2,406 matches
-
sfințit rămîne sfințit, iar ce nu trebuia - se anulează. Aș atrage atenția, dacă tot veni vorba, că sînt popi care fac în biserică și nu numai prozelitism politic. Și pentru cine credeți, pentru PRM, partid extremist nu numai după regulile lumești, ci și după rigori mai înalte. E vorba, după părerea mea, de popii cu epoleți care, o dată și o dată, vor trebui dați în vileag - unii ca informatori, iar alții ca ofițeri acoperiți ai fostei Securități. Nu se poate ca oameni
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
iar alții ca ofițeri acoperiți ai fostei Securități. Nu se poate ca oameni care l-au trădat și pe Dumnezeu și pe aproapele lor turnîndu-l la Securitate, să-și bată joc în continuare și de cele sfinte și de cele lumești. Popii cu epoleți se recunosc și azi. De pildă: în postul Paștelui asist la următoarea scenă în dreptul Bisericii Crețulescu. Un popă în uniformă strigă după cineva, cu chei de mașină în mînă: �Domnu', domnu', domnu', trageți mașina mai încolo, să
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
La celălalt capăt al aleii, popa care voia să și-o scoată și el, nervos, dădea ocol mașinii lui cu o mînie pe care mă jenez s-o descriu, dar din care reieșea că popa nu era fitecine ca putere lumească. P.S. Dacă Biserica Ortodoxă se va simți datoare să protesteze împotriva acestui microscop, atrag atenția că protestul nu-și are obiect. N-am atacat, să fie clar, Biserica, ci pe cei care au trădat-o și care continuă să o
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
trăiești prin inima mea..." (Lîngă tine viață, lîngă tine moarte). Declarîndu-și sufletul "un azil al săracilor", arătîndu-se gata a executa munci umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
în care nu are aceeași importanță trecerea clipei, iar imaginile pulsează la adieri abia palpabile. Poate că, trecând de la un singur compozitor, în primul ceas de lied evocat, la un secol de melodii în cel de al doilea, de la lumescul așezării cuvintelor pe portativul cântecului la sonurile de cântec nostalgic în care cuvântul cheamă muzica, este nevoie pentru interpreți de căutarea unor anumite alte mijloace, în pătrunderea creației, a componisticii. Cei doi muzicieni nu au ostenit întâmplător, lucrând pentru a
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
ales de către cei apropiați, și întâmplările să rămână pierdute într-o ordine care nu are să-i mai dea vreo socoteală celei pământești, ambiția Vitoriei e tocmai să se știe. Ea, cu toată însingurarea, trăiește între oameni și umblă pe poteci lumești. Cred, de asta, că elementele așa-zicând supranaturale ale succesului ei în a-și dovedi dreptatea au fost suprainterpretate. Ceea ce face nevasta lui Nechifor Lipan, găsind în niște străini acel fond uman comun care o ajută să le dezlege limbile
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
jonglerii lingvistice, ci și în cumpătare și abstinența asiduă, căci având în vedere onorariul infim cu care este milostivit pentru munca depusă, în final nu este răsplătit cu mai nimic. Asemenea sfântului său protector, și traducătorul se leapădă de cele lumești, bunuri, ranguri sau osanale. Cum altfel ar putea suporta faptul că, în discuțiile despre carte, numele său nu este în general pomenit mai deloc? În ultima vreme, traducători de literatură experimentați și valoroși sunt tot mai des dați la o
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
însă un dandy. în prefața la a doua ediție o spune categoric: "Cel care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy". Și totuși. După o existență tumultuoasă, care n-a ocolit extremele, de la tentațiile lumești ale Parisului până la convertirea la catolicism și apoi la statutul de catolic practicant, Barbey d'Aurevilly pare să fi fost destul de marcat de tipologia dandy. Psihismul androgin, care-l va preocupa mai târziu pe Jung, îl va conduce pe Barbey
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că soarta îl lipsise pe nedrept de ființele cele mai apropriate. Cu excepția mai tînărului prieten, Boccaccio, nimeni nu intuiește că renumele obținut prin trudă și talent, apărat cu lumească egolatrie, nu-i alină suferința. Deși istoriografia literară a oferit demult o imagine echilibrată, cu umbre, nu doar lumină, a "primului artist" (cum îl numea romanticul De Sanctis pe Francesco Petrarca, opunîndu-l "primului poet", adică lui Dante), personajul lui Santagata
