2,115 matches
-
decât când am scos acul și au început să se prelingă picăturile, mari și purpurii, de sânge. Csákány mi-a ținut bulgărele de noroi sub deget, a așteptat să cadă cei trei stropi, după care mi-a spus să-mi ling rana, ca nu cumva să fac puroi, apoi s-a apucat să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și Debby încercau pe rând să mă amuze. Mandy și Debby arătau ca-n revistele cu nuduri. Semănau cu Selina. Putorile astea moderne nu mai sunt creolele languroase care își pierdeau vremea prin budoare mâncând bomboane de ciocolată toată ziua, lingându-și buzele și torcând, cu mustățile împroșcate de spermă și frișca. Nu, ele au cap de afacerist pe umeri de afacerist, sunt istețe și cu sexappeal, bronzate și proaspete, chiar dacă nu mai arată nici ele ca niște puștoaice. Selina când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
săreau și la urs. S-ar fi năpustit și asupra lupilor, sigur, dar confuzia, atunci, ar fi fost și mai mare. Pe care să-l omoare omul și pe care să-l ferească? Sau - cum a zis învățătorul-poet: „Se vor linge, fiind neamuri, și vor sări și unii, și alții la lume!”. Un deștept. Poate așa era în poemul lui. Donna Iulia privea vânzoleala ce cuprinsese târgul, gândindu-se că pricina nu era atât haita nevăzută a lupilor albi, cât Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că la întoarcere am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de ne descris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Altamira (credeați că nu există în realitate? uite că există și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearcea ful aceluiași pat. D. era întinsă în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pată roșie care se lățea de la o zi la alta fără ca eu s-o pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și ale pescărușilor, căci numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și linsă de briza din larg, și-atunci pubisul ei întindea mătasea albastră ce se cuta de desubt, între labiile îngemănate. Ar fi fost idealul de frumusețe a, practic, întregii umanități. Ar fi fost vândută și cumpărată, lângă șofran, scorțișoară și oricalc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fac Facultatea de Filologie, ce naiba poți să ajungi cu filologia În buzunar? — Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat, i-a șuierat printre dinți. Se vede de la o poștă că salivezi să ajungi la un ziar, unde să lingi În fund până ți se tocește limba. Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat. — Bine, bine, dar fii și tu mai atentă la ce spui. Dacă te aude cineva?... Să mă audă, nu-mi pasă. M-am culcat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate un asemenea dezastru ne-ar fi constrîns la o reconstrucție care n’ar fi fost o reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grăbea. Când, pe neașteptate, din tufiș, a apărut o cățelușă. De talie mică, roșcată, cu țâțele arătând, cui se pricepea, că are pui. S-a așezat, cuminte,în coadă, alături, și-l privea, curioasă, cumîși face meseria de braconier. Se lingea, amarnic, pe buze.îi era foame. El, mai întâi, nu a luat-o în seamă. Cățelușa a început,însă, a scheuna,încet, implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu atenție sacul lor cu bani, au căutat o metodă de a-i da și ei câte o găurică, de unde să se scurgă câte ceva că vorba ceea, nu-i păcat să stea tot timpul lângă sac și să nu se lingă și ei pe degete. Să presupunem, că niște pensionari mai neastâmpărați, ar da din întâmplare peste declarația de avere a unuia din băieții aceștia isteți de la Finanțe. Oare nu ar păți, după cum prognoza cineva, atac de cord, comoție cerebrală, stop
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
