1,901 matches
-
ca sistem static, pot fi actualizate în discurs într-un mod particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să aprecieze că situația socio-economică sau politică se înrăutățesc (e metaforă) ori să sugereze că e necesară umbrela în cazul unei ieșiri
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să aprecieze că situația socio-economică sau politică se înrăutățesc (e metaforă) ori să sugereze că e necesară umbrela în cazul unei ieșiri (e o recomandare). 3.4. Metafora ca modalitate referențială „slabă” Indiferent de domeniul sau situația de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
doua urmărește să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380). Astfel prin metaforă locutorul nu descrie direct realitatea, lumea ci cu ajutorul ficțiunii, referința metaforică fiind produsă pe „ruinele” referinței literale. Metafora vie reprezentând de fapt o entitate lingvistică nouă care vine să ia locul uneia vechi, osificate, „metaforă moartă” dar și să desemneze un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
situează discursul științific dominat de literalitate și discursul poetic dominat de nonliteralitate. Metafora nu este doar un „ornament estetic” ce îmbracă discursul, menit a emoționa, persuada, ci în aceeași măsură ea este o strategie discursivă, referențială, chiar dacă „slabă”, prin care locutorul poate urmări atât seducția cât mai ales îmbogățirea universului cognitiv al interlocutorului cu noi cunoștințe, „adevăruri”. Metafora este o excelentă și sugestivă modalitate sugestivă prin care fenomene complexe pot fi înțelese, comprehendate datorită analogiei puse în joc, deși ea lasă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
afirma că „scopul lor este de a reprezenta modul de a fi al lucrurilor în lume” (apud Romedea, 1997:30). Așadar, pe dimensiunea sa referențială, limbajul se potrivește lumii pentru a „o prinde” și a o face accesibilă mai întâi locutorului și apoi interlocutorului. Această adecvare este intermediată de gândire și presupune, dacă nu o identitate atunci cel puțin o asemănare de formă sau structură între limbaj, gândire și realitate. Cu alte cuvinte, acestea sunt compatibile deoarece regăsim la fiecare nivel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
realitatea nu există, iar dacă există nu poate fi cunoscută, iar dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nu poate fi cunoscută, iar dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu este mai puțin adevărat că această „referință discursivă” stă pentru cineva sau este produsă pentru cineva. Putem spune, mai întâi, că, conștiința locutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu este mai puțin adevărat că această „referință discursivă” stă pentru cineva sau este produsă pentru cineva. Putem spune, mai întâi, că, conștiința locutorului - pe dimensiunea referențială a enunțării - este orientată spre sau vizează (în sens husserlian) un obiect al lumii reale (lucru sau stare de lucruri), pe care intenționează să-l reprezinte cât mai adecvat prin intermediul limbajului pentru a asigura înțelegerea acestuia de către
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vizează (în sens husserlian) un obiect al lumii reale (lucru sau stare de lucruri), pe care intenționează să-l reprezinte cât mai adecvat prin intermediul limbajului pentru a asigura înțelegerea acestuia de către interlocutor. Așadar, o primă determinare a intenționalității cognitive a locutorului este pe dimensiunea raportării acestuia - prin limbaj - la lume sau la un segment al lumii, a cărei reprezentare sau cunoaștere vrea să o prindă în entitățile lingvistice pe care le produce. O a doua determinare a intenționalității cognitive a locutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
locutorului este pe dimensiunea raportării acestuia - prin limbaj - la lume sau la un segment al lumii, a cărei reprezentare sau cunoaștere vrea să o prindă în entitățile lingvistice pe care le produce. O a doua determinare a intenționalității cognitive a locutorului într-o intervenție discursivă, ar fi aceea că - prin dimensiunea referențială a limbajului - aceasta vizează, la interlocutor, o finalitate cognitivă: înțelegerea. Într-o intervenție discursivă predominant referențială, „atenția se concentrează asupra transmiterii exacte a informațiilor, a legăturilor dintre ele în vederea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1996:170). În anumite intervenții discursive, înțelegerea este asumată doar ca mijloc și nu ca scop. Spre exemplu, într-o secvență discursivă predominant performativă, prin care se urmărește convingerea sau determinarea comportamentului interlocutorului, înțelegerea slujește acestor finalități. Intenționalitatea cognitivă a locutorului, în practica discursivă, presupune că acesta vizează o „înțelegere - scop” și nu o „înțelegere - mijloc”, altfel spus înțelegerea este un scop în sine. Înțelegerea, într-o situație de comunicare presupune atât discriminare și recunoaștere lingvistică, adică înțelegerea spusei, cât și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
performativ în momentul în care încearcă să transforme lumea reală prin acțiunea asupra receptorului; este enunțul „în care a spune ceva înseamnă a face ceva; sau în care, prin spunerea sau în spunerea a ceva, noi facem ceva”, prin el locutorul efectuează o acțiune.(Austin, 1975:12). În timp ce enunțurile constatative sunt sensibile la valorile de adevăr, ele putând fi dovedite adevărate sau false, enunțurile performative sunt indiferente la aceste valori. Servind la îndeplinirea unei acțiuni, ele sunt pasibile de succes sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ele sunt pasibile de succes sau de eșec, putând fi „fericite” sau „nefericite” în funcție de realizarea sau nerealizarea acelei acțiuni. Din cele spuse mai sus putem trage concluzia că sintagma „performativitatea discursului” reprezintă caracterul acțional al discursului; faptul că prin discurs locutorul acționează asupra interlocutorului, influențându-l astfel la nivel cognitiv cât și la cel afectiv și volitiv-comportamental. Prin intermediul cuvântului și interlocutorului, locutorul poate acționa și transforma însăși realitatea. De exemplu, printr-o formulare verbală a unei rugăminți: „închide, te rog, fereastra
