3,576 matches
-
New Age și cu retorica haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva antropologică sans rivages a formării personalității umane. Or
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Crizei Mondiale a Educației (Willamsburg, octombrie 1967). 12. E. Fauré, Apprendre à être. Un rapport de l’UNESCO, UNESCO-Fayard, 1972 (trad. rom.: A învăța să fii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974). În continuare, textul conține referiri directe la ideile lucide ale raportului, care însă au fost apreciate în epocă mai ales pentru eleganța exprimării decât pentru profunzimea și profetismul lor. 13. „Nu este suficient de a reuni pe homo sapiens și homo faber, trebuie ca el să se simtă în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
germanice. Supusă presiunilor, Biserica Catolică a reprimat violent protestele, dar mișcările protestante s-au întețit și s-au structurat într-o Biserică Protestantă care, până la urmă, s-a separat de Papalitate. În acest climat primejdios au existat însă și voci lucide care militau pentru stingerea conflictelor și construirea unei lumi mai bune, o lume a înțelepciunii, a liniștii și a consensului. Erau, de regulă, „voci raționale” care pledau pentru „îndreptarea lucrurilor omenești” prin reforme înțelepte în plan politic, religios și educativ
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ș.a.) etc. și nu se poate ignora faptul că „ingineria curriculară” botezată de R.M. Gagné instructional technology este o realizare a anilor ’70. Totuși, Joseph J. Schwab, cel care a avut curajul să pronunțe incredibila profeție, a fost un interpret lucid. El a publicat în 1969 studiul intitulat provocator The Practical: A Language for Curriculum 24. A fost sprijinit de NEA (National Education Association), precum și de Arno Bellack și Herbert Kliebard, care i-au promovat ideile în prestigioasa lucrare Curriculum and
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
considerându-le simptome ale unei catastrofe pedagogice realmente mondiale și care va antrena prăbușirea întregii civilizații omenești. Ne grăbim să precizăm că aceștia din urmă nu sunt nostalgicii paseiști și „pășuniști” de altădată sau adepți ai conspiraționismului mondial, ci analiști lucizi, adesea hiperraționaliști, care avertizează asupra unor primejdii paideutice reale: „topirea” civilizațiilor contemporane într-o singură civilizație standardizată conform tradițiilor celei euroatlantice; anihilarea celor câteva mii de culturi contemporane, fiecare cu istoria și marile ei capodopere, într-o singură cultură mondială
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a ucide. Pe de o parte, intensitatea crimei (camerele de gazare); pe de altă parte, o extindere fără egal (peste șaizeci de milioane de morți). Acest puternic grad de „conaturalitate” a fost relevat suficient de devreme de câțiva scriitori lucizi și curajoși precum Waldemar Gurian 5 și Élie Halevy 6, apoi, mai târziu, de către Hannah Arendt în celebra lucrare Originile totalitarismului sau de Albert Camus în Omul revoltat. Cu toate acestea, nu sunt decât voci izolate și ceea ce frapează este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
egali. Așa-zișii reprezentanți ai poporului imprimau viața socială. Ei erau bine mersi, în timp ce poporul tot prost. Numai că erau toți mulțumiți că aveau o casă, un salariu asigurat și că se mai dădea ceva la alimentară”. Diagnosticul este deosebit de lucid: „Nu poți să schimbi mentalitatea acestor oameni care știau că ei n-au probleme, ei erau o mașinărie, știau că se duc la serviciu, au o bucată de pâine, rația ce se dădea atunci...”. Iar cei care-i controlau atunci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
imagini de o atrăgătoare expresivitate lirică. Autoarea recurge uneori la un arsenal livresc ori la sugestii din lirica populară, simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul nostalgic al iubirii pierdute sunt contrabalansate de dârzenia autocontemplării pătrunzătoare și de adeziunea la imperativele etice. Atitudinea eului liric față cu vulnerările existențiale este una de „resemnare înseninată” (Liviu Grăsoiu): „Ce-ai făcut, suflete, cu-acest
