2,133 matches
-
exista independent în capitala sultanilor, unele chiar prin tratate sau convenții inerstatale. Credința mozaică s-a bucurat totdeauna de toleranță în țările islamice, deci și în capitala otomană cea nouă. In istoria de cinci secole a Imperiului Otoman credințele și locașurile creștine au avut mult de suferit din partea guvernării musulmane, sau din partea credincioșilor musulmani habotnici. Au avut loc chiar pogromuri. Ultimul la mijlocul sec. al 20-lea, în plină epocă modernă. Cu toate acestea creștinismul a rămas ancorat pe pământul venerabilei capitale
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
I-ul cel Mare în anul 325 e.N pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe "acropolisul" vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.n și desemnarea locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. In anul 404 e.N biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. In anul 415 e.N, împăratul Theodosius al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
închiderea ei definitivă. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates. In fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a IV-a. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prțioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare. Intre anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
imperiul intrase deja în declin abrupt. Toate relatările din sec. al 15-lea, cu câteva decenii înaintea prăbușirii Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de întrținere jalnică a bisericii, în concordanță cu decăderea generală. In primele decenii de ocupație otomană locașul nu a pierdut nimic din uimitoarea lui decorație creștină de mosaic și frescă, dar la începutul sec al 16-lea acelea au fost acoperite cu un strat mizer de tencuială albă, fără a fi distruse. Turcii au adăugat bisericii patru
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de trei, erau rezervate împăratului și suitei sale. In mijloc, cea mai înaltă era "Poarta împărătească", placată cu argint aurit, decorație jefuită de apuseni în 1204. Cele două nartexuri sunt săli transversale alăturate și succesive, perpendiculare pe axa mediană a locașului și lungi cât toată latua acestuia. Au lungimea de 60,90 metri și lățimea de 6,03 metri, cu plafoane sub formă de bolți alternative întrepătrunse. "Nartexul exterior" era încăperea rezervată celor care nu fuseseră botezați și cărora nu li
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
-lea", pe drumul spre Marele Bazar și în vecinătatea modestei moschei Firuz Aga. O parte a palatului a fost transformată, un timp, într-o biserică dedicată Sfintei Euphemia de Chalcedon, moartă prin martiraj în anul 307 e.N. Principalele relicve ale locașului dispărut sunt păstrate la Patriarhatul Ecumenic Ortodox în cartierul Fanar Capul Sfintei a fost răpit de cruciați și se află la abația Lucella, din fostul principat de Basel (Bâle). Pe timpul unor săpături din 1939 s-au descoperit în acel loc
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Pe măsura scurgerii anilor, școala va benficia de mai multe reparații și îmbunătățiri. Astăzi, în Școala Brebu învață 4 clase de școlari 1-4 și 3 grupe de preșcolari. În ciudă vechimii sale, satul Brebu nu a avut mult timp propriul locaș de cult, credincioșii fiind nevoiți să meargă la biserica din Runcu pentru a participa la slujbe și pentru servicii religioase (botezuri, cununii, înmormântări). Amintindu-și de această mare greutate, bătrânii satului povestesc că pe la începutul secolului XX în sat au
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
zidărie au fost executate de o echipă condusă de un anume Căsăndroiu din Tata. Biserică a fost ridicată pe terenul donat de Ana Nic. Anghelescu situat la marginea drumului de creastă cunoscut sub numele de Plaiul Domnesc. În rândul ctitorilor locașului mai sunt incluși: Nicolae Rujan, învățător din Brebu, Moise N. Ene, Ion Ghiță Manea, Ion Cristoiu, Spiridon Arzoiu zis Zărnescu și Grigore Grigorescu. Sfântul locaș a fost construit sub formă de navă, fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos, Pronaos
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
situat la marginea drumului de creastă cunoscut sub numele de Plaiul Domnesc. În rândul ctitorilor locașului mai sunt incluși: Nicolae Rujan, învățător din Brebu, Moise N. Ene, Ion Ghiță Manea, Ion Cristoiu, Spiridon Arzoiu zis Zărnescu și Grigore Grigorescu. Sfântul locaș a fost construit sub formă de navă, fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos, Pronaos. Datorită lipsei de fonduri împodobirea cu pictură a locașului se va face în mai multe etape. Într-o prima etapă, ce va începe imediat după
