2,048 matches
-
vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile întăi cu vecinii și să-ș arate nume bun. Pe învățătura tătâne-său, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărățiia turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zéce povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara la sultan Suleimanu împăratul turcescu. Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zéce povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara la sultan Suleimanu împăratul turcescu. Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi."" Alexandru Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica a fost clădită în vremea lui Ștefan cel Mare și nu în cea a lui Bogdan al III-lea (1504-1517), deci nu putea fi construită cu banii de la sultan. În plus, logofătul nu putea să trateze cu sultanul Soliman I, deoarece acesta din urmă a urcat pe tron în anul 1520, la 11 ani după moartea lui Tăutu. Cunoscut în special datorită menționării sale în cronica lui Ion Neculce, numele logofătului Tăutu
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
plus, logofătul nu putea să trateze cu sultanul Soliman I, deoarece acesta din urmă a urcat pe tron în anul 1520, la 11 ani după moartea lui Tăutu. Cunoscut în special datorită menționării sale în cronica lui Ion Neculce, numele logofătului Tăutu a fost dat unor străzi din mai multe localități ale României (București, Bacău, Galați, Ploiești).
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
arhitectului Alexandru Iotzu, a fost inaugurată în 1973. Teatrul Național din Craiova s-a înființat în anul 1850. În primele decenii de existență a realizat numai spectacole muzicale și vodeviluri precum "Muză de la Burdujeni", "Carantină", "Nuntă țigăneasca", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic". În perioada 1888-1911, teatrul craiovean a avut o valoroasă trupa de opereta, care a realizat spectacole cu creații ale compozitorilor vienezi , Strauss în primis. După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice, în principal clasicii dramaturgiei
Teatrul Național Marin Sorescu Craiova () [Corola-website/Science/313475_a_314804]
-
Brâncoveanu a fost pardosită biserica cu piatră, pictura originală refăcută, zidurile de incintă reînălțate, precum și mai multe chilii adăugate celorlalte vechi. De-a lungul timpului, numeroasele vicisitudini, precum cutremurele, ajung să deterioreze construcția mănăstirii fiind însă refăcută de fiecare dată. Logofătul Mitropoliei de la Târgoviște, chir Nicolae, a finanțat lucrările de refacere a mănăstirii după cutremurul din 1802. Iar după cutremurul din 10 noiembrie 1940, turnul clopotniță a fost reconstruit și chiliile renovate. Mai târziu a fost introdusă și electricitatea, alimentarea cu
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
În timpul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu, pe locul actualei Biserici se afla o mănăstire. Starețul, care fusese la locurile sfinte, era considerat hagiu (sfințit), de unde și denumirea de Biserica Hagiu. Între 1765-1767 un urmaș al familiei Băbeanu, cu numele Mihail, fost logofăt de taină, călugărit cu numele de Misail Monahul, a clădit o biserică de zid în locul celei de lemn, adăugând și șase chilii, care au dăinuit până în 1920, pentru adăpostirea văduvelor sărace. Amenințată cu dărâmarea, Biserica Hagiu a fost renovată în
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
sub formă de cruce greacă înscrisă, având ca elemente specifice două turnulețe dreptunghiulare mici care încadrează turla din față. În pisania din pridvorul bisericii se spune: Biserica cea veche, se numea HAGIU, a fost făcută de un Misail Monahu, fost logofăt de taină. Apoi dărâmându-se, s-au construit această sfântă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, tot cu același nume după cum se vede, în anul 1872 Iunie 12, fiind donator Radu Ștefănescu Cavafu, care a depus una mie galbenii spre
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunțare, ieșite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri sintactice învechite: 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de limbă specifice vorbirii
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
cel de mitropolit al Moldovei și Sucevei (1851-1861). Mitropolitul (din botez Sandu Miclescu), fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de Huși la 26 mai
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
în Țările Române săracii nu au alt rol decât de a-i ajuta pe cei bogați să-și găsească iertarea păcatelor. Spitalul era gestionat de opt epitropi, patru primari și patru secundari, care erau supravegheați de marele vornic și marele logofăt, aceștia supravegheau, dar nu puteau să intervină, sarcina lor era de a media relația dintre epitropi și domnie. Cei patru epitropi primari țineau evidențele contabile și răspundeau în fața celor secundari o dată pe an, aceștia erau iertați de dările către vistieria
Spitalul Clinic Colțea () [Corola-website/Science/314905_a_316234]
-
biserici unde se slujea în limbile slavonă sau greacă, meșteșugarii și negustorii mahalalei Muntenimea de Sus au construit o biserică din piatră și cărămidă. Această biserică avea hramul “Sf. Parascheva”, iar unii autori indică drept ctitor în mod eronat pe logofătul Nestor Ureche. În anul 1760, edificiul a fost refăcut de Vasile Roset. După Pacea de la Iași din 1792 dintre ruși și turci, biserica a fost sfințită de mitropolitul Iacov Stamate, intrând sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei. În 1803, mitropolitul Veniamin Costachi
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
cei mai de seamă enoriași. Biserica „Buna Vestire” din Iași a fost ctitorită de către vornicul Ion Tăutu și soția sa, Maria, între anii 1816-1818. Ioan Tăutu descindea dintr-o familie ilustră și foarte veche, avându-l ca înaintaș pe marele logofăt I. Tăutu, cel care l-a slujit cu credință pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica „Buna Vestire”, prin personalitatea pe care o arată în primul rând prin arhitectura interioară, prin slujitorii care au deservit-o și prin enoriașii ei
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
