7,613 matches
-
dar este cert că revedem în amalgamul acesta atâtea momente trăite de noi înșine sau de alții, când o anumită comoditate ne fură și renunțăm să desprindem cum stau într-adevăr lucrurile cu noi și cu ceilalți. Din lene, din mândrie, din satisfacția trezită de propria noastră persoană care ne devine centrul atenției noastre, din ignoranță uneori stimulată spre propria noastră slăvire ("slavă deșartă"), din teama de a nu pierde ceea ce avem (neîncredere în Dumnezeu), din tendința de a ne crede
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
de a folosi acest har pentru a accede la slava Lui. O justă și îndreptățită cunoaștere a realității noastre ne ajută să ajungem la smerenie, la această treaptă pe care literatura patristică o consideră virtutea prin excelență, ca antipod al mândriei luciferice. Nu ajunge numai cunoașterea intelectuală, acea pătrundere a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la lucrarea Duhului. Nu doar efortul minții noas �tre este lăudabil, ci conjugarea acestui efort cu domesticirea trupului și a gândurilor mișcate de vrășmaș. Căci cunoștința simplă îngâmfă pe om". Trufia, mândria, îngâmfarea - trei denumiri ale acelei prea bune păreri despre noi înșine - constituie în morala creștină starea întune �cată a spiritului. Și desigur o mai întinsă cunoaștere intelectuală duce la o mai mare încredere în noi înșine, ea trezind puterea de
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
cele teologice (cre �dința, nădejdea și dragostea) - se constituie adesea ca apus al pă �catelor. Potrivit unui anume simbolism al cifrelor, teologia creștină păstrează numărul de șapte în enumerarea păcatelor, afirmând că nenumărate ramificații pornesc din cele șapte păcate capitale (mândria, ar �ghirofilia, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia și lenea). Iar din virtuțile opuse acestor păcate se ramifică nesfârșitele virtuți ca fațete ale unei singure, plenare și desăvârșite virtuți, care este dragostea față de Dum �nezeu și de aproapele. Pentru a accede la
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
acest fel, la restaurarea omului hristofor sunt chemate și convocate să activeze toate virtuțile componente ale "fiilor prin har", ca ele să conducă la dobândirea desăvârșirii. Dacă primul păcat omenesc a fost neascultarea, iar cel al duhurilor netrupești a fost mândria, putem afla în analiza ambelor păcate prezența nerecunoștinței. Creatura cugetătoare - cu toate că a cunoscut direct pe Creator - nu I-a acordat încredere, nu s-a supus sfatului și poruncii Lui, ci și-a depășit limitele prospețimii sale, deoarece tocmai aceste limite
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
român a urcat maiestuos treptele spre înaltul piedestal al nemuririi, a îndepărtat toate piedicile care i-au stat în cale, a dărâmat ziduri de nepătruns ale celor ce încercau să îi blocheze, neîncrezători, drumul spre gloria supremă a geniului deusian. Mândrii suntem de ceea ce ai lăsat lumii și vrem să nu uităm că tu, modest intelectual ai a absolvit liceul Ion Creangă din orașul Bălți, ți-ai continuat studiile în filologie la universitățile din Iași, Roma și de filosofie la Universitatea
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
ca să cunoască purtarea dumnezeiască care le-a dăruit bunurile. Și s-a rânduit așa, ca nu cumva, îngăduindu-ni-se de Providență să ne păstrăm neclintită părerea de noi înșine pentru faptele cele bune, să ne rostogolim în dispoziția opusă mândriei, socotind virtutea și cunoștința ca izbânzi firești ale noastre, nu ca daruri dobândite prin har 23. Așadar, încercările sau necazurile fără de voie sunt cauzate de abaterea noastră de la calea cea dreaptă a vieții virtuoase. Cauza generală a încercărilor, a suferinței
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
sunt încercați datorită păcatelor lor, pentru a le părăsi și a se întoarce pe calea virtuții. Harul îngăduie ca încercările și necazurile să se întărească asupra omului, spune Sfântul Isaac Sirul, atunci când vede că în el a început să răsară mândria sau slava deșartă, până când omul își va da seama de slăbiciunea și neputința sa și va căuta să-l dobândească pe Dumnezeu, cu smerenie 29. Acelea sunt, așadar, încercările generale prin care trece omul căzut din starea harică dobândită în
