asemenea cruzimi? Amețesc când ajung
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în creier, dar și în toate viscerele corpului bietului ghinionist, după care urmau: dureri de cap, grețuri, vărsături, amețeli, crampe abdominale, ce luau proporții de la o oră la alta. Au fost cazuri când unii își pierdeau cu totul cunoștința și leșinau, pur și simplu, la numai câteva ceasuri după despărțirea de ea; cel puțin așa afirmau femeile din cartier care o cunoșteau destul de bine. Pentru acești nenorociți, unica salvare era o pirandă bătrână de la periferia orașului care le lua cu mâna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deochiat. Hai să fim serioși! Nu fi naivă! Nu se poate așa ceva! Într-adevăr, ai avut un moment de slăbiciune dar, dacă te simți bine, eu propun să mergem la un restaurant; să luăm o gustare! Se poate să fi leșinat și din cauza foamei. Cu ea la braț, mai mult moartă decât vie, au ajuns la "Macul Roșu" restaurant cu autoservire. Și-au luat ce au vrut. În timp ce el mânca pe săturate, domnișoara Leba abia a reușit să ia câteva înghițituri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ține în frâu adunătura din Adoras... Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman... — Razman? se miră El-Mojkri. L-ați detașat pe Razman la Adoras? N-o să reziste nici trei luni - zâmbi amuzat. De asta era pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea. Sunt bolnavă? — Ce v-aș putea sfătui eu? protestă el. Dacă ați fi bogată, v-aș spune: Luați-vă o vacanță de șase luni. Duceți-vă În nordul Africii. Ați leșinat din cauza trecerii canalului și din cauza frigului. Oh, da, v-aș putea spune toate astea, dar asta nu-i nimic! Inima dumneavoastră e afectată. Ați suprasolicitat-o de ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor În trenul acesta, draga mea! Mă simt atât de rău! — Dar este unul! Numele lui e doctor John. Eu am leșinat aseară și m-a ajutat. Mă duc să-l caut. Mi-este atât de teamă de doctori, scumpo, spuse domnișoara Warren, cu un licăr de triumf - era extraordinar de norocoasă că fata Îl cunoștea pe Czinner. Mai vorbește-mi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rămas sprijinit de perete. — Tacă-ți gura! spuse Josef și când femeia continuă să țipe, o luă de gât și o scutură. Dacă nu faci liniște timp de zece minute, te bag și pe tine sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
interes și respect când i se anunța numele. Curând, Într-o oră sau două, va fi amantul meu - și, la gândul acesta, combinat cu unda de teamă În fața unei relații ciudate, fața Înțeleaptă și smeadă Își pierdu aerul familiar. Când leșinase pe coridor, fusese bun cu ea, oferindu-i mâinile care o Înveliseră cu o haină călduroasă, o voce care-i dăduse șansa să se odihnească În lux. Recunoștința Îi năvăli În ochi și dacă n-ar fi fost liniștea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuvintele câștigau o anume greutate, care o reduseră la tăcere pe doamna Peters, chiar dacă n-o convinseră. — Sunt doctor. Le spuse cât de inutil ar fi fost să se aștepte de la ei să știe ce-i rușinea. Noaptea trecută fata leșinase. Îi prescrisese, pentru sănătatea ei, să-și ia o cușetă. Suspiciunea nu făcea decât să-l dezonoreze pe cel suspicios. Apoi i se alătură lui Coral Musker pe culoar. Nu puteau fi văzuți din compartiment, dar vocea doamnei Peters se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ieri căutase singurătatea, acum se agăța de orice pretext ca s-o rețină un minut În plus. — Ce voiați să spuneți când ați zis „adevărata mea ocupație“? Întrebă ea. — Când am spus eu așa ceva? Întrebă el surprins. — Ieri, când am leșinat. — Visam. Am o singură Îndeletnicire. El nu mai spuse nimic și, după un moment, ea Își culese bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eu nu l-am vrut la început. Și cine te-a obligat? Ionele, nu pot spune tot. De ce, mamă? Poate învăț ceva de la mata. Îmi era nesuferit, dar m-a prins singură acasă și cînd m-a strîns odată, am leșinat. Chiar ai leșinat? Așa credem, cel puțin. A făcut ce-a vrut cu mine... Și? Păi, după aceea, nu l-am mai vrut pe bicisnicul de Radu, pe care mi-l băgau ai mei pe gît. Vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am vrut la început. Și cine te-a obligat? Ionele, nu pot spune tot. De ce, mamă? Poate învăț ceva de la mata. Îmi era nesuferit, dar m-a prins singură acasă și cînd m-a strîns odată, am leșinat. Chiar ai leșinat? Așa credem, cel puțin. A făcut ce-a vrut cu mine... Și? Păi, după aceea, nu l-am mai vrut pe bicisnicul de Radu, pe care mi-l băgau ai mei pe gît. Vrei să spui că Radu nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dus la Dana. Intră în casă, Ionele, l-a invitat fata zîmbind. Soarele de primăvară încălzea pămîntul și moleșea voința fiecăruia, cu excepția băiatului. Dana era fragilă, finuță, ca de porțelan. Cînd a fost înșfăcată de Ionel și strînsă odată a leșinat și ea. Și-a revenit mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să plîngă. O să te dea tata în judecată! Te așteaptă ani grei de pușcărie. Dar vreau să fii nevasta mea. Numai că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ești, mă? Cine-i asasinul? Atît "asasinul", cît și gașca o rup la fugă și în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră în rol și îndeasă dopuri de vată în nările grangurului, îl șterge cu alcool și directoarea leșină teatral. Secretarul lui Pantelimon s-a dus după alt costum, altă cămașă și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie. Hăăă, izbucnesc copiii cu o forță nebănuită. Pantelimon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]