14,092 matches
-
adresat câteva cuvinte: „De unde ați venit?“ „Datoria externă a Mexicului este uriașă, trebuie să vă fie foarte greu, nu-i așa?“ „Restaurantul hotelului este foarte scump, așa că mai bine ați lua masa de prânz la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat. Akemi rostea Încontinuu: „Mă simt ciudat, mă simt ciudat“, desfăcându-mi fermoarul pantalonilor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Chofu, În care lucrau două chelnerițe care urmau cursurile unei școli de coafură. Patronul era un bărbat mititel de statură care gătea un dry curry lipicios și care nu era interesat decât de baseball și de bursa de acțiuni. Clientela localului era formată din elevii de la liceul industrial din apropiere care veneau să se joace la un joc video vechi de când lumea așezat Într-un colț, și din niște vânzători ambulanți care, fie vară, fie iarnă, dădeau raită prin cartier călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ia imediat durerea de cap. Da? Eu pot să beau orice, după pofta inimii. Știți cumva barul El Grio, din cartierul Daikanyama? Barmanul e un italian cu aer de mafiot. Nu, nu-l știu. Nu prea frecventez genul ăsta de localuri. — De bună seamă italienii sunt cei mai buni ca barmani, eu așa cred. Nu vi se pare? — Eu... știți... nu prea merg În străinătate... Noriko vorbea puțin, de parcă avea limba legată, și tărăgăna finalul cuvintelor. Nici măcar liceenele sau studentele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
marginea trotuarului. Am intrat amândoi printr-o ușă Îngustă Într-o cafenea destul de spațioasă, care nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire și niște scaune pliante, podeaua era murdară, plină de chiștoace de țigări, sticle goale, coji de fructe și alte mizerii care nu-mi dădeam seama ce erau. Homosexualii l-au salutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un grup de trei pentodauri din constelația Gemenilor, care sorbeau din trei sonde suc de nutreț, două cilioaie de 19-17 ani care, deși nu arătau prea bine, arătau niște poze, doi plutonieni și un plutonier, mic și verde, probabil sectoristul localului. Nici n-apucaseră să treacă pragul că, de după o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și văzură în curând, după un zbor planat de câteva minute, platforma de primire a navelor, înconjurată de magazinul mixt, de barăcile frumos tipizate ale exploratorilor, serele de gogoșari, casa de cultură, mica fabrică de conserve, stația de mecanizare și localul familial. Asatelizară lin, în chiotele de bucurie ale celor vreo cincizeci-șaizeci de lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din navă în frunte cu comandantul Felix S 23. La picioarele scării, asudat de nerăbdare, îl aștepta responsabilul satelitului, tov.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tovărășește pe umăr. Din tov. Pătrașcu se văzu cum iese praful. — Să mergem noi oleacă mai la umbră - făcu popular tov. Roșca 7, ducând pe după umeri volumul de aer dislocat de corpul tov. inspector Pătrașcu. Dânsul e tov. Petrică, responsabilul localului familial, îl arătă el pe un om mic, rotofei, numai zâmbet. Tov. Petrică, ia fugi matale înainte și trage-un protocol pentru tovarășii, să nu creadă c-au nimerit la satelit străin. Tov. Petrică se-nclină și fugi iute spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
om mic, rotofei, numai zâmbet. Tov. Petrică, ia fugi matale înainte și trage-un protocol pentru tovarășii, să nu creadă c-au nimerit la satelit străin. Tov. Petrică se-nclină și fugi iute spre locul de muncă. Porniră cu toții spre localul familial. — Dom’le, credeam că nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fugi iute spre locul de muncă. Porniră cu toții spre localul familial. — Dom’le, credeam că nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în centru. Pe masă se găseau vaze cu flori și rapiță, păhărele cu ulei „Shell” pentru roboți și țuică „Haidouk” pentru oameni, tacâmuri, mezeluri, antreuri, de toate. Într-un colț, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De unde atâția tineri infirmi pe bulevard? - Vin de la ASE. Există acolo o secție de șontâcologie, răspundea cate un „smeker” fără sedilă sub „s”... Înaintând pe bulevard spre hotel Intercontinental, la prima intersecție dădeai de restaurantul „Grădinița” și cofetăria „Casata”... două localuri foarte la modă pentru studenții care stăteau cu orelele pe acolo, discutând proiecte sau scriindu-și lucrările la mesele de pe terasa. Zona era împânzită și de bișnițarii de valută, precum Asadur, Fluturaș și Neamțu din Romană, sau de străini dornici
