1,956 matches
-
leagăn sau poate împingi leagănul pentru altcineva...În timp ce continui să respiri adânc, inspirând și expirând, imaginează-ți ce poți vedea dacă-ți ridici privirea...un cer albastru, limpede, te înconjoară, cu un avion la înălțime mare deasupra ta, aripile lui lucind argintiu în lumina soarelui. Poate că auzi păsările sau sunetul vocilor copiilor care se joacă. Când leagănul ajunge sus poți vedea deasupra, vârfurile copacilor sau al acoperișurilor și zărești în depărtare turla bisericii... Acum, în timp ce continui să respiri adânc și
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
în care amestecul de bărbăție și de feminitate vibrează întrun echivoc straniu de lumini și umbre. Expresia n-are nimic din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care nu poți
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că strălucește, O stea mare ce vestește Că se curmă de acum Al nevoilor greu drum; Asta-i steaua românească A unirii Și-a-nfrățirii, Stea de viață, stea de spor, Stea de bine-n viitor. Fă-o, Doamne, să lucească Steaua noastră românească Și să stea tot între noi, Să nu mai avem nevoi. Anul Nou ne-aduce nouă, Timp mai bun și viață nouă; Anul Nou să ne fie, Început de veselie. Mari pe mici n-or prigoni, Mici
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
micro)metaforă revelatorie ce condensează, de fapt, sensul întregului roman: "[33] Iată, ne vom despărți. Se va desface și amăgirea care se numește trup. Dar ceea ce e între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în sine, în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este o "creangă de aur", un instrument spiritual universal de a transcende trupul, spațiul și timpul), ci și modalitatea prin care textemele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o revistă de avangardă, dar aceasta este desființată în Scânteia, al cărei redactor șef era Miron Constantinescu; se angajează cu entuziasm muncitor în fabrica, dar constată că se ivește rapid o prăpastie între muncitor și noii conducători, în ochii cărora lucea o omenească,”mult prea omenească lăcomie de onoruri și privilegii”; descoperă cum „comunismul devenise o armată, aproape o biserică”, înțelege că dorința de a-l schimba pe om înseamnă controlul său total, asistă la un proces de traziție în care
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
n �le-de-France unde, din castele �n parcuri ?i p?duri regale, perspectivele drumurilor radiante ?es o �mpletitur? aproape ne�ntrerupt? �n jurul Parisului. Astfel se define?te de acum �nainte domeniul regal, �n timp ce �n epoca gotic?, catedralele str?lucind �n jurul lui Notre-Dame de Paris d?deau semnifică?ia �ntreag? acestui teritoriu. 7. Succed�nd Tudorilor, familia Stuart instaureaz? un mecenat regal, deschis c?tre Europa. Ei fac apel la arti?ți str?ini, Rubens, Van Dyck, Bernini, ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
filozofiei, deoarece ura există decât oameni care gândesc. Acest tip de "personalism" extrem duce, în mod inevitabil, la părerea că fiecare operă literară în parte este complet izolată, ceea ce, practic, ar însemna că ea nu poate fi nici comunicată altora, luci înțeleasă. Se impune .totuși să concepem literatura ca pe un întreg sistem de opere care, prin adăugarea unei opere noi, își conduira necontenit relațiile interne, crescând ca o entitate în prefacere continuă. Dar simplul fapt că situația literară de la un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
într-un alt început, imaginea crește, curge în sus. O deschidere ce arată trecerea spre ceea ce nu poate fi arătat, pasajul inaparent de dinaintea cuvântului, locul fără de loc al ivirii sensului: Aceiași suntem, totuși cuvintele nu s-au născut;/ Roza vânturilor lucește în sensuri obscure,/ Bolta freamătă în vid ca la început/ Și-n gând îmi răspund temeliile sure". Ceva lucește, freamătă, prinde a se închega, încolțește în golul începutului; nu apare în fenomenalitatea manifestării, ci se dă subversiv în așteptarea unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arătat, pasajul inaparent de dinaintea cuvântului, locul fără de loc al ivirii