3,158 matches
-
recititul tot lucru este. Chiar și uitatul, uneori ceasuri în șir, de-a lungul pereților, în vreme ce, în minte, caut o formulare potrivită sau o maximă identificare c-un anume personaj. Z.T.: Am găsit în cărțile dumneavoastră două dimensiuni: una ludică, iar alta fin ironică. A.E.: În privința ironiei, o adiere numai. Care mai detensionează uneori atmosfera. O coardă prea întinsă pocnește... Z.T.: Cît despre joc - cel real de această dată - poate mai amintiți ceva despre întîmplările pariziene. Incitant acest
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
Eszter Ónodi), specializată în numere de acrobație la înălțime, „femeia cu cele mai frumoase picioare din România”, cum orgolios o elogiază fiica. Un scurt film alb negru similar unui clip ne înfățișează o idilică scenă de familie cu ceva din ludicul inocent al filmelor lui Méliès, unde personajele de o teatralitate îngroșată țopăie vesele într-un paradis al fanteziei eliberate de orice cosntrângeri. Pare de la sine înțeles că de acum încolo, încapsulată în aceste imagini, Aglaja va refuza, asemeni lui Peter
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește, îi luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu. Aferim!) în spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu (fascinantul, paralizant de vizibil acum) - Stelian Tănase (romancier foarte rafinat, dar...) De ce Brâncuși și nu Paciurea? "De ce iubim femeile". Cu un titlu ca ăsta (precum "Cocoșul") ai dat
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
și până la cele mai fine mecanisme de producere a emoției estetice. Cu alte cuvinte, ar trebui să citim cartea că pe o ficțiune critică pentru a transforma lectură într-o delectare intelectuală. Din nefericire, însă, lipsiți - cum suntem - de spirit ludic, împovărați, până la deformare, de un vetust simt al răspunderii față de soarta literaturii, nu ne putem îngădui o asemenea libertate. Privim lucrarea cu toată seriozitatea și îi sesizam, fără plăcere, caracterul propagandistic. Totodată, ne gândim cu compătimire la Mircea Cărtărescu, descoperindu
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
cu acești ochi, cu care n-am văzut). Tragicul și religiosul ies și ele mai bine reliefate din această adunare la un loc a întregii opere. Căci, diseminate în mai multe volume (și bine camuflate de acest poet inteligent și ludic, căruia îi place să „ascundă” înțelesuri în text și, bănuiesc, să se și amuze de morga unor critici obtuzi), aceste două aspecte se vedeau mai greu, acoperite, cumva, de spectacolul când fals-dantesc, când fals-bacovian în care Ioan Es. Pop își
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
Revoluția pe eșafod și Drumul sînt însă la fel de fermecătoare și la fel de greu de imaginat pe scenă. Toate cele trei piese sînt dovada unui mod anume de a vedea universul totalitar care ne-a fost atîta vreme casă: transformînd dramaticul în ludic. Dramaturgie sau roman, ceea ce scrie Ștefan Agopian nu este altceva decît bună, autentică literatură. Rămîne să se arate și ca poet, de vreme ce versul se declară a-i fi fost prima iubire. Ștefan Agopian - Revoluția pe eșafod, teatru, Ed. Cartea Românească
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
sînt seduși în egală măsură de memoria culturală, de spațiile livrești, de istoria propriului domeniu de manifestare sau de istoria mare, dar și de gratuitatea actului artistic, de jubilația lui pură în care contemplația clipei festive se întîlnește cu explozia ludica și cu tot spectrul bucuriilor fără scop. Sinteză acestor componente complementare - și chiar, uneori, diferite că esența - este un spațiu artistic de un impecabil profesionalism, spectaculos fără ostentație, profund fără crispări și străbătut de o sensibilitate adevărată, care nu face
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
care ne jucăm singuri la PC, față de strămoșii care se jucau în grup socializîndu-se. Vreau să ajung mai repede la țintă: jocurile din societatea românească așa cum le zugrăvește literatura. Lumea interbelică de la noi, ca și secolul XIX au fost foarte ludice, Bucureștiul excela, dar cazinourile din Constanța, capodoperă Art Nouveau, din Sinaia și alte stațiuni nu erau niciodată goale. Se juca tare și în familii, nu numai la Arnoteni, și nu pe chibrituri. Dețin numeroase mărturii ale unor membri longevivi ai
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