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
35. Prin osteneli și necazuri, spune Sfântul Maxim, sufletul se curăță de „murdăria plăcerii și smulge cu totul afecțiunea față de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea față de ele”36. Scopul lor este, așadar, profund duhovnicesc: - evitarea mândriei și dobândirea smeritei cugetări. Ele au scopul de a dobândi conștiința neputinței noastre și conștiința puterii dumnezeiești, de a dobândi simțirea curată, duhovnicească a harului Duhului Sfânt 37. Sfântul Isaac Sirul spune că răsplata nu se dă virtuții, nici ostenelii
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
întristare multă, o anumită smerenie și desnădejde măsurată. Ea produce în inimă frica de Dumnezeu și lacrimi de mărturisire, îsoțite de dorința de tăcere. Părăsirea în sens de lepădare lasă sufletul să se umple de desnădejde, de necredință, de fumul mândriei și al mâniei. Când suntem cuprinși de părăsirea cea povățuitoare sau mântuitoare, trebuie să-i aducem lui Dumnezeu mulțumire însoțită de rugăciuni de iertare. În cazul celei de-a doua, trebuie să-i aducem mărturisirea pentru păcatele săvârșite și lacrimi
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
o treaptă supremă de despătimire, Părinții ne învață că cei desăvârșiți ajung să privească necazurile ce vin asupra lor cu un râs interior, cu un râs duhovnicesc, rod al „plânsului de bucurie făcător”, un râs superior, dar nu în sensul mândriei, ci al tăriei, al rezistenței în fața valurilor agitate și tulburi ale vieții. Este surâsul celui întărit în cercuri și care a întrezărit în acestea adevăratul lor sens, de cale spre Dumnezeu. Necazul care este suportat cu răbdare - ne spune Petru
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
calificativul princeps, e nevoie de prestanță, confirmare și patină. Tot așa cum strămoși nu sunt nici tatăl, nici bunicul, dar devin, după câteva generații, strămoși ai urmașilor noștri, care să le și rețină, pe cât posibil, părțile pozitive (ca motiv de laudă/mândrie). Prima ediție a unui volum scris de un contemporan consacrat sau nu, de un scriitor mediu sau de unul obscur, vechi sau nou, se numește ediție originală (dar circulă și denumirea ediție primă). Este adevărat că ea este potențial princeps
DEBUT DE PATRIMONIU (EDITIO PRINCEPS) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367048_a_368377]
-
mi-a spus că este de acord cu Cioran - care spunea la un moment dat că noi nu avem nimic ... „Românului îi cam place să se laude - spune nea Mitică -, eu mă bucur când întâlnesc români de succes, este o mândrie a sufletului meu de român, dar când aud laude nejustificate sunt mâhnit; trebuie să fim realiști și să nu ne atribuim alte calități, decât pe cele cu care într-adevăr ne putem evidenția între alte nații”. În susținerea convingerilor sale
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
în tancuri, pentru că aveau ordin să nu riposteze. De altfel, ei nu au distrus nimic în Cehoslovacia, s-a mers pe intimidare și s-a speculat frica de tancuri și alte arme de luptă. I-am spus și eu cu mândrie că armata noastră nu a participat la această samavolnicie împotriva libertății unui popor prieten, poporul cehoslovac. Acasă la Suzana, am descoperit o gospodărie modestă, compusă dintr-o curte micuță, de circa trei sute metri pătrați, un corp de casă cu un
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
din Bucuresti cu scopul de a pregăti o lucrare privind organizarea Societăților de Cruce Roșie din România în timpul primului Război Mondial. Pe masură ce mă cufundam în căutări, se amplificau și sentimentele mele de profundă recunoștință și afecțiune dublate de mândrie că aparțin unui popor cu astfel de înaintași care cu un devotament greu de înțeles azi, s-au unit în fața năpastei războiului până dincolo de prețul suprem: viața ori continuarea ei in stare de invaliditate, așa cum i-am cunoscut pe unii
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
am cuprins după pricepere în cele două cărți de călătorie, a treia fiind în lucru și n-am să insist asupra lor. Doar un singur aspect am să relev, pe cât mi-a fost cu putință de înțeles, aspectul legat de mândria americanilor de a aparține unei națiuni de ale cărei standarde de viață și civilizație se interesează toți, la care tânjesc cei mai mulți dar și pe care o critică îndârjit și o hulesc cel mai ades contestatarii. Și ce prilej mai nimerit
