547,468 matches
-
lor. Pe urmă, bărbatul a spus: Să mergem. S-au ridicat și au pornit mai departe. Ajunși la capătul câmpului, lângă gardul care-l despărțea de alt câmp, femeia a exclamat: Ar fi trebuit să culegem câteva mere ca să le luăm cu noi. Nu știm unde suntem, nici cât vom avea de mers până să mai găsim ceva de mâncat. Așa e, a răspuns bărbatul. Și, întorcându-se, au pornit spre pomul care se decupa, rotund, în mijlocul câmpului. Dar, când au
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cules toate merele, a spus bărbatul. Vai a exclamat femeia, atât de repede Atât de repede dispare totul Întâlnim unele lucruri. Sunt aici. Dar când ne întoarcem, au dispărut. Și nici nu știm cine le-a desprins și le-a luat. Cu capul în jos au plecat din nou, în tăcere. Se făcuse mijlocul după-amiezei când au văzut o pădure mare din liziera căreia pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Și nici nu știm cine le-a desprins și le-a luat. Cu capul în jos au plecat din nou, în tăcere. Se făcuse mijlocul după-amiezei când au văzut o pădure mare din liziera căreia pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo, a spus femeia. Și, părăsind cărarea, au luat-o spre dreapta. Au dat peste un tăietor de lemne care tăia lemne. Ne-am rătăcit, a spus bărbatul, căutăm drumul spre șosea. Luați-o tot la dreapta pe cărare, a spus tăietorul de lemne, și o să dați de șosea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo, a spus femeia. Și, părăsind cărarea, au luat-o spre dreapta. Au dat peste un tăietor de lemne care tăia lemne. Ne-am rătăcit, a spus bărbatul, căutăm drumul spre șosea. Luați-o tot la dreapta pe cărare, a spus tăietorul de lemne, și o să dați de șosea. Mulțumesc, a spus bărbatul. Și s-au întors amândoi înapoi. Dar n-au găsit cărarea. Cum de-am pierdut-o? a spus femeia. Să
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
spus: Trebuie să plecăm. Trebuie să găsim șoseaua și ținutul unde ne ducem. Cum o să găsim acel ținut, dacă nu știm unde suntem? Trebuie să căutăm, a răspuns bărbatul. S-au ridicat să plece. Așteaptă, a zis femeia. Vreau să iau mure cu mine. Și, deznodându-și basmaua de la gât, a despăturit-o și a întins-o pe jos. Au început amândoi să culeagă mure și au adunat o piramidă mare în basma. Pe urmă i-au legat colțurile două câte
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Oameni a exclamat bărbatul. Suntem salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Barbu Cioculescu Întrebării curente care ar fi cele n cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă singuratică sau în eternitate îi răspunde, în spirit, inițiativa editorială de a întocmi dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români în neființă trecuți. Lucrarea a apărut sub egida Uniunii Scriitorilor, este prefațată de
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
figuează în Dicționar Constantin Chiriță, recomandat de Marian Popa pentru "invenția epică luxuriantă, ce se "sprijină pe un limbaj clar și pe o oralitate fluentă. Autorul a primit, însă, premii ale Uniunii Scriitorilor pe anii 1965, 1966, 1971, 1974... Să luăm, însă, ca paragon, proza, sector bogat al literaturii române, unde existența unui adevărat florilegiu de mari scriitori nu obliga la inserția unora de rang secund. Este, în acest cadru, Titus Popovici un foarte mare scriitor? În motto, Mircea Iorgulescu își
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
renascentista la strălucirea ornamentala a ariilor de tip mozartian. O observație generală se impune: aceste muzici ivite într-o lume provinciala, de margine de imperiu, nu sunt cu nimic mai prejos decât creația curentă din marile centre din care își luau modelele ( în speță Viena, sudul Germaniei). Sunt muzici scrise cu bun nivel profesional, plăcute, unele cu sclipiri. Începutul programului l-a facut Valentin Graff Bakfark ( sec. 16) cu care intrăm direct în istoria mării muzici; brașovean, lautenist virtuoz, călător neobosit
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
ROMANIA LIBERĂ n-a avut loc pe pagina întîi pentru Congresul Acțiunii Populare. Iar dacă NAȚIONAL a citat pe prima pagină sloganul nou înființatului partid: " Întinde mîna spre ea / Puterea e a ta!", n-a făcut asta decît pentru a lua peste picior noul partid, într-o pagină din interiorul ziarului. Presa cotidiană, care nu trăiește din impozitarea cetățeanului, își putea permite să scrie cum și în ce pagină a dorit despre acest congres. Dar TVR ce motiv avea să pună
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli blestematele de pagini albe. Ai două, trei idei în cap, ești convins că ele vor atrage altele, te arunci în pagină ca în bazin, ratezi începutul, ștergi tot, o iei de la capăt, nu ești în cea mai bună zi a ta, în fine, merge, dă-i înainte. Bună sculă calculatorul. Poți să asculți și muzică la căști în timp ce scrii. Privești peste CD-urile de pe etajera din stînga. Inima clichează, iar
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
gol Și vino lîngă mine-n sila,-n ură. Dați-mi drog și sex anal Pomul cel rămas pe deal, Ultimul, Viriti-vi-l în rîma, Dați-mi zidul din Berlin Dați-mi monstrul din Kremlin Viitorul, frate, este crimă. Totul o ia razna, totul se destramă Nimic de măsurat, nimic de prevăzut, Viforul lumii a trecut de vama În suflet ordinea s-a răsturnat și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