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
a legii vechi. După ce se întâmplă ceea ce le era scris boierilor naivi și lui Moțoc, Lăpușneanul însuși intră în același joc al sorții. Se îmbolnăvește, puterile îi slăbesc și apropiații îl tund călugăr. E un fel de a ispăși greșelile lumești. Însă fostul domn nu ia în calcul o asemenea posibilitate, și singur își forțează ieșirea mult mai violentă din scenă. Se cunoaște sfârșitul lui, când mitropolitul îl transformă în jertfa care va încheia, simbolic, o domnie apăsătoare pentru țară. E
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
simpli și neiscoditori, au plecat la porunca Stăpânului ca să predice Evanghelia „la toată zidirea“. Înflăcărați de forța misiunii, lasă foișorul din Ierusalim și merg să împlinească porunca încredințată. Petru va merge la Roma, iar Pavel, la Atena, ca să înfrunte puterea lumească și înțelepciunea omenească. Alții vor merge în India și Asia, la sciți sau la arabi, ca să facă auzit cuvântul sacru al Evangheliei. Nu către oamenii de jos își vor îndrepta învățătura, ci către cei puternici, către oratori și filosofi, către
Agenda2005-12-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283516_a_284845]
-
spirituală a personalității în cauză, atît de frămîntată, de diversificată (id est vulnerabilă!), însă cu atît mai fecundă în pedalarea sa, cum zice Nae Ionescu însuși, într-un comentariu închinat lui Faust, între "polul propriu-zis metafizic și anexa sa, contrapunctul lumesc"? Cît de actual ar mai putea fi "paseistul", "anacronicul", "reacționarul" Nae Ionescu, integrat, orice s-ar spune, unei viziuni ce-i cuprinde în bună măsură pe Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, ca și pe tradiționaliști și pe ortodoxiști? La aceste
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
captivus, este documentul influentelor nefaste pe care le-a suferit Mihail Gălătanu. Prima este cea a lui Mircea Cărtărescu, de la care poetul gălățean (gălățean până și în nume) a invatat un mod discursiv de a face poezie și un mod lumesc (specific muntenilor) de a fi poet. Acestea însă nu i se potrivesc. Este ca și cum Eminescu ar încerca să îl imite pe Caragiale. Și mai inoportuna se dovedește a fi influența lui Dan-Silviu Boerescu, care promovează de mai mulți ani, frenetic
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care nu șovăie a-și inculca poftele prea lumești, doar vag codificate. Exhibarea naturii senzuale e un mod al inocenței: ,,cu tîmpla pe pietre cu splina pe pietre cu versurile pe pietre/ petrec zile după zile în pustiu și o visez pe dona juana că binecuvîntă mareea de piatră
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
mai în scădere cu cît el e mai sacru. Firește, însemnările dintr-un anotimp care n-a venit și n-o să vină niciodată - femeile vor sta întotdeauna să-și vegheze drobul de sare, pe cînd bărbații vor călători spre marginile lumești ale prostimii - nu se puteau lipsi de o carte de muzici. Cîntece-le de cîmpie apar, ca o addenda, prima dată în această ediție, ca un fel de mod de întrebuințare a "barbarilor" care așteaptă să ierneze. Un argument al autorului
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
Genul filmului: Dramă. Durata: 120 minute. Premiera în România: 04.03.2011. Produs de: Why Not Productions. Distribuit în România de: Independența Film. Câți dintre cei care poartă hainele monahale se gândesc la perspectiva că renun- țarea lor la cele lumești ar putea îmbrăca la un moment dat și haina martirajului? Călugării cistercieni din Mânăstirea Tibhirine din Alger au reflectat probabil la această posibilitate când în țară s-a declanșat războiul civil. Pentru că filmul lui Xavier Beauvois, care a primit Marele
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
Guillaume IX). Mai terne, ultimele părți, Cartea a II-a (care cuprinde și regulile iubirii), și a III-a (numită „Respingerea iubirii”), par a se concentra pe armonizarea iubirii curtenești cu aceea religioasă. Îndemnat să se țină departe de cele lumești, („nimeni nu trebuie să-și irosească zilele în plăcerile iubirii”), cititorul poate astfel spera să dobândească în viitor „slava și viața veșnică”. Desigur, e vorba de un clișeu al epocii, folosit mai ales - așa cum face și Ibn Hazm - în final
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
