2,105 matches
-
meu și iese cu o narcisă În mână. —O, Îmi pare rău, e ruptă. Să nu uit Scrisori de mulțumire, sunat mama, sunat sora. ȘUVIȚE! Completat formulare IMRO1. Listă cu lucruri de făcut pentru Momo. Văzut film nou uimitor: Tigru leneș? Dragon adormit? Tăiat unghiile lui Ben. Sunat la Academia de Fitness Juno și cerut un nou antrenor personal, exerciții de CONTRACTARE a mușchilor vaginali. Înscris Emily la școală, ORGANIZEAZĂ-TE. Ziua de naștere a socrului meu, 65 ani: bilete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu. Îți amintești cât ne-a supărat Tim și cât de bine a ieșit până la urmă? Pe prietena actuală a lui Timmy o cheamă Shamila - drăguță, foarte deșteaptă, studentă la Bradford. Părinții ei nu sunt de acord cu băiatul alb leneș (al nostru), așa că ai putea să-i inviți pe la noi și să Îi farmeci cum știi tu? (Tatăl, Deepak, e amator de golf: ambii părinți vegetarieni.) Tim va pretinde că nu-i place deloc ideea când o să-i propui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
furia oarbă ce-l cuprindea mereu față de „intrusul” care și-a permis să-l ignore atunci când a sosit, ba mai mult, acesta a fost entuziasmat de apariția lui SinanPașa, dușmanul său pe care nu-l poate ierta! Apoi gândurile din ce În ce mai leneșe se Îndreptau către florile de oleandru care Își modificau mereu dimensiunile și cromatica, crengile se transformau În pădure verde, musca aceea era o ghionoaie, Dorița Îl ținea În brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu „stăi așa / Sinan-Pașa!” La auzul acestei prime forme de oarece poezie, impozantul motan Își arcuia coada din vârful căreia mișca șmecherește și zglobiu, Îi mulțumea pentru invitație și fără al privi cercetător, ca pe toți ceilalți, venea cu pași leneși dar siguri către bunul băiat care nu-l supăra și nu-l alunga niciodată cu depersonalizatorul „câț de-ici !” Abia când când Va Îl prindea În mânuțele sale Întinse și Îl ridica lângă locul În care inimioara sa o lua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copchile v-un șarpe tras de cai sau de boi! Îl mișcă Dumnezău ca și pe trenul ăsta mare! Nici un fir de păr din capu’ oamenilor nu se mișcă fără știrea Domnului!, imita el pe bunica Ileana. Legănat de mersul leneș al trenului și de amintirile despre Cățălești, mai clare ori mai puțin clare, Va adormi și „puișorul” său din ziua aceea se transformă Într-un veritabil „trei În unul”. Către seară l-a trezit puzderia de „cioricei care Îi rodeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sale a fost atins atunci când fiind nevoiți să schimbe trenul au coborât În Iași. L-au tulburat și l-au umplut cu nedumeriri furnicarul de oameni, nu mai văzuse niciodată atâți oameni la un loc, care stăteau, care se plimbau leneși, dar cei mai mulți mergeau repede și chiar alergau să prindă trenul de care aveau nevoie, ceea ce făcea și Va tras de mână de bunică-sa, care se grăbea să prindă „Bucureștiul”. Liniștită și mulțumită că au găsit locuri la geam Întrebă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a treia literă și Încheia invariabil: „ Tăblițele la control!”, imita Victor cu un aer fals profesoral pe domnu’ Câțu, Învățătorul său de pe vremea când se Învăța pe niște tăblițe individuale, cel care-i bătea foarte tare pe copiii obraznici sau leneși la Învățătură. Ce cuvinte ai format cu literele de ieri? Va Îi Înainta cele douătrei străchini „crude”și declasate pline cu fel de fel de cuvinte din vocabularul său care conțineau cele trei litere Învățate În ziua precedentă, cu siguranță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străluceau În lumina unui soare ce se Îndrepta către amiaza seninei zile de toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fată suplă și Înaltă cam cât Va, cu părul negru-șaten tuns până la umeri, cu fața prelungă și cu ten Închis, ridică ochii săi negri, În care se citea ușor străfunduri pline de Întrebări, privi cu oarece interes și cu pași leneși coborî cele trei trepte ale scării ce urca spre o prispă fără cerdac, s-a Îndreptat spre Victor spunând un săru’mâna neconvingător și când a Încercat să-i sărute mâna, Victor și-a retras-o și a spus: Stai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
