1,920 matches
-
a predicatului, prin acordarea apoziției cu regentul, prin construcții sintactice arhaice în care dativul are valoare posesivă, prin frecvența conjuncției și, care imprimă discursului un caracter narativ, prin cultivarea inversiunii, pentru crearea simetriei. Nota distinctivă a limbajului religios rămâne însă lexicul. Lucrările de specialitate semnalează prezența a numeroase cuvinte dispărute din uzul literar actual, a numărului mare de arhaisme lexicale, a împrumuturilor din slavă și neogreacă, păstrarea unor cuvinte vechi de origine latină, conservate doar dialectal, folosirea unor forme etimologice neprefixate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului politic impun acestuia o serie de constrângeri: de ordin intern, vizând respectarea unui set de reguli sintactice și lexicale, și de ordin extern, referitoare la epistemele ce caracterizează fiecare epocă istorică și care determină direcțiile tematice, valorile semantice ale lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
identificarea, definirea și încadrarea termenilor politici în tipologia limbajelor de specialitate, alta discursivă, vizând conotațiile și specificul vocabularului politic, prin raportare la vocabularul comun. Din prisma analizei terminologice, literatura de specialitate relevă existența a trei direcții de analiză: a) diferențierea lexicului/ vocabularului politic de terminologia politică; b) includerea terminologiei politice în lexicul/vocabularul politic; c) suprapunerea noțiunilor de lexic/vocabular politic și terminologie politică. Delimitarea conceptelor de vocabular și terminologie politică este esențială din punct de vedere metodologic. Deși utilizați de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alta discursivă, vizând conotațiile și specificul vocabularului politic, prin raportare la vocabularul comun. Din prisma analizei terminologice, literatura de specialitate relevă existența a trei direcții de analiză: a) diferențierea lexicului/ vocabularului politic de terminologia politică; b) includerea terminologiei politice în lexicul/vocabularul politic; c) suprapunerea noțiunilor de lexic/vocabular politic și terminologie politică. Delimitarea conceptelor de vocabular și terminologie politică este esențială din punct de vedere metodologic. Deși utilizați de multe ori în relație de sinonimie, termenii au accepțiuni și utilizări
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic, prin raportare la vocabularul comun. Din prisma analizei terminologice, literatura de specialitate relevă existența a trei direcții de analiză: a) diferențierea lexicului/ vocabularului politic de terminologia politică; b) includerea terminologiei politice în lexicul/vocabularul politic; c) suprapunerea noțiunilor de lexic/vocabular politic și terminologie politică. Delimitarea conceptelor de vocabular și terminologie politică este esențială din punct de vedere metodologic. Deși utilizați de multe ori în relație de sinonimie, termenii au accepțiuni și utilizări distincte: terminologia desemnează vocabularul de specialitate, terminologia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin trecerea termenului politic în alte domenii de comunicare sau în limbajul comun. La polul opus, terminologizarea definește restrângerea polisemiei unui cuvânt, în perspectiva monosemantismului, prin utilizarea sa într-un domeniu de cunoaștere și de comunicare particular. Cuvintele care circumscriu lexicul politic reprezintă, în mare parte, elemente ale vocabularului comun, a căror polisemie include unul sau mai multe sensuri legate de referențialul politic, de obicei sensuri secundare, dezvoltate prin metaforizarea unor cuvinte comune sau proprii (antonomază). În zona denominației sau a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referențialul politic, de obicei sensuri secundare, dezvoltate prin metaforizarea unor cuvinte comune sau proprii (antonomază). În zona denominației sau a referinței politice, sunt atrase unități lexicale care aparțin unor câmpuri semantice variate, mai vechi sau mai recente, precum și elemente ale lexicului altor domenii de cunoaștere și comunicare, în special din cel economic, administrativ, juridic și tehnic. Circulația lor în domeniul politic este efemeră și conjuncturală, fiind dictată de rațiuni contextuale ale comunicării politice, iar utilizarea este marcată adesea de ambiguitate semantică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