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
Ambasador”, vestit mai ales pentru restaurantul elegant și spațios, unde performau orchestre de valoare precum „Guido Manusardi". De la intrare erai întâmpinat de un portar în uniformă de „general” care pentru 5 lei te ducea la cea mai bună masă din local... unde de obicei trona o plăcuță cu mențiunea „Rezervat”. Pe mica scenă-podium a restaurantului s-au perindat și s-au lansat foarte mulți cântăreți... precum Angela Similea-Movileanu, Angela Taxieru, Marian Munteanu, Aurelian Andreescu, Doina Cărpiniș, Antonio Furnari, Stela Enache... Într-
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
de la „Unic”, numit și „La chinezu" deoarece unul dintre primii barmani de acolo, nea Ionel parcă-l chema, semăna leit cu un kitai. Acolo puteai bea ieftin o cafea naturală dacă erai de-al casei, sau un „nechezol” pentru intruși. Localul era frecventat de sportivii de performanță care după ce luau masa la cantina CNEFS, situată la câțiva pași, la intersecția cu strada Onești. Aceștia veneau să se relaxeze și să mai discute cu colegii de la alte sporturi. Ponderea o dețineau luptătorii
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
de la masaj - EȘTI FRUMOASĂ ÎN PERMANENȚĂ TU!! Am sărit înapoi și mi-am dat mâna să ți-o țin, dar am masat-o doar un pic după care am pus-o pe volan. Ai dat aprobator din cap. Ajungând la localul tău preferat ai parcat lângă un magazin, nefiind loc acolo, dovada renumelui și a aglomerației dinăuntru. Acolo la magazin o rochie îți atrăsese privirea, dar uitându-te la firma parcă ți se înroșise și fruntea, însă mai mult ghicisem asta
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
îmi făcea să-mi bată inima așa tare. Eram nebun, nebun după tine și n-am lecuire, ăsta declar și-mi fac și acte în regulă de om nebun.. Zâmbeam și eu la privirea ta.. Mi-amintisem că în același local te cerusem cu un an în urmă de aceia eram noi că ai casei. Atunci eram așa stângaci, după acea perioadă, tot frământam cutiuța în buzunar de ți-am intins-o franjuri, însă până atunci...vai, mă fâstâceam, mă înroșeam
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu orgoliul rănit, Cartuș a destupat sticla și a băut câteva înghițituri, fără să răsufle, sub privirile dezaprobatoare a câtorva trecători ce-l priveau cu silă. Nu-i păsa lui de asta. Plănuia să
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
era vorba de nevasta lui. Zdrențuit de îndoieli, simțea cum se naște în el o dorința oarbă și aprigă de răzbunare. Îi tremurau mâinile pe sticlă la fiecare altă înghițitură și pândea cu înverșunare, dintr-un loc mai retras, intrarea localului. Când i-a văzut apărând în cadrul ușii, s-a chircit într-o încordare proprie felinelor sălbatice ce-și pregătesc atacul. Erau toți. Doi bărbați tineri și trei adolescente, așa cum a presupus el după vocile auzite. Din păcate, nu au staționat
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
i-a văzut apărând în cadrul ușii, s-a chircit într-o încordare proprie felinelor sălbatice ce-și pregătesc atacul. Erau toți. Doi bărbați tineri și trei adolescente, așa cum a presupus el după vocile auzite. Din păcate, nu au staționat în fața localului și nu s-au despărțit. Au mers toți direct în parcarea alăturată. S-au urcat într-o mașină elegantă, modernă, de tipul 4x4, care a demarat imediat în trombă. Supărat că împrejurarea nu i-a fost favorabilă, Cartuș a înjurat
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
