1,922 matches
-
-l întrebe pe pui: Ce-i cu tine, Dakota? Cum ai ajuns la cascadă? Ce cauți aici? Pur și simplu mintea lui nu reușea să găsească o explicație la ce se întîmplase. Am venit după tine, Lupino, răspunse puiul, relaxat. Luminițe ghidușe îi sclipeau în ochi și Lupino înțelese cu stupoare că, odată scăpat din ghearele morții, unde fusese cu doar cîteva clipe mai devreme, puiul uitase deja ce i se întîmplase. Vreau să merg și eu cu tine, adăugă, mulțumit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
doge ... Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant Ce îmi dădea a înțelege Că este-acolo ca să mi confirme, Că locul a rămas ...vacant Din cauza ursitoarelor distrate, Care, în loc să pună norocul pe Timp L-au pus pe ... Kant LUMINIȚA SCOTNOTIS Născută: 17 octombrie 1973, Timișoara; -publicată în Elanul, Orizonturi, Convorbiri Literare, Ecouri Literare, Junimea digitală, Cronica, Orizont Literar Contemporan, Nomen ArtisRerevista de Cultura Universala, etc. -debut editorial publicat în 2006, editura Anamarol București, cu volumul colectiv Spiralele Vieții, Drumurile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întrebat chelnerul. Apoi ne-a recitat întreaga listă. Fiecare fel de mâncare suna și mai delicios decât precedentul: îți lăsa gura apă. Poate că ar dura mai puțin dacă ți-am spune ce nu vrem, a glumit Luke, cu o luminiță în ochi. Am comandat de parcă amândoi am fi fost aruncați pe o insulă pustie vreme de luni de zile, iar asta era prima noastră masă de la întoarcerea în lumea civilizată. Orele au zburat. Eu și Luke treceam lejer de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Claire! a lătrat al doilea mesaj. Vivian! Sună-mă înapoi! Nu știu cine îți închipui că ești sau de ce îți imaginezi că ai dreptul s-o iei RAZNA în halul ăsta, dar îți ordon să mă suni! M-am uitat la robot. Luminița roșie clipea cifra 18 - optsprezece mesaje noi în mai puțin de treizeci și șase de ore. M-am sprijinit de masă, frecându-mi fruntea cu putere. știam că mesajele erau de la Vivian - sau, cel puțin, majoritatea dintre ele. Oare trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
reia Părințelul, știi ce am mai simțit în clipa cînd făceam sensul giratoriu la Universității belindu-mi ochii la luminile de la Inter? întreabă, mijindu-și un zîmbet subțire în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu și arătător la tîmplă, mimînd țeava unui pistol. Nu încape nici o îndoială, adaugă, e limpede ca lumina zilei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-un asemenea decor să te aștepți la tot ce poate fi mai rău, se gîndește, începînd în sfîrșit să numere luminițele roșii ale camerelor de luat vederi instalate ici și colo în balcoanele Intercontinentalului. Poporul român e obișnuit cu filme proaste, își spune, așa că încă unul în plus nici nu mai contează, i se pare. Eu zic să supunem la vot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era foarte familiar, pe zile de naștere, numere norocoase, și alte combinații pe care nu ți le pot explica începe să-i turuie, dar de ce ești mătăluță așa de curios? — Pentru că vă cunosc foarte bine, spune Patru Ace, avînd o luminiță misterioasă în pupile. I-auzi, încă unul care mă știe, de parcă eu aș fi oaia neagră a cartierului, că tot faci pe deșteptul așa fără să te-ntrebe nimeni, ia spune-mi de unde și pînă unde am eu senzația că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
valabile în mintea lui, tot ce dorea era puțină liniște, de ce ar fi interesat unul ca el să-i răscolească trecutul? Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul, înghițea toate luminițele ce străluceau în întuneric. Am coborât, am intrat în oraș și l-am catalogat rapid drept o variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se purtau frumos, pe străzi nu vedeai copii ieșiți la cerșit și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cosmos, robotul TESA Stejeran 1 beneficia de o meritată pauză. Se scosese din priză, să nu consume, și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost programat la fel? — Am mai citit și eu, se rușină Stejeran 1. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