sensului: Aceiași suntem, totuși cuvintele nu s-au născut;/ Roza vânturilor lucește în sensuri obscure,/ Bolta freamătă în vid ca la început/ Și-n gând îmi răspund temeliile sure". Ceva lucește, freamătă, prinde a se închega, încolțește în golul începutului; nu apare în fenomenalitatea manifestării, ci se dă subversiv în așteptarea unui alt-ceva neașteptat, a noului răsărit de deasupra oricărui orizont: " Vom aștepta răsăritul tuturor înțelesurilor,/ Drum viu între solstiții și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja." Cheful ăsta autofag se întreține cu mare cheltuială, căci pofta-i vine mâncând: lui trebuie să i se sacrifice totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea gălbejită, ca un breloc cu briliante purtat pe dinăuntru. Ehei, cât nu și-ar fi dorit nomazii să-l măsoare pe-al arhitecților cu un ochi expert, de spoitor, punându-i să-și joace și să-și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și-o scoase Marieta imediat și-o puse la păstrare într-un loc tăinuit, de frică să nu i-o fure careva; dar mâna o frigea rău în locul unde o atinsese, poate din cauza pietrelor mari și fățuite de pe ea, ce luceau de-ți luau ochii; dacă luceau ca Soarele trebuie să fi fost foarte cald înăuntrul lor - ca în Soare, nu? Când și-o dăduse jos citise pe spatele ei, gravat frumos într-o scriitură cursivă, numele Cartier. Mai remarcase și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o puse la păstrare într-un loc tăinuit, de frică să nu i-o fure careva; dar mâna o frigea rău în locul unde o atinsese, poate din cauza pietrelor mari și fățuite de pe ea, ce luceau de-ți luau ochii; dacă luceau ca Soarele trebuie să fi fost foarte cald înăuntrul lor - ca în Soare, nu? Când și-o dăduse jos citise pe spatele ei, gravat frumos într-o scriitură cursivă, numele Cartier. Mai remarcase și că vechea podoabă a lui Rică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
1808 posesiunea lui Napoleon-Ludovic, tînărului fiu al lui Ludovic. Surorile împăratului nu au fost uitate: în afară de Caroline, care domnește la Neapole cu Murat, Pauline se căsătorește cu prințul Borghese și devine ducesă de Guastalla. În sfîrșit, Elisa primește Principatul de Lucea și de Piombino înainte de a primi titlul de mare ducesă de Toscana, apoi de regină a Etruriei (cu toate că teritoriul respectiv este departament francez). Acolo unde dinastiile naționale sînt menținute, ele datorează acest lucru bunăvoinței împăratului și sînt obligate să arate
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ațe monografiilor de origine leplaysian?, precum Paul de Rousiers ?i Paul Bureau, care au plecat �n Marea Britanie pentru a observa trade-union-ismul. Aceast? orientare a cercet?rîi �n direc?ia sindicalismului este remarcabil? �ntr-un moment �n care clasa patronal? nu str?lucea prin deschidere social?. Avem aici, �n orice caz, �nceputurile unei ?tiin?e sociale aplicate care, din nenorocire, a sf�r?it prost �n scurt timp: Pinoit ?i principalii colaboratori au fost concedia?i �n 1897. Aceast? schimbare de vocabular se
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sfințirea lui, abia în 27 octombrie 1334 denotă imposibilitatea de a-și fi putut lua rolul în serios pe aceste plaiuri, deoarece iparhul mongol din Cetatea Albă, înconjurat de doctori evrei și tătari cuvioși, închinători ai soarelui și stelei, care lucește înaintea luceafărului, domnea nestingherit și putea ucide în voie în cazne, în 2 iunie 1332, pentru mărturisirea credinței sale ortodoxe pe negustorul Ioan din Trapezunt legat de coada unui cal și târât pe străzile orașului. După neizbânda din Țara Românească
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zi, în drum spre școală, pe o vreme de moină, de zăpadă amestecată cu noroi, am întâlnit mergând spre satele de pe valea Prutului șiraguri lungi de armată, soldații cu baionetele la arme, sumbri în lumina aceea leșiatică, unde și unde lucea câte un oțel, o baionetă, o gamelă. Impresia a fost puternică încât, prins de friguri și copleșit de emoție, m-am întors acasă. Drama începuse. Școlile au fost închise. Târgul părea părăsit ca pe vremea ciumei, nimeni nu intra, nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