Cosmin Ciotloș Când Nicolae Manolescu afirma că ,unui autor ludic și licențios ca Nabokov Duduca Mamuca nu i-ar fi dispăcut", intuia, desigur, mult mai mult decât lasă să se întrevadă suficiența noastră de cititori. Pentru că remarca se susține și se reține cu ușurință dacă îl privim pe Nabokov exclusiv
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
nu scoseseră la iveală vreo cauză patogenă îngrijorătoare, fenomenul, despre care nu se mai auzise în analele medicale, fiind, în cele din urmă, atribuit unor tulburări de comportament, care nu excludeau posibilitatea unor accente voluntare. Protest? Refuz de adaptabilitate? Frondă ludică? Puțin probabil la o fetiță de numai cinci ani și jumătate. De asemeni, întregul aparat al fonației părea, după spusa doctorilor, să fie întreg și la locul lui. Pronunția amalgamată și confuză a sunetelor, sau a pseudo-cuvintelor de origine necunoscută
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
sticluță pe care scrie s.s.v. e preferabil să nu-i înghițiți conținutul: substanța stă sub signo veneni, "sub marca otrăvii". Utile dulci Eșecurile în domeniul educației se explică în bună măsură prin incapacitatea de a folosi în mod adecvat componenta ludică" - scrie Solomon Marcus în prefața noii sale cărți Jocul ca libertate, al cărei "public țintă" pare a fi tagma elevilor, studenților și profesorilor. Într-adevăr, atîta timp cît elevii vor fi învățați de mici că orele de clasă înseamnă constrîngere
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
libertate, pe care o subliniază cartea lui Solomon Marcus, va fi integrat în mod inteligent în învățămînt, elevii vor participa cu mai mult entuziasm la ore. Micul tratat al profesorului Solomon Marcus este el însuși un amestec bine dozat de ludic și grav, de informație, creativitate și amuzament. Homo ludens este privit în cîteva dintre ipostazele sale principale. De la jocurile hazardului la jocul de șah, de la jocurile eredității la jocurile sportive (fotbalul și tenisul), totul este pus "sub lupă" și transformat
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
au devenit obiecte de muzeu, copilăria și-a schimbat repertoriul. Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare românești. Abrevieri latinești, Editura Humanitas Educațional, București, 164 pag. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Colecția "Ludica", Editura Scripta, București, 2003, 288 pag. Ilinca, Andrei și Călin Mihăilescu, Don Global suit pe cal, Ilustrații de Sasha Meret, Editura Curtea Veche, București, 2003, 64 pag.
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
îi ajuți pe utilizatori să afle / înțeleagă mai ușor Ťdespre ce esteť conținutul respectiv. Exemplu: unei fotografii cu tine la schi în Bucegi poți să-i adaugi tag-urile - schi, Bucegi, 2006" (mariusbalaci.ro). Conținutul mesajelor e însă adesea afectiv sau ludic, astfel că, în practică, utilizatorul român poate trece între taguri cuvintele nașpa sau chiar ce-stare-nașpa-am. Cuvintele-cheie ajung să se refere nu numai la identificarea conținutului unui mesaj, ci chiar la o temă în genere: "Ce cuvinte îți vin în minte
Taguri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7409_a_8734]
-
de pe pămînt strînse în palma lui Dumnezeu. Așa spunea George Constantin. Fiecare îl are pe Dumnezeul lui pe scenă. Acolo, pe scenă, se răstoarnă munții și valurile zbuciumate se liniștesc, iar cele line se învolburează. Ca Lopahin al lui George. Ludic și pămîntean, cu rădăcini imense crescute în pămîntul de sub tălpile Liubovei Andreevna Ranevskaia. Cînd se întoarce la moșie, după ce a cumpărat livada, Lopahin al lui George își măsoară în pași, matematic, exprimarea fericirii. Fiecare pas este o senzuală amînare. Ca să
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
din această categorie sînt identificabile simultan în două realități: într-o realitate a memoriei, a contextului funcțional, și într-una a gratuității, a jocului formal care le preschimbă funcția în ficțiune. O asemenea stare de ambiguitate, în care gravitatea și ludicul, solemnitatea și ironia sînt prezente în aceeași măsură, în care este posibilă o glisare permanentă în cîmpul unor identități instabile, cu toate că nu mai este o noutate încă de pe vremea lui Duchamp, are în continuare o putere de seducție care te
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