neologisme terminologice, adaptate sau calchiate, preluate din nomenclatura de specialitate a altor limbi. Cele trei ipostaze ale limbajului politic: limbajul politic profesionist, limbajul politic jurnalistic sau mediatic și limbajul politic de masă119 reprezintă modalități diferite ale uzului și ale distribuției lexicului politic în raport cu terminologia politică. În vreme ce limbajul politic de masă și limbajul politic mediatic sunt mai permeabile în ceea ce privește vocabularul comun, limbajul politic profesionist manifestă deschidere spre împrumuturi neologice, cultivând un vocabular specializat. Diferențierea celor trei forme de manifestare a limbajului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mentalitate, la acte/ activități/ acțiuni politice: anarhic, contrarevoluționar, democratic etc. Investigarea vocabularului politic impune precizarea criteriilor de delimitare a acestuia, ca instrument al cunoașterii și comunicării politice și ca rezultat al efortului de conceptualizare a fenomenelor de pe scena politică. Specificul lexicului politic este configurat de funcțiile pe care le îndeplinește și de interferențele pe care le înregistrează cu alte tipuri de lexic, în special cu cel juridic-administrativ și cu cel publicistic. Analiza semantică debutează cu stabilirea unui inventar lexical, cu indicarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
instrument al cunoașterii și comunicării politice și ca rezultat al efortului de conceptualizare a fenomenelor de pe scena politică. Specificul lexicului politic este configurat de funcțiile pe care le îndeplinește și de interferențele pe care le înregistrează cu alte tipuri de lexic, în special cu cel juridic-administrativ și cu cel publicistic. Analiza semantică debutează cu stabilirea unui inventar lexical, cu indicarea ocurențelor fiecărei unități lexicale în parte, pentru reconstituirea ulterioară a distribuției lor. Semnificația fiecărui cuvânt este reconstruită în cadrul contextului lingvistic imediat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingvistic imediat, al așa-numitelor colocații, și are ca premisă ideea că sensul cuvintelor depinde de un univers de discurs deja constituit 121. În politică, fiecare cuvânt poartă urmele utilizărilor anterioare, iar neglijarea dimensiunii interdiscursivității afectează eficiența manifestărilor discursive. Analiza lexicului politic nu poate neglija dimensiunea ideologică a acestuia, care imprimă cuvintelor conotații particulare, încărcându-le cu valori semantice specifice. Reflectare a preocupărilor unei culturi, lexicul este primul nivel al procesului de constituire a ideologiei politice. Procesele de sublexicalizare și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fiecare cuvânt poartă urmele utilizărilor anterioare, iar neglijarea dimensiunii interdiscursivității afectează eficiența manifestărilor discursive. Analiza lexicului politic nu poate neglija dimensiunea ideologică a acestuia, care imprimă cuvintelor conotații particulare, încărcându-le cu valori semantice specifice. Reflectare a preocupărilor unei culturi, lexicul este primul nivel al procesului de constituire a ideologiei politice. Procesele de sublexicalizare și de supralexicalizare indică, în cazul limbajului politic, dezinteresul, intenția de eludare a unor aspecte ale realității politice, respectiv interesul locutorilor politici pentru anumite constante tematice și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stânga, centru, roșu, portocaliu). Fenomenul circulației este bilateral, o serie de termeni specifici discursului politic pătrunzând în limbajul colocvial. În aceste condiții, delimitarea cu strictețe a unui inventar lexical caracteristic comunicării politice se dovedește o întreprindere dificilă, pentru că diferențele dintre lexicul politic și vocabularul comun nu rezidă în cuvintele utilizate, ci în funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, în actul comunicării politice. Literatura de specialitate distinge între un vocabular al științelor politice și un vocabular al discursurilor politice. Diferențele sunt generate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice. Diferențele sunt generate de finalitățile manifestărilor discursive specifice: în vreme ce științele politice apelează la un vocabular conceptual pentru descrierea realității politice, în cazul oamenilor politici, vocabularul servește unor obiective radical diferite, vizând reconfigurarea realității prin prisma legitimării accesului la putere. Lexicul politic înregistrează variații în funcție de zona geografică, de cultura politică care îl generează, de epoca în care circulă, de regimul politic care îl exprimă, de ideologia pe care o reprezintă, de finalitățile vizate etc. Diferențele diatopice se referă la faptul că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de cultura politică care îl generează, de epoca în care circulă, de regimul politic care îl exprimă, de ideologia pe care o reprezintă, de finalitățile vizate etc. Diferențele diatopice se referă la faptul că fiecare cultură politică își elaborează propriul lexic, în funcție de istoria sa, de instituțiile și parametrii vieții sociale. Factorului spațial i se alătură factorul timp în determinarea variației lexicale, pentru că epocile istorice își structurează vocabularul în consonanță cu propriile valori, manifestând preferințe pentru structuri lingvistice și valori semantice particulare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor domenii de cunoaștere extrem de îndepărtate. Lucrările de specialitate subliniază existența unui fenomen de migrație a termenilor dintr-un domeniu de comunicare în altul, vocabularul politic fiind unul dintre cele mai permeabile în