2,817 matches
-
dintre cele mai vechi artere din Brandul Mic, de pildă casa de la numărul 287 bis fiind atestată încă din 1726. Acel adevărat monument istoric fusese trecut în arhive la poziția Calea Vandanilor nr. 217. Pe urmă, când strada s-a lungit prin construcția caselor baronului Richard Haralampi r'Bamba un strămoș al președintelui William Augustus r'Bamba -, bătrâna clădire a purtat pe rând numărul 282, apoi 286, după care 286 bis și a ajuns să fie inscripționată cu nr. 287 bis
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
sărută pe frunte, încît lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai apar "duhuri cu suflet de mireazmă, dulci fantasme", purtînd pe corpurile lor diafane lungi pînzării ușoare, ce scînteie în umbră. Altă dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Răsare luna liniștit Și tremură din apă Și umple cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri, Sub șirul lung de mîndri tei, Ședeau doi tineri singuri... Miroase florile-argintii Și cad o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii, Cu plete lungi bălaie..."234 Boala, de care poetul nu va scăpa, a început să-și arate semnele, tot mai insistent. La 14 februarie 1882, Maiorescu nota în Însemnările sale zilnice: "Spiritual și bine Eminescu"235, dar la 21 februarie poetul i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
exponențială, modurile de viață și de consum se medicalizează. Tentacular, omniprezent, procesul de medicalizare a societății a transformat așteptările, prioritățile, modurile de viață ale tuturor. Într-un asemenea context de sanitarizare, lista elementelor generatoare de temeri și neliniști se tot lungește. Undele telefoanelor portabile, produsele modificate genetic, sexul, canabisul, acarienii, fumatul, razele solare, aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem, carnea pe care o mâncăm, totul e perceput, din ce în ce mai mult, în funcție de riscurile sanitare. Degeaba avem condiții sanitare mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dimensiunile spirituale ale existenței. Pentru a nu pierde definitiv aceste valori, practic pentru a întârzia sentimentul destructurării lor, elitele au inventat, ca răspuns la o așteptare irațională, o etapă de despărțire, au ralenti, pe care mulți oameni încearcă să o lungească cât pot. Într-un fel, se amână responsabilitatea pentru numirea diferenței, a ceea ce urmează după postindustrialism, postmodernism, postcomunism sau postcapitalism. Este vorba, fără îndoială, despre o dificultate surprinzătoare de a defini, până la urmă, sensul evoluțiilor, chiar idealul social care să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. 3 O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Libanului, după un bombardament israelian, dar Faulques nu aflase decât mult mai târziu, după ce se totul se sfârșise, când Îi făcea ordine În lucruri, ca să le trimită familiei. Era o fotografie alb-negru, cu o contralumină frumoasă din zorii zilei, care lungea umbrele Într-o parte a imaginii, Îl Încadra pe Faulques și lumina În cealaltă parte figura lui Olvido, fragmentând-o de trei ori În oglinda spartă. Un fragment Îi reflecta chipul În spatele aparatului de fotografiat, cozile, torsul Îmbrăcat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ai vorbit de opțiune? - Da. - Am să-ți spun ce Înseamnă să optezi. Faulques a vorbit o vreme - În felul lui, Între prelungi pauze și tăceri - despre opțiuni și hazarduri. S-a referit la franctirorul lângă care petrecuse patru ore, lungit pe podeaua terasei dintr-o clădire cu șase etaje, de pe care aveai o amplă panoramă a orașului Sarajevo. Franctirorul era un sârb bosniac de vreo patruzeci de ani, slab și cu priviri calme, care Îi luase lui Faulques două sute de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prăfuite de grappa și chianti, prin sufrageria cu naturi moarte pe pereți (stilleben, murmurase Olvido: vieți silențioase), pe lângă televizorul În fața căruia Chirico stătea așezat cu orele, privind imagini fără sunet. Lângă tablourile din perioada neoclasică, neliniștitoare manechine fără chip Își lungeau umbrele printre melancolice nuanțe de verde, ocru și gri, spații pustii care, puțin câte puțin, se tot restrânseseră, ca