3,421 matches
-
pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie desființat! E o rămășiță comunistă! Luați-vă vaci, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plăcea coliva Întotdeauna. La intrarea În biserică erau zugrăviți și câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne de țap. Unuia pictorul Îi făcuse și o puțulică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbat - un om care știe să țină În palme și arma, și curul muierii; apoi te Întorceai cu o meserie gata Învățată, nu erai nevoit să aștepți cu anii pentru un amărât de carnet care Îți dădea numai dreptul să mâni turisme: căpătai patalama și pentru camioane și autobuze. De aceea, militarii cu petlițe negre de la Auto erau disprețuiți, invidiați, dar și nițel temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că era nevoie de proptele zdravene ca să faci școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre de o stație uriașă și răspândită, apoi, pe câmpuri de multe altele, mai mititele. O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bage În seamă și n-o să vorbească cu tine. Fă-te și tu că nu-l vezi.” „Nu e bine de la o vreme Încoace, ascultă la mine aicea; mata ești om bătrân și ai trecut prin destule. Ăstuia care ne mână acuma Întâmplările i s-a zărghit mintea, a obosit, s-a Înrăit, visarea nu se mai face de una singură, ci e strunită. Trebuie schimbat și atâta tot...” „Schimbați pe cine vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sunt trecătoare și repede uitate. Consistentul eseu se intitulează Ce Înseamnă astăzi a fi european (Întâmplări din memoria ascunsă): „Se pare că Strămoșul, Întemeietorul (ori cum va fi voia fiecăruia să-l numească) a ajuns pe meleagurile acestea din Întâmplare, mânat de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin somn, spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren. După cum bine se știe, nu avea decât să urce coasta și nimerea pe micul și cochetul nostru stadion, Îmbunătățit și Întreținut din ordinul expres al tânărului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
VERII ( fragment ) și cât vezi în depărtare, Din nimic nu se ivește ... Iată însă, colo‐ n zare, Mișcător un punct răsare și tot crește. Poate‐ i vreun bătut de soartă Care‐ aleargă pe câmpie, Într‐ atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți acum să‐ l viezi mai bine: E femeie, o sărmană. Strâns la piept în scutec ține Un copil, și‐ n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
1 crezi tu, cântec, nu ! Să nu‐ 1 crezi, femeie, tu ! Să nu‐1 credeți, văi și cetini! Să nu‐ 1 credeți, voi, prieteni! Cine n‐ are dor de mamă, Vântu‐l poartă ca pe‐o scamă, Azi aici și mâni departe, Ușor de plai se desparte ! Cele citate sunt confesiunile lui Grigore Vieru către Victor Crăciun, din volumul cu poeme „Rădăcina de foc” (Editura Univers, București, 1988), ilustrată de Sabin B alașa, cu un „Cuvânt înainte” de Ion Alexandru, ediție
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, în mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste umăr. În spatele lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La un moment dat, mulți vasali superiori și chiar oameni de rând dispăruseră. I se spuse că profitaseră de momentul când ziua se-ngâna cu noaptea și fugiseră toți la castelele lor, împreună cu vasalii. — Taro? — Sunt aici, tată. Taro își mână calul spre silueta singuratică a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pași alergând pe coridorul principal, spre intrare. Mitsuharu strigă un samurai, oprindu-l pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! Da, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Imperial; după-amiaza, inspecta orașul, iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva, încă mestecând mâncarea de la ultima masă. Adeseori, avea un număr de destinații - conacul unui nobil de la curte, întâlniri, inspecții - și, recent, se îndreptase, în repetate rânduri, spre partea de miazănoapte a orașului Kyoto. Acolo, ordonase să se înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că nu mai era nimic de făcut și se culcase resemnat amarnic. De fapt, nici n-ar fi trebuit să poată dormi: ce semănase, aceea culegea - favoritismele sale față de Genba ascunseseră otrava iubirii oarbe. Făcuse o gravă greșeală, lăsându-se mânat de emoții în a confunda legătura de sânge dintre unchi și nepot cu relațiile solemne ale comandantului cu subordonatul său. Acum, Katsuie înțelegea perfect. Tot Genba fusese și cauza revoltei fiului său vitreg, Katsutoyo, la Nagahama. Și auzise despre comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mea, ordonă Hideyoshi. Nu voi avea nevoie să-mi ducă nimeni calul de căpăstru, intru în castel singur. Nu informase dinainte pe nimeni ce intenții avea și vorbise, pe neașteptate, din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu mânată pe străzile din Kyoto, apoi îndărăt, în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o piele de animal. — Îți poți tăia singur pântecele, îi propuse lui Genba călăul. Îi fu oferită o sabie scurtă, dar Genemon se mulțumi doar să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în actualul impas și fiecare știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc ieftin sau paradă de bravură. Dar vai de soldatul cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic! Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici inamicul, nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat pe Muntele Rokubo, Shonyu inspecta cele peste două sute de capete inamice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a văzut cerurile deschise, și Duhul coborîndu-Se peste El ca un porumbel. 11. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: "Tu ești Fiul Meu prea iubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea." 12. Îndată, Duhul a mînat pe Isus în pustie, 13. unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice și-I slujeau îngerii. 14. După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
putut să punem mîna pe luntre. 17. După ce au ridicat-o în sus, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s-au lăsat mînați de vînt. 18. Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19. și a treia zi, noi cu mîinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei. 20. Soarele și stelele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
din Israel. 15. Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească; și, pe cînd îl nimicea, Domnul S-a uitat, și I-a părut rău de răul acesta; și a zis îngerului care nimicea: "Destul! Acum, trage-ți mîna înapoi!" Îngerul Domnului stătea lîngă aria lui Ornan, Iebusitul. 16. David a ridicat ochii, și a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt și cer, și ținînd în mînă sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrînii, înveliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
altora noi. Cât privește evoluția diasporei evreiești în teritoriile românești, caracterizată prin migrarea unui număr considerabil de evrei așkenazi la sfârșitul secolului al - XVIII-lea și începutul secolului al- XIXleaveniți în special din Galiția și Rusia, așezați în târgurile moldovene, mânând comunitățile evreiești de aici, existente din secolele anterioare, un număr mai mic din aceștia au migrat spre sud, în Țara Românească, în special în București, dar și în alte centre economice importante, așezându-se alături de evreii sefarzi, aflați în număr
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93398]
-
privea cu față aurie ca o lună plină o mămăligă atunci răstrunată. Alături tronau două străchini din care mă îmbia brânza cu smântână. Ulcelele de lut așteptau să fie umplute la timpul potrivit. Se vedea de departe că acolo-i mână de femeie. Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o fată purtând smerit un ulcior cu vin. S-a apropiat fără să i se audă pașii. Parcă plutea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]