acest sens. Astfel, pătrunderea unor termeni din lexicul religios în vocabularul politic al secolului al XIX-lea se înscrie pe linia contaminărilor lexicale permanente și imprimă discursului politic al epocii un aer de solemnitate. Limbajul politic al veacului al XX-lea se definește în schimb prin împrumuturi masive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Grice pot fi conversaționale sau discursive și convenționale sau lexicale 141. Implicaturile conversaționale sau discursive funcționează în context și depind în mod direct de contextul referențial, factual, având o finalitate informațională certă, iar implicaturile convenționale sau lexicale au ca suport lexicul, semnificațiile convențional atașate cuvintelor (ele se deosebesc de presupozițiile semantice prin faptul că nu contribuie la condițiile de adevăr ale frazelor). Mai mult decât în cazul altor tipuri de limbaj, în construirea semnificației limbajului politic, un rol deosebit îl joacă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii din epocă, în amestecul de vechi și nou, înregistrat atât la nivelul lexicului, cât și la nivelul formelor gramaticale. Prin dezbaterile pe tema limbii literare, Eminescu atrage atenția opiniei publice asupra necesităților de normare și modernizare ale limbii române. Limba constituie pentru jurnalist un argument și o armă politică, principalul mijloc de cultivare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
expresie. Analizând trăsăturile majore ale limbii folosite de Eminescu în articole, Maria Stanciu-Istrate evidențiază două caracteristici ale acesteia: fenomenul modernizării sau al "literarizării", cum îl numește Garabet Ibrăileanu, constând în orientarea limbii articolelor după modelul formelor literare muntenești, și modernizarea lexicului, manifestată în preferința autorului pentru neologisme 300. Vorbind despre practica redactării și despre exigența pe care poetul o manifesta în alcătuirea textelor, Ioan Slavici afirma: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales în ceea ce privea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de Iași, în care jurnalistul satirizează pretențiile Porții ca domnitorul României
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică a articolelor, sunt generate și de apariția
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a publicisticii eminesciene reflectă selecțiile pe care jurnalistul le operează la nivelul paradigmelor morfologice: în acest sens, preferința pentru modalități distincte de exprimare a categoriilor gramaticale (persoană, timp, număr, caz, diateză, mod, determinare), particularitățile de flexiune pe care le înregistrează lexicul eminescian ilustrează nu numai o etapă distinctă din evoluția limbii române, ci și atitudini distincte față de realitățile prezentate. 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale Grila semiotică articulează sistemul verbal, ca modalitate de cunoaștere specifică, într-o perspectivă pragmatic-integrativă, descriptivă și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
precum: stabilirea sensurilor, evidențierea elementelor calitative - denotative și conotative, analize de tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi tematici), analiza retorică a limbajului, identificarea simbolurilor, a miturilor și dihotomiilor semantice, stabilirea mecanismelor de realizare a coerenței. Fără a putea vorbi de un lexic specializat în cazul limbajului politic, ci de utilizarea particulară a lexicului comun, pe care emitentul îl înzestrează cu valori semantice individuale, manifestările discursive din spațiul politic sunt guvernate de principiul accesibilității. Desfășurat în paginile publicațiilor din cea de-a doua
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi tematici), analiza retorică a limbajului, identificarea simbolurilor, a miturilor și dihotomiilor semantice, stabilirea mecanismelor de realizare a coerenței. Fără a putea vorbi de un lexic specializat în cazul limbajului politic, ci de utilizarea particulară a lexicului comun, pe care emitentul îl înzestrează cu valori semantice individuale, manifestările discursive din spațiul politic sunt guvernate de principiul accesibilității. Desfășurat în paginile publicațiilor din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limbajul politic eminescian respectă imperativele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de afirmare și de dezvoltare a stilului publicistic, 1829-1860"377. Pornind de la semnificații ale codului deja instituite de imaginarul social al epocii, publicistica eminesciană se constituie în spațiu privilegiat de definire și impunere a unor norme lingvistice. În această perspectivă, lexicul publicistic eminescian reflectă un moment istoric determinat din evoluția limbii române, cu restructurări lingvistice și stilistice specifice. Deschiderea spre neologism și inovațiile lingvistice, dincolo de necesitatea exprimării unor noi realități sociale, politice și istorice, traduc preocuparea jurnalistului pentru îmbogățirea și modernizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]