și cum, cu timpul, pictorul ar fi Început să se teamă de fiorul absurdului și de pustiul pe care el Însuși Îl evoca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ei au fost dirijați spre alte lagăre de muncă (Borzești, Onești, Bicaz), parte mutați dintr-o colonie În alta, lucrând la dezafectarea organizărilor de șantier, parte eliberați. Alții, până În mai-iulie 1954, când s-au făcut masive eliberări de internați, au lungit lista jertfelor de vieți pe altarul marelui obiectiv al construcției socialismului din România, eșuat lamentabil. Dar reeducarea celor rămași prizonieri continua. Cei cu pedepse mari ori Încă fără condamnări revin la penitenciarele de executare a pedepsei hotărâte de tribunale sau
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în Europa Centrală se vorbește mai încet. Tăcerea este percepută ca amenințare în culturile meridionale și în America de Nord, acceptată în culturile nordice și interpretată ca semn al unei atitudini meditative înțelepte în culturile orientale. Pauzele dintre cuvinte nu sunt foarte lungi în America de Nord și în Țările Arabe, în schimb în Japonia prelungirea pauzei poate conferi cuvântului sens contrar. 2.7.2. Elementele nonverbale. Elementele nonverbale sunt prin ele însele texte sau se integrează textului verbal, completându-l sau întărindu-l. Individul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
convingă interlocutorul prin impresia pe care cuvântul o face asupra lui, nu argumentul. Stilul birocratic-afectiv caracterizează societățile cu dependență mare de context, care valorizează armonia socială și strategiile politeții pozitive. Accentul cade pe formă, nu pe conținut, intervențiile conversaționale sunt lungi, informația este organizată inductiv. În argumentare sunt analizate ambele fațete ale unei probleme, prezentate, câteodată, în cursul unei singure intervenții, fără ca vorbitorul să-și exprime tranșant un punct de vedere. Stilul succint-supus, deferent caracterizează culturile care valorizează armonia socială, modestia
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
știe că toate mișcările membrelor depind de mușchi și că acești mușchi sunt opuși unii altora În așa fel Încât, atunci când unul dintre ei se scurtează, el trage spre sine partea corpului de care este atașat, ceea ce face să se lungească În același timp mușchiul care Îi este opus; dacă apoi se Întâmplă ca acesta din urmă să se scurteze, atunci Îl face pe primul să se lungească și trage spre sine partea de care ei sunt prinși. În sfârșit, este
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
trage spre sine partea corpului de care este atașat, ceea ce face să se lungească În același timp mușchiul care Îi este opus; dacă apoi se Întâmplă ca acesta din urmă să se scurteze, atunci Îl face pe primul să se lungească și trage spre sine partea de care ei sunt prinși. În sfârșit, este cunoscut că toate aceste mișcări ale mușchilor, ca și toate simțurile, depind de nervi, care sunt ca niște firicele sau ca niște tubulețe ce provin toate de la
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cărora mișcă acel corp În diversele moduri În care poate fi el mișcat. ART. 11. Cum se produc mișcările mușchilor Singura cauză a tuturor mișcărilor membrelor constă În aceea că unii mușchi se scurtează și că șmușchiiț opuși lor se lungesc, așa cum am mai spus; iar singura cauză care face un mușchi să se scurteze și opusul său să se lungească nu este alta decât că spre ei vin din creier ceva mai multe spirite decât spre celălalt. Nu vrem să
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Singura cauză a tuturor mișcărilor membrelor constă În aceea că unii mușchi se scurtează și că șmușchiiț opuși lor se lungesc, așa cum am mai spus; iar singura cauză care face un mușchi să se scurteze și opusul său să se lungească nu este alta decât că spre ei vin din creier ceva mai multe spirite decât spre celălalt. Nu vrem să spunem că spiritele venite direct de la creier sunt suficiente să miște acești mușchi, dar le determină celelalte spirite, aflate deja
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