țâșni afară cartela cu pricina. Felix S 23 o luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o introduse printr-o deschizătură similară în trupu-i masiv. Ia să vedem acum, Stejerane! zise el. Ce se întâmplă afară? — Se vede o luminiță, tovarășe comandant! răspunse cu tristețe Stejeran, privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să fii mai exact, poți să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zise el. Ce se întâmplă afară? — Se vede o luminiță, tovarășe comandant! răspunse cu tristețe Stejeran, privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să fii mai exact, poți să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu abilitate, Dromiket 4 execută un viraj de 37,1273 de grade și „Bourul” se îndreptă spre luminița care se vedea sau, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să fii mai exact, poți să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu abilitate, Dromiket 4 execută un viraj de 37,1273 de grade și „Bourul” se îndreptă spre luminița care se vedea sau, așa cum spunea comandantul Felix S 23, „pâlpâia”. Curând, își dădură seama că e o navă mică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu abilitate, Dromiket 4 execută un viraj de 37,1273 de grade și „Bourul” se îndreptă spre luminița care se vedea sau, așa cum spunea comandantul Felix S 23, „pâlpâia”. Curând, își dădură seama că e o navă mică, de două persoane, un satelit particular de serie, destul de cochet, dar aflat, după toate probabilitățile, în pană: era tras pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
murmură gânditor Felix S 23. Voi nu cunoașteți vremurile primei imponderabilități, când trebuia să stai în poziție de drepți în aer, la un metru de sol, și să saluți fără să te răstorni... Ia te uită! Parcă se vede o luminiță! Cei trei se apropiară și ei de hublou. — Într-adevăr - spuse Dromiket 4 -, e o lumină. O fi vreo stație interplanetară. — Ia mână într-acolo, porunci comandantul Felix. Dromiket 4 reveni la tabloul de comandă și corectă traiectoria. Nava spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită la indicator, apoi se uită pe hublou. — Da, ai dreptate. Și parcă se și zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau. În plus, pentru prima oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște ziduri. De fapt, cred că îi e dor de tine. Dar o să-i povestesc despre luminițele din ochii tăi, despre zâmbetul de pe fața ta și despre aerul de femeie pe care îl ai acum, că ești și tu nevastă. - E bun cu tine, nu-i așa? m-a întrebat Bilha, dându-mi prilej să-l laud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu sunt blajine ca păstorii voștri atlanți. Și deșertul, este al lor. Se așezară să mănânce. Somn nu le era. Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate. Iahuben nu mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arătat-o față de acești blestemați: cei câțiva care rămân în satul lor nu vor fi uciși. Ai aflat? - Am aflat, stăpâne. Tefnaht îi iscodi ochii: păreau să arate respect nemărginit, dar privirii preotului știutor de oameni nu-i scăpă o luminiță tăioasă ce se alegea din obișnuita lumină cețoasă pe care o vedea totdeauna în ochii acestui sclav, în sufletul căruia nu putea să pătrundă. Vrând să se arate încă o dată mărinimos, Tefnaht spuse: - Spune pentru ce ai venit? Te ascult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Preot, prinsă în copci de diamant, apoi se ridică și veni lângă jilț. La un semn al bătrânului, se așeză pe o blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai văzuse această luminiță și îl întrebă: - Să-mi spui ce se petrece în tine! Auta tresări, deși era deprins să fie descusut de privirea bătrânului, căruia nu-i scăpa nimic. Dar era bucuros că poate în sfârșit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi se ridică și veni lângă jilț. La un semn al bătrânului, se așeză pe o blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai văzuse această luminiță și îl întrebă: - Să-mi spui ce se petrece în tine! Auta tresări, deși era deprins să fie descusut de privirea bătrânului, căruia nu-i scăpa nimic. Dar era bucuros că poate în sfârșit să se descarce: - Am așteptat mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o vreme așa. În frunzișul de sub fereastră zburătăceau păsările. - Nu e oare o stea căzătoare? întrebă deodată sclavul. Bătrânul își întoarse într-o clipă ochii spre el. - De ce n-a căzut? Se mai gândi un timp, apoi zise cu o luminiță ciudată în ochi: - Să nu-mi ceri încă răspuns. Astfel de întîmplări se petrec foarte rar și nu suntem pregătiți să le aflăm miezul deodată. Poate că nici nu e stea. - Dar ce poate să fie, stăpâne, dacă nu e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru firea lor zvăpăiată. Marele Preot era mânios și nu încerca să-și mai ascundă sufletul de ochii și urechile lui Auta. Dacă sclavul n-ar fi fost prea tulburat, ar fi zărit în ochii Marelui Preot și o ușoară luminiță de îngrijorare care sclipi o clipită și se stinse numaidecât sau numai fu acoperită ca să ardă nevăzută de nimeni. Auta ridică ochii după un răstimp și-l văzu pe bătrân stând cu privirea pironită în perete. Stătură multă vreme tăcuți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]