veni", germ. können [΄könən] "a putea", engl. duck [d(k] "rață", pg. carro [΄ka(u] "mașină", it. casa [΄kaza] "casă", norv. kart [kat] "hartă", sued. kust [k(s:t] "coastă" l = consoană lichidă laterală sonoră: dan. lyse [΄lü:sə ] "a luci", rom. lampă [΄lampə], pg. luz [lu(] "lumină", norv. onkel [΄o(kəl] "unchi", sued. landa [΄lan:da] "a ateriza", enlg. land [länd] "țară; pămînt" ( = consoană sonantă laterală palatală: sp. caballo [ka΄ba(o] "cal", it. luglio [΄lu(io] "iulie", pg. mulher
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fără a preciza numele celui care ar putea obține supremația în cer : Din tronurile lumii tiranii vor cădea/ Rostogoliți de-a pururi în noaptea cea mai grea/ Și beznele s-or sparge în fulger și furtună,/ Și-un soare nou luci-va pe-o lume mult mai bună ! (II, p. 70). Ideea confruntării dintre generațiile de zei capătă amploare în ultimul act unde este imaginată dispariția Olimpului și nașterea, peste veacuri, a altor religii. Hefaistos îi aduce la cunoștință lui Prometeu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru a se răzbuna. Umbra Marghioalei îi bântuie pe invitații la ceremonie. Menționând o actriță care se credea... însetată de sânge... și de dreptate doctorul observă că sunt periculoase mamele astea abandonate, soțiile părăsite, Țiclete își aduce aminte cum îi luceau ochii cuscrei care ar fi fost în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică și vine s-o strângă tare-tare de braț, deasupra cotului: "Vezi ce puternică sunt?" Și face să lucească în penumbră lama unui cuțit. Clementina îi poartă pică pentru că a vrut s-o înscrie la școală. Ea nu-i ia în serios amenințarea, care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă, împrăștiate pe pat, mai multe cuțite. Sună. Cléa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
foarte frumoase în după-masa asta, nu vrei?" Vocea lui, pe care și-o voia normală, sună teribil de fals, își dădu și el seama, și tuși ușor ca să-și recapete sângele rece. Tusea sună și mai fals. O scânteie ironică luci în ochii Nastiei. S-a prefăcut că nu observă și ieși ca să se întoarcă cu un coș mare. "Era un țărănuș care dârdâia pe marginea drumului, în ploaie, i-am cumpărat toată marfa, cu coș cu tot. Uită-te ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Juriul compus din Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru și Ascoli vă conferă în unanimitate premiul. Vă așteptăm.“ Premiul consta dintr-o cupă simbolică. Iată cântecul: Latina gintă e regină într-ale lumei ginte mari; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii săi; Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că reușita redactorului Românului era asigurată prin presiunea guvernului. Alegerea dom nului Kogălniceanu va pune capăt la toate aceste insinuări. Nu se mai poate zice că guvernul face pe deputați după placul său. Acele timpuri noroase au trecut, soarele libertății lucește peste România, o încălzește ș-o reînviază.“ Ce departe suntem astăzi, la 1927, și de acele vremuri, și de acei oameni, și de aceste simțiri. Libertate electorală, cântată și visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepților alături de cenușa lui. Generația
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
iaz , aleile străjuite de copaci bine îngrijiți, ce-i completează farmecul deosebit. În toată această splendoare, m-a fascinat contrastul splendid dintre auriul templului, albul pur al zăpezii și verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia soarelui, luându-ne ochii. După ce ne-am astâmpărat inima și ochii cu frumusețea peisajului, am pornit pe o alee ce șerpuia pe lângă o cascadă mică și cochetă. Ea a fost construită de mâna unui artist care a creat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub brad. Cu săbiile lucind, se năpus tiră asupra călărețului. Acesta se opri surprins și abia avu timp să scoată la rândul său din teacă sabia lui ușoară și Înco voiată, după moda arabă, atât de ageră Încât putea tăia un fulg În două, când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]