precum și o complicată poveste a nobilei familii Azcoitía, împletită pe plan simbolic cu mitul sudamerican al monstrului Imbunche. Plină de povești pe mai multe nivele, de personaje care își schimbă identitățile, vocile și aparențele, de magie, mituri, credințe, infime plăceri lumești și forme bizare ale dragostei, Casa de Exerciții Spirituale a Încarnării din Chimba, al cărei paznic și creator este, de fapt, Humberto (alias Mutulică) devine nu numai centru al lumii, ci o imitație în mic a ei, un univers al
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
măsura și nu acceptă jumătățile de tain: Damian e tartorul pentru care parvenirea e literă de lege, Octavian e ascetul pentru care renunțarea la toate e unica soluție. Fiecare reprezintă o tipologie în exces: Damian e apogeul malefic al puterii lumești, Octavian e excesul în minus al apostaziei. Damian sfîrșește ca Eugen Țurcanu, împușcat atunci cînd atrocitățile de la Pitești ajunseseră să-i stînjenească pe comuniști, iar Octavian este eliberat după 14 ani de închisoare, cu părul alb și îmbătrînit prematur, pentru
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul". Sub incidența unui fervent homo religiosus, asistăm la un triumf al viziunii statice, al "eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot ce e putere lumească, pornit spre magnificență uneori, așa cum o dovedește Mînăstirea Curții de Argeș, al cărei ctitor este, Neagoe a trăit totuși prea mult în atmosfera religioasă a timpului și a țării sale, spre a nu ști că "și domnia lui se va
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
istorică l-ar constitui opera lui Dimitrie Cantemir, care înfățișează și ea conflictul dintre "planul istoric" și "planul eternității", conflict soluționat de data aceasta în defavoarea ultimului. Asistăm acum, consideră Noica, "la momentul în care conștiința românească cîștigă înțelesul și gustul lumescului, încercînd să iasă din plasa eternității în care părea prinsă". Cînd ajunge la o autocunoaștere, sub imboldul evadării din lumea contemplativă în cea a istoriei. Însă această conștiință etnică, în fine conturată, e nemulțumită de sine. Dînd glas unei astfel
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
și ieftin Cherry Blend" (p. 103), prieten cu Saul Bellow și Paul Ricoeur, dar și cu veverițele pe care le hrănea, o autoritate de o erudiție uimitoare, dar și naiv, nedescurcăreț, lipsit de abilitate în chestiuni practice, detașat de problemele lumești în așa măsură încât nu făcea diferența între gloanțe și rachete. Era generos și receptiv la solicitări pentru informații bibliografice, prompt în a-i ajuta pe ceilalți, dispus să ia în considerare orice idee sau îndoială, prietenos și grațios chiar
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
altă parte, lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția sonetelor lui W. Shakespeare și a continuatorului său, Vasile Voiculescu, în literatura română. De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat, doamna brună), Vasile Voiculescu face, trei sute de ani mai târziu, saltul în spațiul spiritual al iubirii de Dumnezeu. Misterul se amplifică, se adâncește, în zbuciumul omului îndrăgostit de Creatorul său, de necuprins și de necunoscut, cutremurător de aproape
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
și chinuitoare zbatere în ceață: o explorare a memoriei fragmentate și a conștiinței tulburi, sub presiunea unui ultimatum. Acționează o somație interioară a sfârșitului amenințător. Filimon se simte ca și cum ar fi chemat la "ziua judecății" (p. 386), într-un proces lumesc al propriei vieți. Dar cine e acuzatorul? Un anume Nichifor Fătu, care îi spusese lui Filimon că e un copil găsit în zona gării și plasat apoi într-o colonie din preajma carierei de piatră. Acesta i-a creat lui Filimon
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
O să fiți!"... Sau umorul din vocea lui "Vali" (Uritescu), întîmpinîndu-l pe "colonelul" venit să-i aresteze: "Nea Gigi din Calafat trage să moară! Dacă aveți plăcere, poftiți pentru un omagiu!"... Sau fața lui "Dorel"(Vișan), un "părinte" corupt de cele lumești, cînd își amintește, iluminat și autoironic, de amorul cu o maică stareță; sau cînd, întins pe patul de pușcărie, își șterge o lacrimă care-i alunecă pe obraz; sau cînd urcă în mașină, înainte de a pleca pe ultimul drum, cu
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]