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
același timp este un poet structural nonconformist: blamează, scutură de convenții, asanează, dezgheață, ascute simțurile și rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în spiritul poeților-tribuni ardeleni, face pedagogie socială. Versurile apar ca o reacție justițiară a unei conștiințe lucide, măsură supremă a valorilor. Bunăoară, în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea presupune înălțări și căderi
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
limbajului se poate detecta în Pasul corbilor (1980), Coridă (1983) și Trăgătorul la țintă (1999), unde încărcătura de modernitate e mult mai vizibilă. O subtilă critică a realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
Teribil de suspect, București, 1998; Georg Simmel, Cultura filosofică, București, 1998 (în colaborare cu Nicolae Stoian); Iso Camartin, Reflecții de la Sils-Maria, București, 1999; Das Spiel von Leben und Tod ..., Zürich, 2002 (în colaborare cu Beat A. Föllmi); Françoise Choquard, Iarna lucidă, București, 2002; Silvio Camenisch, Dulcea mea Laura, București, 2002. Repere bibliografice: Al. Graur, O antologie romanșă, RL, 1980, 9; Bartolome Tscharner, Madleina Marin - l’ambassadura dil romontsch en Rumenia, „La Casa Paterna. La Punt” (Cuera), 1990, 10 august; Prosa romontscha
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
en lungatg rumen, „Gasetta romontscha”, 1992, 31 iulie; Gion Deplazes, Madleina Popescu-Marin - ina sentupada, „La Quotidiana”, 1999, 8 septembrie; Tudora Șandru Mehedinți, Premiu de recunoștință, RL, 1999, 45; Andreea Deciu, Marginalitatea fericită, RL, 1999, 45; Victoria Milescu, Françoise Choquard, „Iarna lucidă”, „Universul cărții”, 2002, 8-9. I.D.
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
sau cu poezii foclorizante, ca în Leroi-ler (1941), va trece după 1944, și pentru că avea o mare ușurință a versificației, către poezia epică festivistă, lozincardă: Tuturor (1948), Neobosita laudă (1969) ș.a. Cu un simț critic notabil și cu o conștiință lucidă a uzurii în timp, poetul se antologhează parcimonios în volumul Poeme. 1931-1965 (1965) și mai ales în Puterea iubirii (1971). Proza însă, cultivată cu precădere după 1960, îndeosebi pe subiecte istorice, uneori cu o poetizare a stilului în descendență sadoveniană
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
nerimate, versurile comunică vibrații ale unei conștiințe active, angajată în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe care activistul o visează. Orice sofistică dispare însă în prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1997), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1989). Încă de la volumul de debut, Umbria, se pot discerne la P. două tendințe sau componente ale lirismului: poezia ca „meșteșug” și poezia ca revelație (de conotație religioasă). Între construcția lucidă și ritmul orfic, între livresc și simbol, între decorativism și viziune, într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Victoria Câmpan); Alessandro Baricco, Ocean Mare, postfața trad., Iași, 2003, Mătase, postfața trad., Iași, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Umbria”, CNT, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Umbria”, CL, 1972, 9; Poantă, Modalități, 154-156; Dana Dumitriu, Jocul lucid al imaginației, RL, 1975, 21; Nicolae Manolescu, La al doilea volum, RL, 1975, 27; Mincu, Poezie, 224-225; Piru, Poezia, II, 490-494; Alexiu, Ideografii, 87-92; Alboiu, Un poet, 223-224; Iorgulescu, Scriitori, 129-132; Regman, Explorări, 15-18, 235-239; Poantă, Radiografii, I, 253-257, II
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
între prozaismul vieții și literatura obișnuită (numită „repaosul duminical al sufletului”), propunându-și să relateze altfel, mai adevărat, fără nici o poetizare, o scurtă întâmplare amoroasă, în care naratorul, deși personaj principal, se detașează net de acesta, el fiind supraeul, spiritul lucid, sceptic, care se privește cu ironie, își comentează cu mult umor, cu superioritate sentimentele și faptele, menținând toată întâmplarea într-o tensiune amuzat-amăruie. Scurte inserții din texte celebre, cu rol de comentarii ilare, sau alte referințe derizorii la teorii/modalități