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
Moise N. Ene, Ion Ghiță Manea, Ion Cristoiu, Spiridon Arzoiu zis Zărnescu și Grigore Grigorescu. Sfântul locaș a fost construit sub formă de navă, fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos, Pronaos. Datorită lipsei de fonduri împodobirea cu pictură a locașului se va face în mai multe etape. Într-o prima etapă, ce va începe imediat după terminarea lucrărilor de zidărie, s-au pictat Altarul și Naosul, operă a pictorului Grigore Marinescu. Pictarea Pronaosului se va face într-o a două
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
parohie, până atunci depinzând administrativ, că filială, de Biserica din Runcu. În anii următori se vor mai construi și o clopotniță și ceva dependințe în curtea bisericii, dar și o casă parohială pe terenul donat de Moise Nicolae Ene. Sfințirea locașului de cult se va face înainte de terminarea lucrărilor în data de 12 septembrie 1948. În seara de 11 septembrie 1948 sătenii aud pentru prima dată în localitatea lor sunetul de toacă și de clopot, moment trăit cu mari emoții de
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
școli generale, una în satul Brănești, iar cealaltă la Priboiu. Pe la 1800 viața școlară se desfășura doar cu ajutorul preoților sau al dascălilor și nu era o clădire dedicată în special pentru acest scop. În 1909 școala și-a găsit un locaș propriu prin terminarea unei construcții destinată invățământului. Viața școlară este completată de viața culturală. În localitate există formația corală “ Cântarea Brăneșteană” care are circa 60 membri. Formatia corala a fost creata in anul 1888. Membri săi au diferite ocupații: țărani
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
a suferit în timp din cauza intemperiilor și a cutremurelor, lucru care a impus mai multe reparații și chiar modificări arhitecturale. În 1997, prin strădania sătenilor și a parohului, sub coordonarea preotului paroh Ioan Mușat, au început lucrările de subyidire, extinderea locașului, planșeu, acoperiș cu trei turle învelit cu tablă galvaniyată, lumina electrică și încălzire centrală. Pictură în stil neobizantin a fost realizată de Cornel Duță, originar din zona Răzvad (Dâmbovița), așa încât, la 8 noiembrie 1999 s-a târnosit Sfântă Biserică de către
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
anul 1590. Acesta este anul de atestare. La Feredeni se pot vizita: Situată la aproximativ 10 km de orașul Hârlău, județul Iași, Biserica monument istoric „Adormirea Maicii Domnului” din Feredeni a fost ctitorită de boierul Iordache Krupenski în anul 1790. Locașul are formă de navă, cu ziduri foarte groase (1,5 m) încadrându-se în stilul neoclasic. O contribuție la fel de importantă ca și a ctitorului este a fiului acestuia, Grigorie Krupenski, care a împodobit locașul cu ce era mai de preț
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
boierul Iordache Krupenski în anul 1790. Locașul are formă de navă, cu ziduri foarte groase (1,5 m) încadrându-se în stilul neoclasic. O contribuție la fel de importantă ca și a ctitorului este a fiului acestuia, Grigorie Krupenski, care a împodobit locașul cu ce era mai de preț la acea vreme: candelabre, icoane, candele, evanghelii, apoi adaugă veșmântarul, cripta familiei (unde sunt depuse osemintele familiei Krupenski) și gardul din piatră acoperit cu olane ce înconjoară biserica. Aceste moaște s-au dăruit, în
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
de glod și lăcaș al broaștelor, iar nasul său se plânge că trebuie să se "cârnească din loc" în apropierea podului peste râu. <poem>""Adeseori departe de-a lumei triste valuri, Cu pasuri regulate eu măsur al tău pod, "Bahlui! locaș de broaște! râu tainic, fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă, pe patul tău de glod, ""Trecut-au, zic atunce, a tale negre unde "Ca gloria, ca viața, ca visul de noroc!" ""Ba n-au trecut, stăpâne! trist nasul
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
materialul vândut unui antreprenor din Ineu. Cu această ocazie s-a pierdut și textul inscripției de pe o grindă a bisericii. În locul ei, în același an este edificată o altă biserică de lemn, dar, datorită faptului că lemnul a fost verde, locașul de cult a fost demolat în 1938 și înlocuit cu actuala biserică de cărămidă care are hramul "Sf. Ioan Botezatorul".
