2,404 matches
-
vindeca, voi fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavând un scop, nici un ideal. Crede-mă stimată doamnă, că de azi sunt pierdut pentru societate". Ceea ce nu umbrește cu nimic exclusivismul și intransigența morală a poetului, în vreme ce pesimismul său în parte livresc, este sporit și de presentimentul bolii și sfârșitului iminent. Eriniile funeste i-au martelat viața în ultimii șase ani, în tandem cu suita de nenorociri în familie (sinuciderea fratelui Nicolae ș.a). Omul de acțiune de la Viena, Putna, Cernăuți și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Radu Petrescu, M. H. Simionescu, C. Olăreanu, Al. George, afabili și urbani față de cititori, promotori ai normalității, dincolo de patetisme și ideologii, în spiritul unui ancien régime al civilității și onestității, au fertilizat generația optzeci, care a încercat să transfere ceremonialul livresc al comuniunii în existență civică, în experiența directă a realității românești, reușind să resemantizeze individul social. Ceea ce era mai mult decât nimic, dar nu suficient, căci, spune Caius Dobrescu, acest orizont existențial și estetic "nu a reprezentat un nucleu al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nervuri, trasee spre moarte". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc generator de reminiscențe livrești dar și de dor de un loc fără nume, de un timp ireversibil, "spre zona intemporală sau imemorială a ființei". (V. P. face trimitere spre Kant, dar mai ales spre Starobinski cu al său "Concept de nostalgie".) Abordând personalitatea marelui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă nu aparținea acestei lumi. Începând de prin 1973, l-am reîntâlnit pe C. M. I. la Biblioteca Centrală de Stat unde eram angajat: el citea la sală pentru teza de doctorat pe care și-l va susține abia în 2002 cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Camil Petrescu, referința literară survine cu o anumită notă patetică. Cerebralilor eroi le repugnă o asemenea demisie în fața teatrului sentimentelor, s-ar spune. S-a și spus. Am avea de a face cu o voită punere în opoziție a modelului livresc de rang secund, cu o certă tentă melodramatică și a conduitei "antiromanești", antiromanțioase, jenate de patetismul implicat al motivului Damei cu camelii. În realitate, chiar lipsite de contextul frămîntărilor (cerebrale mereu) ale eroilor care expun (mental, interior) asemenea comparații, declarațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale ...cîtor femei? Studiul personajului camilpetrescian a scos la lumină, nouă cel puțin cu limpezime, ceea ce am numit un "complex al Damei cu camelii". Poate fi înșelătoare atitudinea naratorului, aceeași în ambele romane, de a respinge cu superioritate o temă livrescă de rang inferior (cum s-ar numi astăzi, dacă ar fi să-i găsim un corespondent în genul rușinos sentimental soap opera, pulp fiction?), o istorie cu subiect melodramatic și reacțiuni ale protagoniștilor considerate triviale. Să nu lăsăm, totuși, deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de o seară la operă, corelativ teatral, spectacular, al unor frămîntări pe cale de a destrăma cuplul fictiv (Camil și, fără nume, iubita sa). În a doua posibilitate, nu putem, de asemenea, ști dacă intenția va fi fost conformarea față de modelul livresc. Ar fi trebuit să se dezvolte aici acea formă de intertextualitate, presupunînd citarea transformare a hipotextului. Mai departe, argumentele care vorbesc despre legătura subterană a operei "oficiale" a scriitorului cu hipotextul țin de traseul sinuos specific emergenței motivelor dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Omul se află în centrul problematicii creației lui Tudor Arghezi: a. prototipurile umane sens major al actului de creație: homo faber (Născocitorul), homo sapiens (Cel ce gândește singur), homo ludens (Flori de mucigai, Lache, Fătălăul, Ion Ion, Rada); b. tipuri livrești (Caligula, Hamlet); c. simboluri umanizate (Belșug, Testament, Focul de lumină); d. mituri (Între două nopți) mitul lui Isus, mitul lui Prometeu (La stele); 2. cronotopi (Pătru, Conu Iliescu); f. poetul, purtător al destinului neamului (Testament); g. omul, creator al universului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Absolut, creatorul