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
temă gravă: confruntarea unui om aflat în plină tinerețe cu somația morții apropiate, final anunțat, inexorabil. Cu toate acestea, romanul nu e sufocat de tonalitatea sumbră, ci e stenic și incitant, autorul utilizând somația inevitabilului pentru a determina o situare lucidă a celui „prins”, personaj în care, în chipul cel mai evident, a investit mult din propriul sine. O poveste de dragoste, precum și alte întâmplări extrase din cotidian conferă romanului consistență epică. Finalul este simbolic, stingerea tânărului e dedramatizată printr-o
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
care trăiește dureros în prezent și în trecutul apropiat, asimilat însă prezentului, un suflet agitat, smuls din matca sa. Moartea însăși pare o negație a propriei imagini, o parodie a morții. Până în ultima clipă, Măria, muribunda, se dovedește atât de lucidă, atât de stăpână pe propria natură, încât mulți se așteaptă să se ridice din pat și să se comporte ca un om sănătos. Bătrâna îi recunoaște pe toți cei din jur, unora le amintește cu o precizie uluitoare întâmplări de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
de caz - subtitlul e „studiu monografic” -, de această dată în mod declarat. Termenul „feldeință” este împrumutat din limbajul lui Dimitrie Cantemir. Personalitatea lui G. Călinescu, considerată chiar de majoritatea celor apropiați plină de contraste și paradoxuri, e supusă unei analize lucide, amănunțite și lipsite de complexe. După mărturisirea autorului, cartea încearcă reconstituirea „specificității psihicului călinescian, ca o pregătire și o anticipare a dezvoltărilor referitoare la duhul variatelor lucrări pe care le-a elaborat”. Sunt decelate documente semnificative, „pornind de la premisa că
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
Gândirea”, „Ideea literară”, „Realitatea ilustrată”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Ziarul științelor și călătoriilor” ș.a. O oarecare vâlvă locală a produs, la momentul apariției, Clasa VII A. Observația directă, neprelucrată, din schițele cu caracter de pamflet, unora le-a părut „lucidă” și a trecut drept talent, altora, însă, intenționat malițioasă la adresa corpului profesoral, în special a celui feminin, născută dintr-un veșnic spirit de frondă al unei eleve protejate de un tată universitar. Dacă acest volum a putut lăsa impresia unei
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
Penelopei?)” O mențiune aparte trebuie acordată activității de eseist și critic de artă a lui M. - laureat al Premiului de Critică al Uniunii Artiștilor Plastici pentru monografia Rousseau Vameșul (1975) -, care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai lucizi și mai avizați observatori ai fenomenului plastic românesc și european. De asemenea, cultura română contemporană îi datorează unele dintre cele mai bune traduceri ale unor opere de referință din Stendhal, Marcel Brion sau André Malraux. SCRIERI: Povestire cu fantome, București
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
o deschidere proaspătă și încordată spre lume” a criticului era aproape un imperativ deontologic. Această „deschidere” constituie, de altfel, partea cea mai rezistentă a lecturilor lui M., vizibilă îndeosebi în analiza prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau cu blândă conștiență - întregul câmp heraldic al acestei poezii. Fermecător prin hidoșenie, deplin tocmai prin eterna-i neîmplinire, teluric la trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
actoricești care îi compune existența: „Ce suntem? ce suntem? Un fel de fantomă a fugii/ un fel de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de fervoarea ipostazierilor, marchează materia interogativă: „și ce să fac
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]