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
seamă ale Moldovei, ctitorie a patru domnitori, că are o vechime de mai bine de șase secole, că a avut un însemnat rol duhovnicesc și cultural, este cunoscută în mod nedrept de puțin. Mănăstirea Bistrița, alături de alte mănăstiri și vechi locașuri de cult, este reprezentativă pentru istoria, arhitectura și arta feudală românească. Mănăstirea Bistrița, vechea ctitorie mușatină, este situată în partea de apus a Municipiului Piatra - Neamț, la 8 kilometri distanță, pe valea râului Bistrița, spre orașul Bicaz, în comuna Alexandru
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
diferiți membri ai familiei lor, printre ei, înafară de moldoveni, sunt unii din Țara Românească, iar alții, îndeosebi rudele lui Ștefan cel Mare, din Mangup, Kiev și Moscova. Alexandru cel Bun este numit în pomelnic „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Urmează „arhierei”, printre care, pe lângă Iosif, Teoctist, Teoctist, Gheorghe (mitropoliții Moldovei și Sucevei), Vasile, tarasie și Pahomie (episcopii Romanului), sunt pomeniți Ioan și Samuil, probabil arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți), despre care nu, din nefericire, nu
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
episcopii Romanului), sunt pomeniți Ioan și Samuil, probabil arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți), despre care nu, din nefericire, nu avem, încă, informații documentare sigure. Sunt pomeniți, apoi, „arhimandriții”, începând cu Dionisie adică Dometian, „conducătorul acestui sfânt locaș” , urmează „cinurile călugărești”, printre care monahul „Paisie Uricul” și fiul său, „monahul Gavriil scriitorul”, „ierodiacon Paladie și scriitor”, de la Putna, „ierodiacon Teodor și scriitor”de la Neamț și mulți alții de la Bistrița, Neamț, Probota, Bisericani, Moldovița și Râșca, câțiva „arhipăstori”, printre
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Chiar fraza de început este deplin lămuritoare în acestă privință: „... în hramul Adormirii Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria ce-i la Bistrița”, apoi Alexandru cel Bun apare cu adaosul complementar „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Semenescu cu contribuția locuitorilor satului și stăruința deosebită a lui Mihai Iovescu- Sotea, Constantin Șerban, Ion Nimară. Pictură bisericii a fost refăcuta de zugravul V. Băleanu din Miculești, care a rescris deasupra ușii de la intrare pisania: "Acest sfânt și dumnezeiesc locaș, cu patronul Sf Ierarh Nicolae s-au reînceput edificarea lui în anul 1884 septembrie 16, în locul temeliei celei vechi cu binecuvântarea fostului nostru Episcop D. D. Iosif Bubulescu și s-au terminat în zilele noului nostru episcop Ghenadie Enceanu Craioveanu
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
cel care îndeplinește și funcția de protopop al Severinului. A fost consolidată din nou fundația, s-a dat jos învelitoarea veche de tablă a bisericii și i s-a pus un acoperiș nou de tablă după care urmeaza rezugrăvirea întregului locaș și resfințirea. Arhitectură bisericii din Crainici, de un farmec deosebit, se îmbină armonios cu istoria și decorul splendid oferit de natură în mijlocul căreia este amplasată, oferind priveliști minunate. Este în comuna Bala, Județul Mehedinți construită în anul 1818 Poartă Hramul
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
decapat tencuiala atât în interior cât și în exterior și s-a retencuit. S-a refăcut din nou acoperișul și s-a pictat integral în tehnica fresco. La încheierea acestui ciclu de lucrări care au durat până în anul 1998, sfântul locaș a fost resfințit de către Prea Sfințitul Episcop Eftimie împreuna cu un sobor de preoți, participând o mare mulțime de credincioși. Acest mare eveniment pentru parohia noastră a avut loc pe data de 8 noiembrie 1998, biserica noastră primind ca ocrotitori
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
în județul Satu Mare. Presă județeană de atunci relata: "Un alt popas al ministrului a fost colonia Drăgușeni, unde ne-au așteptat coloniștii maramureșeni în pitorescul lor port, arătând cu fala locul de școală și piatră carata proaspăt pentru începerea noului locaș școlar". Construcția școlii noi a început în anul 1935 și s-a terminat în anul 1937, astfel încât în anul școlar 1937-1938 copiii din sat au învățat în școala nouă. Viața spirituală a satului a fost asigurată sporadic de preoți din
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]