Biserica "Sf. Nicolae" din Țigănești este o biserică ortodoxă construită în jurul anului 1841 în satul Țigănești (comuna Munteni, județul Galați). Ctitorul bisericii este considerat a fi marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849), proprietarul moșiei Țigănești (unde avea și un conac) și unul dintre cei mai bogați boieri din Principatul Moldovei. Edificiul se află în cimitirul satului. În secolul al XVIII-lea, moșia Țigănești a devenit proprietatea familiei
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
a făcut parte din comisia pentru elaborarea Codului Calimach (1815), iar apoi din comisia pentru elaborarea Regulamentului Organic (1829). A îndeplinit numeroase funcții administrative: ispravnic al Ținutului Tecuci, președinte al Departamentului Afacerilor Străine (Marea Postelnicie), mare vornic și apoi mare logofăt. El este considerat precursor al poeziei moderne românești. S-a căsătorit la 29 ianuarie 1828, la Țigănești, cu Smaranda (Zulnia) Donici, văduva lui Petrache Negre (d. 1824), cu care avusese șase copii, printre care și Costache Negri. Costache și Smaranda
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
cu grecul Nicolae Vogoride (fiul lui Ștefan Vogoride, fost caimacam și capuchehaie a Moldovei la Constantinopol), viitor caimacam al Moldovei (1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind înmormântat lângă soția sa, în cimitirul Bisericii Banu. Ulterior, rămășițele pământești ale lui Costache Conachi și soției sale au fost transportate la Țigănești, lângă biserica pe care o ctitorise. Averea sa
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
și-a lăsat averea Academiei Române, printr-un testament din 1897. Biserica "Sf. Nicolae" din Țigănești a fost reparată în anii 1927-1928. Lângă peretele sudic al bisericii se află mormântul a patru membri ai familiei boierești Conachi, printre care și marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849). Pe mormânt se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Pe partea vestică a crucii se află o altă inscripție în limba română cu caractere chirilice, din care se
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
secolului al XX-lea, menționa o tradiție conform căreia această biserică ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Biserica din satul Lețcani a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea de către marele logofăt Constantin Balș "Ciuntul" (1744-1828) - fiul marelui logofăt Lupu Balș - și soția sa, Ana Catargi (d. 1812). Hramul inițial al bisericii a fost "Sf. Împărați Constantin și Elena", împărăteasa Elena a Bizanțului fiind cea care a construit pentru prima dată o
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
conform căreia această biserică ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Biserica din satul Lețcani a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea de către marele logofăt Constantin Balș "Ciuntul" (1744-1828) - fiul marelui logofăt Lupu Balș - și soția sa, Ana Catargi (d. 1812). Hramul inițial al bisericii a fost "Sf. Împărați Constantin și Elena", împărăteasa Elena a Bizanțului fiind cea care a construit pentru prima dată o biserică de plan rotund, deasupra mormântului lui
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
prima dată o biserică de plan rotund, deasupra mormântului lui Iisus Hristos de la Ierusalim. Hramul inițial al bisericii (Sf. Constantin și Elena), în afară de legătura cu numele ctitorului, era o trimitere către ctitorii Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. În Diata marelui logofăt Constantin Balș din 30 ianuarie 1822, publicată în “Uricariul”, XI, p. 337-359, boierul lăsa suma de 1.000 de lei pentru a fi trimisă, cu pomelnic, la Sf. Mormânt, devenind astfel ctitor al Bisericii Sf. Mormânt. Mult timp s-a
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
s-au făcut primele traduceri. Traducerea în limba română a pisaniei este următoarea: ""Această Biserică, Sfânt Acoperământ al credincioșilor cu nume de sfinți, întocmai ca Apostolii, Constantin și Elena, s-au săvârșit frumos, cu mare cheltuială, de către Constantin Lupide marele logofăt, și cu binecredincioasa sa soție, Ana, unul trăgându-se din neamul lui Balș, cealaltă din al lui Catargiu, amândoi boieri de neam mare, ca prin rugăciunile sfinte ale Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”". Găsirea pisaniei a dus la
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
soție, Ana, unul trăgându-se din neamul lui Balș, cealaltă din al lui Catargiu, amândoi boieri de neam mare, ca prin rugăciunile sfinte ale Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”". Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi). Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie 1744 - d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a îndeplinit următoarele demnități: medelnicer (1768), stolnic (1772), clucer (1782), ban (1783
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”". Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi). Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie 1744 - d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a îndeplinit următoarele demnități: medelnicer (1768), stolnic (1772), clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
soția sa, Ana (din familia Catargi). Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie 1744 - d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a îndeplinit următoarele demnități: medelnicer (1768), stolnic (1772), clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară cu Anița Catargi (decedată la 27 iulie 1812). În cartea sa ""Familiile boierești române"", Octav-George Lecca îl descrie pe boierul
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
sfătuit pe urmași ""(...) să fie datori a se arăta cu toată iubirea și dragostea către cei mai mici, cum și cei mai mici către cei mai mari, iar care va urma înpotrivă, va lua răsplătire de la Sfântul Dumnezeu (...)"". În plus, logofătul Constantin Balș a fost un om evlavios care a lăsat, prin aceeași diată, să fie trimiși 1.000 de lei la Sfântul Mormânt și 500 de lei la Muntele Sinai, pentru pomenirea numelui său. Din cauza faptului că inscripția nu este
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]