singură acasă; am atâtea să-ți spun...), alții foarte bine plasați social sau economic. Am făcut niște cupluri chiar reușite... Na, că mi-au dat lacrimile... Sper că vei avea noroc de extratereștri mai rezistenți la încercările vieții... Nu mai lungesc vorba. Spor la treabă și, dacă ești norocoasă, poftă bună! un PS pentru binele tău și al extratereștrilor cu care împarți patul și mai ales cina Mirajul gloriei în bucătărie nu trebuie să ne întunece rațiunea. Pentru că în acea încăpere
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
îi spuneau „mamaie“). Vă întrebați probabil ce căutam împreună pe stradă din moment ce aveam atât de puține lucruri în comun. O luasem cu mine pentru că se ocupa de achiziții și avea un background solid în negocieri de produse food. Nu mai lungesc povestea: am vizitat peste 30 de magazine degeaba (de fapt, eu mi-am luat două poșete, iar colega mea - niște carioci), ne-am certat cu toate vânzătoarele de la mall (știți povestea, e conflictul clasic dintre reprezentanții de vânzări, wholesale vs
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
alt lingvist că ar putea crește fructul numit cocobârlă - și găsiți așa ceva în meniu, să-mi trimiteți neapărat adresa restaurantului. Ard de nerăbdare să gust din bunătatea asta! în prima lună Felul I - pâine feliată (la discreție, ca să nu mai lungim meniul cu felul trei) Felul II - apă/lapte/suc/bere sau alte băuturi alcoolice - după gust Desert - dulciuri preambalate, prăjituri/torturi cumpărate de la cofetării, fructe (autohtone sau exotice, dar numai din cele pe care le cunoașteți!) după 1-2 luni Felul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
admira atâta vreme pe cuceritori?” (III, 281). Este momentul în care Cioran descoperă sensul negativității. Astfel, rezumă: „Tânăr fiind, îi iubeam pe Nietzsche, pe Spengler, pe anarhiștii ruși din secolul al XIX-lea, îl admiram pe Lenin, și aș putea lungi lista la nesfârșit. Îi iubeam pe orgolioșii de toate spețele, și sunt legiune” (III, 282). Firește, e vorba de orgolioșii care se instituie ca prezență. Or, acum, modelul e Buddha. Cu el se identifică Cioran, resorturile acestuia îl construiesc. „Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
reușești, câștigul este evident. Cu cât exiști mai puțin pentru ceilalți, cu atât ești mai real în profunzime” (II, 164-165). În Grădina Luxembourg, prea multă lume îi readuce în minte ideea sinuciderii. Își reproșează: „Nu știu de ce-o mai lungesc în mijlocul acestei gloate. // Din nou, tentația deșertului” (II, 43). În realitate, fără ceilalți, Cioran n-ar mai fi avut pe cine să incrimineze de vidul în care viețuiește. Pur și simplu, ceilalți Ă ca și celălalt, de altfel Ă îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar zăpăci pe un demon și l-ar pulveriza pe un înger” (I, 52). Extaz fără motiv, de data aceasta, așa cum altădată el se datorează contactului cu pământul: „Duminică. Pe un câmp de lângă Auvers-Saint-Georges (nu departe de Chamarande), m-am lungit și m-am simțit deodată solidar cu pământul, una cu el. Atingeam lutul Genezei, eram ca el, eram el. Moartea nu e decât întoarcere la ceea ce suntem” (II, 334). Este extazul unui păgân care simte în lume prezența lui Dumnezeu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Doar știți și dumneavoastră... Dar noi nu pentru că nu ați fost ales rector am venit. Deși, în bloc, vestea asta ne-a mirat și ne-a mîhnit...eram mîndri să avem un rector printre noi... Dar, în fine, ca să nu lungim vorba, pe noi nu ne-a impresionat eșecul de la facultate, ci... eșecul de aici. Maria: Asta-i nemaipomenit! Stau, mă uit, aud și văd și nu-mi vine să cred! Mihai: (enervarea Mariei îi dă o spaimă în plus) Dragă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Da, înțeleg, tovarășe colonel... sînt aproape gata... cred că mai am puțin... și... cu ajutorul dumneavoastră ajung eu la un nivel de conștiință..., nu se poate să nu ajung! Securistul: Eu nu-ți spun să te pripești..., dar nici s-o lungești cu devenirea pînă la venirea deplină a comunismului... Costache: Da... sigur... lăsați că devin eu la timp... (pauză) Aș vrea să vă rog ceva... Nevastă-mea mi-a spus că săptămîna viitoare sînt alegerile de partid la ei... și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să trăiesc/ Durerile mă-ndesesc. Nu-i mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]