acuratețe, înlăuntrul căruia marile concepte și cele mai înalte abstracțiuni își găsesc corespondentul lor particular și determinat. ansa, în ciuda gravitații ei metafizice și a proiectului spiritual pe care și-l asociază, expoziția lui Sorin Dumitrescu are multe elemente de jubilație ludica, preluate parcă direct din recuzita unei narații postmoderne. În această convenție intra deopotrivă înscenarea unei cosmogonii de tip cultural, introducerea obiectelor în subtile jocuri intelectuale (asocierea lui Pallady cu Ioana Bătrânu, de exemplu), exaltarea sincroniei în detrimentul diacroniei și, finalmente, integrarea
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
Grigurcu Fapt bine cunoscut, a avut loc și s-a amplificat mereu, pe un fond al deformalizării, al renunțării la convenții, un proces de destrămare și amestec al genurilor și speciilor literare. Gravității i s-a substituit adesea o dispoziție ludică, farsa dinamitînd, în cazul prozei, cutumele narative, într-o aventură ce tinde a trece de la iluzia "reprezentării" realității la o viziune echivalînd cu "literatura pură". O erupție venind din adîncuri obscure a tulburat sărbătoarea discursurilor consacrate, a dat peste cap
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
ininteligibile, cu densități aleatorii și fără articulații (accente). Așadar, într-un timp gol și acardinal, OS se disipează instantaneu în nimic, ca neansonie. Pentru conștiința tresărită astfel, neansonia este viziunea (inefabila urmă a) unei treceri virtuale. Mentalul vizionar se comportă ludic (spontan) și inocent (liber de responsabilitatea proprie conștiinței, aducător-dătătoare de sens). Din perspectivă rațională, imaginea viziunii pare ca o rețea împrăștiată (fără noduri și sens), ceea ce, pe plan emoțional, ar corespunde unui fior indefinit și totuși inspirant (înfiorător). Oricum, caracterul
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Pavel Șușară Pentru Florin Mitroi, pictura nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor mai mult sau mai puțin prevenit, o hîrjoană ludică sau o scrutare gravă prin spațiile nelimitate ale posibilului. Mai întîi, ea constituie un amplu și complicat ceremonial tehnic, un recurs la memoria arhaică a genurilor, o subtilă convocare la realitatea imediată a lumii organice și a regnului mineral deopotrivă
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
și gândul cu spectacolul, în sine, al semnelor matematice. Mi-am adus aminte de această întâmplare citindu-i cartea lui Șerban Foarță, Micul Print (cu wordesign-urile autorului. Editura ART, București, 2008), de o rafinată speculație lingvistică și literară, un exercițiu ludic în totul, fascinant prin insolitul subiectelor și libertinajul comportamental al ideilor, prin dezinvoltura construcțiilor calamburești și insinuanța ironic-galantă, cu care își alcătuiește poeziile și micile eseuri poematice, plasându-se astfel într-un univers de perfid basm copilăresc, prin fereastra căruia
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
de bravare, joacă și parodie? Nici una, nici alta, singure; ci și una, și alta. Este motivul pentru care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în care componenta sentimentală se amestecă inextricabil cu cea ludică și jovială. (Știu, idila însăși conține câte ceva din această a doua componentă, ceea ce și face ca lirismul ei să iasă de sub incidența genurilor grave de poezie. Nu cred că am comis totuși o tautologie - l-am adăugat în mod conștient
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
într-o vreme în care el credea mai mult, sau poate exclusiv, în posibilitățile sale lirice. În totul, un amestec „jocoserios” care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu în ultimă instanță, îl ghicim, deocamdată ascuns sub modul ludic și - din nou - parodic, pe rafinatimaginativul glosator din Universul poeziei (cf.: „Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor”). Toate aceste ingrediente, care nu ar putea fi decelate fără o
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid (ii) nu știu să flirtez la naiba mă jucam cu păpușile și erau fericite unde să fi dispărut acel spirit ludic cu mâinile lui virile trăgând pe sfoară absențe altfel de neclintit ca iubirea pentru cea căreia aș putea să-i potrivesc infailibil dezlegările după chipul și asemănarea ficțiunilor tale gonflabile și-apoi să mă supăr și să o arunc lângă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Stefan Cazimir Înclinația ludică a lui Ștefan Cazimir reprezintă, am zice, o revanșă sui generis. Copilăria lui, fără a fi fost tristă, a fost timidă și solitară. I s-ar fi potrivit bine autoportretul lui Jean-Paul Sartre: "un băiet prizărit, rușinos și fricos și
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]