îl întreb dacă a văzut vreo vânătaie, vreo mușcătură, vreo înțepătură de viespe, vreo urmă de ac, ceva de genul ăsta. — Absolut nimic, zice. Vreun bilet de adio? — Nu. Nu există vreo cauză aparentă a morții. Nash întoarce sendvișul și linge muștarul și maioneza care au curs pe la capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci aminte de Jeffrey Dahmer? Nash linge și zice: Intenția lui n-a fost să omoare atâția oameni. Pur și simplu s-a gândit că poți să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de genul ăsta. — Absolut nimic, zice. Vreun bilet de adio? — Nu. Nu există vreo cauză aparentă a morții. Nash întoarce sendvișul și linge muștarul și maioneza care au curs pe la capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci aminte de Jeffrey Dahmer? Nash linge și zice: Intenția lui n-a fost să omoare atâția oameni. Pur și simplu s-a gândit că poți să-i dai cuiva o gaură în craniu, să-i torni pe-acolo niște sodă caustică și să-l transformi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
carte. Flutură din degete și zice: Poți ori să respecți regula, ori să faci o faptă bună și să-ți capeți răsplata. Bibliotecarul se uită la degetele ei; pe chip îi joacă culorile prismelor și stelele de lumină frântă. Își linge buzele. Apoi dă din cap și zice: Nu se merită. Persoana la care e cartea o să facă reclamație, și el o să fie dat afară. — Îți promitem noi, zice Helen, ca n-o să te dea afară. Aștept în mașină, împreună cu Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
i s-au desfăcut puțin, și, atingând-o cu mâna, am văzut că e deschisă și umedă. Sub plapumă, cu ochii închiși, am atins-o cu limba acolo. Cu degetele umede i-am răsfrânt marginile moi și roz și am lins-o mai adânc. Valul de aer ieșea din mine și pătrundea înapoi. La fiecare răsuflare, când aerul îmi umplea plămânii, imi afundam gura în trupul său. Pentru prima oară Katrin dormise toată noaptea fără să plângă. Am urcat cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
urcat până la sânii ei. Cu un deget umed în gura ei, îi mângâi sfârcurile cu degetele celeilalte mâini. Îi cuprind cu gura celălalt sân și-i ating sfârcul cu limba. Capul Ginei s-a răsucit într-o parte, și am lins-o după ureche. Depărtându-i picioarele cu șoldurile, am intrat. Era atât de liniștită... Zâmbea ușor, și gura i s-a deschis în momentul final, iar capul i s-a prăbușit pe pernă. Niciodată nu mai fusese așa de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte vrăjitorească veche de mii de ani, legată în piele mumificată și care se poate să fie scrisă cu sloboz din vechime! S-o lingi tu! îi zice lui Helen. Și Helen zice: — Bine, haide, gata. Încearcă măcar să te grăbești cu traducerea. Și Mona zice: — Nu eu o car după mine de zece ani de zile. Nu eu am făcut-o praf și am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea de pe masa lui Nash este singura lumină din încăpere. Și Nash își ridică privirea, roșu de chili pe la gură, și zice: M-am gândit că pentru treaba asta o să ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de chili. Bagă lingura în gură și zice: — Și nu-mi mai ține mie lecții despre necrofilie. Tu ești ultimul om, zice, care ar fi îndreptățit să dea lecții în privința asta. Înghite și zice: Încă te caută pentru interogatoriu. Se linge de chili la gură și zice: Am văzut certificatul de deces al nevesti-tii. Zâmbește și zice: Semne de raport sexual post-mortem? Nash îmi arată un scaun liber, și mă așez. — Nu-mi spune - se apleacă peste masă și zice - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul gras și cenușiu care linge tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
regimul, care-l privea ca pe un element burghez și ostil... Cu alte cuvinte, fu de părere Norica, soțul ei era victima celor care gândeau cam în următorii termeni: ia să-i dăm afară pe toți cei care n-au lins din aceeași troacă cu de-alde noi. Zadarnic protestase Sever pe lângă cei mari și tari, din conducere, de la sindicat, de la partid... Nu și nu, asta i se tot spusese cu fiecare nou demers. Ba chiar i se mai ținuseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la mine așa, apoi să știți că o să mă cam duc de unde-am venit. O să mă duc la... ei, da, la fabrica de scriitori a lui bădia Mihai și n-o să mai auziți din gura mea nici un stih!... V-ați lins pe bot!... O poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu-l mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scobită sau într-o coajă de copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au cunoscut cu adevărat pînă atunci gustul lichidului dătător de viață. Se poate să nu fi fost aceea o apă obișnuită? Cum altfel dacă, după ce-au lins cu nesaț și ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]