Făcînd cu toți pe Charlie Manșon... Dați-mi zidul din Berlin, Dați-mi monstrul din Kremlin, Dați-mi pe Crist Sau dați-mi Hiroshima. Distrugeți fetușii, pe toți Oricum nu veți avea nepoți Căci viitorul, frate, este crimă! Totul o ia razna, totul se destramă Nimic de măsurat, nimic de prevăzut, Viforul lumii a trecut de vama În suflet ordinea s-a răsturnat și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
-i momentul, Toată lumea-asteapta semnul nevăzut, Toată lumea știe că razboiu-i gata, Toată lumea știe că cei buni au pierdut. Toată lumea știe că jocu-i trucat Saracu-i sărac și bogatu-i bogat, Ai o șansă la mie, Toată lumea știe. Toată lumea știe că barcă ia apă Toată lumea știe: cirmaciu-a mințit. Toată lumea simte acea dezolare Ca și cînd cîinele său tatăl le-a murit. Toată lumea-si numără banii-n buzunare Toată lumea vrea un cadou sau o floare. Ce veselie, Toată lumea știe. Toată lumea știe că mă iubești
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de iarnă/ se-ngreuiaza semințele/ de plictiseală// iubire/ cenușă din urmă/ spre ființă ta/ jocul mișcării,/ icoane icoane.../ exist?// visul/ beata opunere/ în jocul distanței Interesant și poemul în 9 părți ce se deschide, si se încheie cu această
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricînd și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții..." ( pp. 40-41) De cu totul altă factură sînt articolele publicistice propriu-zise ( cronici literare
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
au păstrat de la el, în scrisorile lui, tot felul de mărturii de genul: "Adu și un filosof la masă", " Adu și un filosof, puțină filosofie nu strică niciodată". D.P.: Vorbește-mi despre relația lui cu filosofia. M.P.: Sigur că el lua peste picior și filosofia, mai ales cînd era făcută foarte pedant, cînd avea impresia că e vorba despre "filosofii cu șorț". Dar Caragiale era foarte inteligent, avea, cum zice Dobrogeanu-Gherea, o minte de "supraom", așa că își dădea seama că filosofia
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
atunci cînd se transmitea o știre, venea omul cu goarna. Umbla cu bicicleta, și acum văd amurgurile de vară prăfoasă, bicicleta lui în uliță și goarna lucind auriu în lumina aurie a verii. Suna goarna și, cînd o auzeam, o luam spre ulița principală, unde, din loc în loc, se oprea gornașul și striga din adîncul plămînilor: "Toți oamenii care..." Și dădea știrea. D.P.: Și tu alergai... M.P.: Distanța de la mine, de acasă, și pînă unde se oprea el, era destul de mare
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
loc în loc, se oprea gornașul și striga din adîncul plămînilor: "Toți oamenii care..." Și dădea știrea. D.P.: Și tu alergai... M.P.: Distanța de la mine, de acasă, și pînă unde se oprea el, era destul de mare, dar îl auzeam și o luam la fugă. Și ajungeam la mijlocul pustei, știi, un teren deschis, larg, unde se făceau tîrgurile, unde se aduna ciurda..., un teren mare în mijlocul ulițelor, o piațetă, dacă vrei. Pusta cu romanițe, locul de joacă pentru copiii de pe cinci, șase ulițe
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
unii dintre colegi, și mai puțin bune sau nici un fel de relații cu alții. Nu uit însă că această universitate a dat culturii române "Cercul Literar", apoi a dat "Echinoxul", nu uit că a dat mari personalități, iar eu îmi iau ca model valorile ei de vîrf. D.P.: Te simți bine acolo, e mediul tău. M.P.: E locul meu, e rostul meu să predau. Eu am fost multă vreme profesor de liceu și credeam că nu-mi place, deși, de fapt
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
tale...). Ești cioraniană, ai o atitudine cioraniană, privitor la sensul vieții. M.P.: Știi cine a observat asta prima dată? Eugen Simion, într-o cronică pe care a publicat-o, în ’88 sau ’89, în "România literară". Îmi amintesc că am luat revista și, cu surprindere, am dat de o pagină în care Eugen Simion scria despre mine. Habar n-aveam că urmează să scrie despre mine, era ceva rarisim, mi s-a părut un miracol, în anii ăia, să se scrie
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii și erau, ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Pentru că, atunci când fusesem exclus din partid, spusesem, despre cultură, că nu poate să fie politizată, ea este universală și a tuturor popoarelor. Or asta mirosea a troțkism, și eu știam foarte bine. Așa că evreii aceștia de bună calitate m-au luat drept troțkist și m-au ocrotit. La Editura de Stat eram un fel de sclav, stilizam traduceri: Iluzii pierdute, Anna Karenina, Învierea, Balzac, Stendhal. În mijlocul acelei lumi care traducea din limbi străine fără să știe măcar bine românește, am stilizat
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Atunci am citit cel mai mult (inclusiv Ionesco, Sartre, Camus) și am ascultat multă muzică; asta m-a ajutat să-mi construiesc o cultură solidă. Ca scriitor, m-am format, deci, în anii cei mai grei. De mine, eu am luat act mult mai târziu. În 1976, când am avut succesul cu Galeria..., am fost săptămâni întregi uluit. Nu-mi venea să cred! Ultima și suprema confirmare a venit de la Marin Preda, care mi-a spus, cu gravitate: Monșer, te felicit
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]