numai plăcere, domnule... - Vai, mulțumesc mult! a intervenit Anca zâmbindu-i cu prietenie. Sunteți foarte drăguță, a adăugat imediat ce a observat reverența ușoară a Marianei. "De când se cunosc oare? Privirile te dau de gol, soțul meu drag... Ești obișnuitul acestui local...". - Dacă doriți să servesc... - Așteptăm să vină și ceilalți. Vă chem după aceea, doamnă, a intervenit Fănel. Mai sunt câteva minute, s-a adresat el Ancăi, după ce chelnărița s-a retras cu discreție. Voi ieși să-l întâmpin pe șeful
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
banalizata prin angrourile Niro, Europa și Dragonul Roșu cu o forotgrafie după ei, si întrebând pe micii afaceriști chinezi despre Shung Joey. Apoi dădură o raita la „Manciurian-Club”, „Hong-Cong-Cafe”, „TAIWAN-Private tea”, „Petit Dragon Vert” și încă jumătate de duzină de localuri chinezești; jumate dintre ele erau bordeluri clandestine, un sfert erau fumătorii de opiu pentru clienții asiatici, și restul erau așa de nou-deschise, încât încă nu-și găsiseră încă vreun profil mai profitabil.” Genial!!! „Se pare că totuși îl cunoaște pe
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu noaptea, renunță. Se lăsă atrasă de sunetele muzicii de jazz ce răzbăteau din interiorul unui mic local. (...............) Florinda intrase din întâmplare la Mike's Place și, așezându-se pe un loc liber de lângă ușă, citise automat afișele de pe pereți care anunțau concerte de blues, reggay, muzică punk și soul. Volumul asurzitor anihila orice urmă de gând din
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
au dus, dar creditele de la FMI si UE? În ce cont au intrat, ce destinație au avut și, mai ales, cine a încasat dobânda uriașă? În paralel cu această sărăcie galopantă și umilitoare, bișnițarii ideologici aserviți mafiilor interpartinice cheltuiesc în localuri de lux, plimbându-și amantele în limuzine elegante. Iată un paradox pe care l-a observat un jurnalist britanic: interlopii români nu se prea tem nici de poliție, nici de justiție. Ei au soluția extraordinară: primesc un an sau doi
DECLARATIA LUI GEORGE FRIEDMAN PRIVIND ROMANIA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362924_a_364253]
-
vedem poate peste vreo două săptămâni. - Iar pleci? - Da, dar de data aceasta la munte și de aceea vă părăsesc să nu pierd șansa de a pleca luni la munte. Mircea și-a luat la revedere și, ieșind pe ușa localului, se urcă în primul taxi, alergând acasă, să se întâlnească cu tatăl său. Era interesat dacă prima ofertă cu hotelul Păltiniș mai este valabilă, să știe ce să-i spună Săndicăi și despre ce trenuri să se informeze la agenția
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
la restaurant tentanta idee de a o invita să servească cafeaua împreună acasă într-un mediu mai intim, cu o muzică în surdină, însă nu a avut curajul să o ducă la bun sfârșit, așa că au servit-o tot în local, apoi a condus-o la stația de taxi și cu aceasta s-a terminat întâlnirea cu un “La revedere” și o sărutare a mâinii, întâlnire de la care tânăra așteptase ceva mai mult. Fusese sigură că va fi invitată la el
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
să-i ajungă? În fine, îl abandonă nimicniciei voit afișate... Își propuse eliberarea de impresiile ultime. Intră la Mc.Donald’s și ceru un meniu complet, cu cheesburger și cartofi prăjiți, căci nu mâncase decât un măr toată ziua. În local nu era lume, așa că se simți în largul ei cât de cât. Toată viața intrase cu jenă în cofetării ori restaurante. Și, deși era totdeauna însoțită, nu se simțea bine. Apucături curioase mai avea! I se părea că mâncatul, ca
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
londoneze cu care am vorbit ulterior mi-ai spus că nu au făcut mai nimic de Revelion, au stat acasă în fața televizorului, sau la o cină cu prietenii... Nimic interesant sau deosebit, după spusele lor! Motivația? A ieși la un local, într-un cadru organizat, li s-a părut foarte scump... așa că se pare că nu am fost noi singurele care nu au făcut „mare brânză” în noaptea de Anul Nou! Violența în jungla de beton Să trecem mai departe la
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]