această cauză pălinca a devenit un brand național!) Ildiko, mai frumoasă ca oricând, cu acea frumusețe sporită pe care Dumnezeu o dăruiește oricărei femei aflate În astfel de momente, s-a Întors cu fața către Valerică, a Întins o mână leneșă peste el și l-a rugat: Nu vei avea prea multe nopți ca asta, așa ocazii sunt rare, suntem noi frați, dar nu vrei la tine să fim mai apropiați, să facem tot ce poftim, fiecare ce vrea el, să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de mărfuri din Tokio. VÎnd tot ce au și-și cumpără casa visurilor, se mută cu arme și bagaje În sud, pe Costa del Sol. Și pe urmă ce se-ntîmplă? Visul se stinge singur. De ce? — SÎnt prea bătrîni? Sau prea leneși să-și mai bată capul? Poate dorința lor secretă e de fapt să stea și să nu facă nimic. — Ba nu-i asta ce și-au dorit. Luată pe bucăți, lot pentru lot și vilă pentru vilă, Residencia Costasol e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pentru facultate și încercase soiurile de ciocolată pe care turcmenii le făcuseră de demult pentru cafenelele din ținut: cu șofran, cu iaurt și miere sau rețete condimentate, cu ardei și ghimbir, cu piper, cu coji de limete și portocală. Era leneș și pofticios în clipa întâlnirii cu Shams, iar împrietenirea cu el îi schimbase felul. Priviți de departe, păreau tatăl cu fiul său. Doar că Shams nu era cu adevărat. În oraș, Shams avea statuie și un chip în muzeu, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-a înroșit..." Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă. Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul și-a făcut drum spre cârciuma lui Stere, a privit dugheana de scânduri, s-a mai sfătuit cu nevasta; tânărul venea duminica în casa lor, aducea fetei pachete cu bomboane, părea cam neînvățat, sta lângă Lina, povestea de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine. Negustorii erau înțeleși. Nu se grăbeau. Așteptau la umbră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Altfel e băiat cumsecade. Cam iute, când îl șucărești. Așa că să nu-l superi, să nu bage de seamă că-ți place Didina... Te văd tânăr și mi-e milă. Bozoncea-i pâinea lui Dumnezeu, până la femeie... Din casă răzbeau sunetele leneșe ale acordeonului. Tăcuseră toți. Pe Gheorghe a ajunsese băutura. O dată se schimbă. Glasul îi era altfel. Se spovedi: - Și când mă gândesc că a lui Sandu a fost întîi... -Cine? - Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mirat că înmormrntarea trebuia să aibă loc atât de târziu și vorbea cu ajutorul lui, aflat tot pe capră: - Ce-o mai fi și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se încorda și scârțâi. - Ți-e frică? u strigă el de sus. - Nu, răspunse țiganca, râzând cu toată gura. 230 Cerul era acum aprins și norii lui greoi se apropiau. Câteva păsări negre zburau sus de tot, cu mișcări încete, leneșe. Ibovnica nu mai auzi nimic. Își încorda mâna pe lemnul fierbinte și avu spaima că alunecă... Când coborâră, era palidă și tremura. Nu spuse nimic. Păși clă-tinîndu-se, rezemată de brațul lui Bozoncea. Pe ochi îi apăsa încă privirea ascuțită, verde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un picior sub privirile lui uimite. Se opri deodată, aducîndu-și aminte: - N-ai adus patefonul! '■-* - Poimâine fl aduc, pe cuvânt... - Apăi cuvântul dumitale-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru, răsufla adânc, își privea cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi se apuca să înfulece. Alături, Goșnete lăsa calapoadele, își tăia o roșie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]