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spuse mai sus putem trage concluzia că sintagma „performativitatea discursului” reprezintă caracterul acțional al discursului; faptul că prin discurs locutorul acționează asupra interlocutorului, influențându-l astfel la nivel cognitiv cât și la cel afectiv și volitiv-comportamental. Prin intermediul cuvântului și interlocutorului, locutorul poate acționa și transforma însăși realitatea. De exemplu, printr-o formulare verbală a unei rugăminți: „închide, te rog, fereastra!”, adresată unui interlocutor, locutorul poate transforma mediul înconjurător doar prin cuvânt, fără a face altceva decât a spune (iar fereastra deschisă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
influențându-l astfel la nivel cognitiv cât și la cel afectiv și volitiv-comportamental. Prin intermediul cuvântului și interlocutorului, locutorul poate acționa și transforma însăși realitatea. De exemplu, printr-o formulare verbală a unei rugăminți: „închide, te rog, fereastra!”, adresată unui interlocutor, locutorul poate transforma mediul înconjurător doar prin cuvânt, fără a face altceva decât a spune (iar fereastra deschisă, acum câteva clipe, este în prezent închisă). Am putea spune alături de Ciorănescu, că enunțul performativ este „o formulă verbală” prin care „omul este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
constatativ - performativ, realizând că un enunț constatativ poate fi și performativ, în sensul că poate fi folosit cu un scop performativ, iar un enunț performativ poate avea și un conținut propozițional. Spre exemplu, constatarea: „Alina citește” poate fi folosită de locutor pentru a i sugera interlocutorului „să nu o deranjeze de la lectură”; iar enunțul performativ: „Nu fuma, este dăunător!” are și un conținut propozițional: „fumatul este dăunător”. Prin urmare, în opinia lui, enunțând o frază oarecare, locutorul efectuează cel puțin unul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
poate fi folosită de locutor pentru a i sugera interlocutorului „să nu o deranjeze de la lectură”; iar enunțul performativ: „Nu fuma, este dăunător!” are și un conținut propozițional: „fumatul este dăunător”. Prin urmare, în opinia lui, enunțând o frază oarecare, locutorul efectuează cel puțin unul din următoarele acte de limbaj: un act locuționar, care presupune articularea și combinarea de sunete, cuvinte cu sens, semnificative, este „actul de a spune ceva”(Sălăvăstru) care poate avea un conținut propozițional; un act ilocuționar, care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici și istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin enunțare de un locutor, într-un loc și moment anume, și propus unui interlocutor. Enunțarea este, prin urmare, condiția esențială pentru nașterea și ființarea enunțului, este „procreerea” enunțului, prin extensie a discursului. Actul locuținar este „actul de naștere” a enunțului, discursului. 4.2. Forța
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spune ce se face”, actul perlocuționar este produs prin faptul de a spune ceva, fiind “actul de a face ce se spune” și are rolul de a convinge, persuada. El constă în special, din efectele, consecințele asupra “lumii psihocomportamentale” a locutorului și prin acesta asupra lumii exterioare. Acest “prin faptul de a spune”, propriu actului perlocuționar, este evidențiat în etimologia termenului perlocuționar, care este compus din latinescul per “prin, prin intermediul” și locuțio “vorbire”. Rezultă, așadar, că limbajul, în cazul actului perlocuționar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fiind faptul că prin limbaj se poate acționa asupra celorlalți și prin ei asupra lumii fizice. 4.3.1. Argumentarea ca strategie perlocuționară Conceptul de strategie are un sens mai general sau global, prin el “înțelegem modalitatea în care un locutor (autor, orator) combină, în construcția sa discursivă, enunțurile în secvențe discursive, forme discursive raționale unele cu altele, tipurile de argumente, modalitățile de descripție și explicație, procedurile stilistice, astfel încât poate fi determinată o tonalitate dominantă a tipului de discurs propus în fața
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vorbi fără să argumentezi”. (Ducrot, 1996:365). Argumentarea ca strategie perlocuționară, este de la sine înțeles că, este orientată spre celălalt, fiind perlocuționară (discursul argumentativ e considerat ca discurs acțional) pentru că mai întâi este “interlocuționară”. Ea este orientată spre celălalt deoarece locutorul, argumentând în favoarea (sau contra) unei teze, are intenția de a acționa în vederea influențării și transformării universului psihocomportamental al interlocutorului, prin acceptarea și aderarea la teza propusă sau prin respingerea, refuzul acesteia. Prin acțiunea asupra interlocutorului, locutorul poate viza și o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
orientată spre celălalt deoarece locutorul, argumentând în favoarea (sau contra) unei teze, are intenția de a acționa în vederea influențării și transformării universului psihocomportamental al interlocutorului, prin acceptarea și aderarea la teza propusă sau prin respingerea, refuzul acesteia. Prin acțiunea asupra interlocutorului, locutorul poate viza și o schimbare în lumea socială sau fizică. Spre deosebire de rugăminte, ordin sau interdicție, care acționează într-un mod direct, efectele perlocuționare fiind obținute printr-o intervenție discursivă directă, actul argumentativ face un “ocol justificativ”. Astfel, vom avea la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Astfel, vom avea la îndemână două posibilități de intervenție discursivă într-o anumită situație („consumul de droguri”): modul direct, “își interzic să te droghezi!” și modul indirect, în care interlocutorului i se argumentează faptul că “este nesănătos să te droghezi”, locutorul încercând să-i modifice convingerile, credințele, dorințele, plecând de la premisa că acesta, ca individ consecvent, este dispus să acționeze conform convingerilor inculcate. Prin argumentarea sfatului “nu este sănătos să te droghezi”, interlocutorul trebuie să ajungă la concluzia că acest sfat
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]