de adevăr și frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Modalități de realizare a jocului: 1. jocul investit cu o funcție de de-dramatizare a realului; 2. jocul în lume și jocul cu elementele din care este alcătuită lumea; 3. jocul în cadrul căruia "jocul în lume" este convertit într-un joc livresc cu semnificantul și semnificatul cuvintelor sau într-un joc al poemului cu el însuși, al mișcării lui genetice (Ion Pop). Unele poeme stau sub semnul ingeniozității manieriste, de la jocul omonimelor la falsul raționament. Uneori, în realizarea poeziei sale ludice, poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
declarațiilor sale de presă, filmul are, indiscutabil, o nuanță comercial-senzuală greu de trecut cu vederea. Filmul se detașează clar de textul românului. În primul rând prin alegerea pentru rolurile titulare a unor sex simboluri, ceea ce nu se pliază pe caracterele livrești ale poveștii. Alegerea locației, filmările în India sunt dictate nu numai pentru redarea culorii locale, pentru respectarea didactica a textului, ci pare mai degrabă o strategie avută în vedere pentru succesul de piață, comercial. Fiind un film făcut pentru europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
decât cele pe care pun accentul majoritatea abordărilor (teatru, film ale) textului. Este legat de cunoaștere și descoperire graduală a sentimentului iubirii, care se naște pur. Or, filmul arde etape și oferă imaginea unor tineri care sunt departe de imaginea livresca oferită de scriitor. Românul lui Eliade este "mai mult decât o sumă de febre erotice" (Dan C. Mihăilescu)32, or, filmul tocmai asta pare să scoată în evidență. Înfățișarea fizică senzuala a protagoniștilor, jocul de priviri, secvențele de "curaj" ale
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poveste sunt în multe secvențe artificiale. Momente de falsitate, deseori, care anihilează emoția sentimentului născând al iubirii, spectatorul având în față o îndrăgostită falsă. Vârstă și calitățile actriței, departe prin aspect și comportament în fața camerei de vârstă și naturalețea personajului livresc (și de naturalețea și emoția care ar trebui să fie, în realitate, atribute ale unei tinere îndrăgostite de 16 ani care se descoperă în această postură) oferă o cu totul altă Maitreyi. Scenele din bibliotecă locul unde se naște povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care e mimata fără nuanțe, nedelicat, fără rigoare. Sunt sentimente în filigran care nu sunt stăpânite și, deci, neexprimate. Povestea livrată pe ecran este, în consecință, neveridică din punct de vedere al tonalității emoționale care nu rezonează nici cu partitura livresca, nici cu sentimentul îndrăgostirii, în mod real. 4. Film serial vs. lungmetraj Cele trei episoade difuzate de televiziunea franceză configurează, serial, povestea de dragoste și dramele în care sunt implicate personajele. Primul episod îl introduce pe Allan, tânăr inginer european
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Celor semnalate în peliculă pentru marile ecrane li se adaugă cele din versiunea televizuala. Dublarea vocii actorilor din varianta originală anulează trăsături (nu numai pe cele fonostilistice, care s-ar adaugă în mod natural construcției personajelor filmice, plecând de la cele livrești, cât și de sincronicitate, de pliere a emoției, între personajele de pe ecran și vocea celor care le dublează). Secționarea, apoi, seriala a filmului rupe legătură și emoția eventuale care s-ar crea între telespectator și personajele filmului. Timpul scurs între
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
încercarea de a reconstitui, poate, momente din biografia lui Eliade legate de episodul indian. Deficitar, însă. Cu sincope, având în vedere că sunt schimbate numele personajelor, ocupația lor (Allan este inginer, ca și tatăl lui Maitreyi), devierea sensului unor secvențe livrești (momentele din bibliotecă în care cei doi tineri se întâlnesc, plimbările și scenele "casnice"). Deși propunerea cinematografică renunța la caracteristică autobiografica a românului, axându-se pe story, pe senzațional, pe exotic, un bun cunoscător al biografiei lui Eliade poate folosi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
II-a, sg., a mai mult ca perfectului în -sei „mâncasei"; d) populare (folosirea invariabila a pronumelui "care", eventual cu reluarea prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
II-a, sg., a mai mult ca perfectului în -sei „mâncasei"; d) populare (folosirea invariabila a pronumelui "care", eventual cu reluarea prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
atenție cu care alții pot citi un volum."89 Se înțelege că o asemenea multitudine de complexe nu se pot ușor refula sau uita, conform schemei consacrate de Jung. Autoeducarea, de care vorbește psihanalistul, este, la Camil Petrescu, tocmai dezideratul livrescului, al nostalgiei de a fi unic în tot ceea ce scrie, expune și argumentează. Da, luat ca entitate, el este un timid, o fire sensibilă, delicată, și un însingurat, această ultimă ipostază tinzând nu arareori către mizantropie. Când este însă contrazis
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de circumstanță). Balada consacră adevărul axiomatic conform căruia orice creație își are un suflet al său. În concluzie, narațiunea lui Fred este, astfel, însuflețită de prezența d-nei T. Un prim mitem comun celor două opere îl numim, cu un termen livresc într-o anume măsură, comanda. Asemeni lui Negru Vodă, autorul cere protagoniștilor săi redactarea unor jurnale: "Dacă vrei să-mi fii cu adevărat de folos, povestește-mi totul în scris. Mai mult decât întâmplarea însăși, care nu poate fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce i-au adus numai ponoase, Baudolino decide să se încredințeze vieții imaginare. Cu presentimentul de a survola, de a se ridica deasupra încercărilor realului, în universul lumilor simulate. O culminație a inventivității trangresive a romancierului, chiar dacă în lumina izvoarelor livrești, este iubirea lui Baudolino pentru năluca blondă, însoțită de licorn în preajma lacului chiparoșilor. În acel climat suprasaturat de fascinație, moarte, iubire, Baudolino are revelația perfecțiunii divine cu chip de ypatie, o emanație a unui tainic gineceu, menit să perpetueze memoria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în vădit contrast cu realismul decupajelor de viață a piemontezilor, să zicem, în limitele verosimilului și ale bunului simț popular, umoristic păstos, acid, fără iluzii. Suntem teleportați, așadar, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
italiană, a reușit să egaleze un stilist și un regizor cu o mie de tehnici, într-un spectacol semiotic ce bate istoria, prin autenticitate și actualitate. Frazarea epică e aceeași ca în original, fosforescentă, ironia subterană, aceeași, comportamentul stilistic duplicitar, livresc și epic învăluitor, același. Ca să nu mai vorbim de primele 12 pagini, când "Baudolino inizia a scrivere", într-o imposibilă italiană latino-dialectală-macheronică, presărată cu prețiozități aulice după ureche. Echivalentul oferit aici de Ștefania Mincu este pur și simplu o capodoperă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o prodigioasă memorie, digresivă și aleatorie, a tot ceea ce a citit. Un infinit inventar de citate se poate însoți cu un monolog interior autoscopic, alimentat cu amintiri fictive, semn clar că Yambo se refugiase cu arme și bagaje în universul livresc, "din teamă sau din dispreț față de lume". Redus la o memorie de hârtie, bibliografică, protagonistul cooperează totuși cu medicul, familia, prietenii, nădăjduind într-o posibilă recuperare biografică și afectivă, mai ales că simte sporadice licăriri ale unor foste emoții/sentimente
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în rolurile principale. Adevărul e că romanul, impecabil tradus de Mariana Chițoran (Editura Polirom, 2002, 334 p.), aparent canonic în privința scriiturii, excelează prin originalitatea tipologiei aduse în scenă, prin demersul analitic, am zice hermeneutic, încrustat în trama epică, prin rama livrescă (de la "Furtuna" shakespeariană și biografismul social al lui Th. Hardy la variantele narative durrelliene) bruiată de tumultul silențios al clasei-care-urcă, în disprețul castelor codificate. Protagonistul ni se prezintă la început printr-un jurnal de observații: o urmărește pe frumoasa adolescentă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]