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
trena de mulți ani, sărbătoarea ca atare nu părea afectată de sacrificiile făcute (și nu erau deloc puține!), nu se căinau și nici nu strigau lozinci împotriva cuiva, nu se arătau cu degetul vinovații, tocmeala manifestării căpăta conotații exclusiv pacifiste, mândria americanilor de a fi primii cei care „mută” pe jocul de șah al politicii mondiale părând ceva firesc, presupus de conștiința unor valori pe care nu doar singură educația le-a oferit-o și impregnat-o. Tot ce se producea
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
Dumnezeu sau Istoria împăratului Amafilog și înțelesul sfintei Liturghii (istorioare moral-religioase etc). În literatura noastră didactică din această perioadă, manualul elaborat de dascălul rucărean constituia un lucru nou. Locuitorii de azi ai acestei frumoase și istorice așezări, privesc cu îndreptățită mândrie la școala de acum 325 de ani. Acest fapt constituind și un fericit prilej ca, la această aniversare, să se sublinieze saltul pe care școala rucăreană l-a făcut, câți absolvenți a dat și contribuția lor la cultura și știința
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
amazoană în variantă nord-americană, cu ceva miros de pulbere și colt fumegând, în fapt cârmuitoare a unui neam eteroclit prin sângele căreia curgea din belșug sânge polinezian - ba chiar dinspre antipozi și care se recomanda stăruind răspicat și poruncitor, cu mândrie și nesfârșită grație trisilabică, cu numele de CA-LA-FIA, tot ea ocrotitoare și a teritoriilor din dreapta Indiilor, nu departe de “Paradisul Pământesc” ... Californienii au fost întotdeauna un popor în continuă mișcare, începând cu Hernan Cortes - cuceritorul spaniol al Mexicului care pe la
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
neputința noastră de a-l ajuta efectiv (altfel decăt negând sau dând din umeri!) la ce i se punea în cârcă, de faptul că-i ridicasem mental (doar) o statuie a devoțiunii față de principii, că-l văluream cu priviri de mândrie și înțelegere față de calvarul pe care-l trăia, în faldurile unui alt steag decât în cel care crezuse (m) : cu o cu totul altă heraldică și purtat de cu totul alte brațe. Se pare totuși că scrisoarea de protest n-
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
reașează pe făgașul pierdut cândva. Era conștiincios și preocupat. Toți râdeau...”Grupa vameșilor” era, oricum, mai “protejată” la examene. “Ce-ai, mă? Vrei coroniță?”...se amuzau ceilalți când punea întrebări sau solicita explicații suplimentare. La absolvire, și-a invitat, cu mândrie, familia. A venit doar...bunica. Tatăl plecase...la pescuit...” E prea târziu să mă mai impresioneze cu ceva ratatul ăla!” Mama nu venise...ca să nu-și supere soțul. Doar pentru bunica nu mai contau de mult ideile și vorbele ginerelui
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
strălucește. FANTEZIE Când Soarele răsare în zorii dimineții și oamenii se avântă în iureșul vieții, Al meu suflet pribeag a și intrat în noapte și-i bântuit sărmanul de-a demonilor șoapte. Viața mea, sărmana, e trista resemnare, onoare și mândrie călcate-s în picioare, Un suflet ce se stinge acum în voia sorții lăsându-se ofrandă pe altarul sacru al morții. Un foc de artificii și sunt în altă lume dar și aici, iubite, doar ție îți voi spune. Așa
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
să fie așezată sub lespezile bisericii ce am zidit-o. În decursul unei lungi vieți, atâția au venit la inima Mea, încât moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria... Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseților făurite de Mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima Mea eu nu vreau să fie un loc de jale, ci dimpotrivă, de pace, și de farmec
TESTAMENTE UITATE-TESAMENTE CARE DOR...( REGINA MARIA) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367232_a_368561]
-
a trăi ca Dumnezeu, a imprima caracterul Său în ființa ta.” „O stare supremă de armonie și fericire” Mai departe, Iosif Țon ne vorbește despre ce înseamnă să-I dăm slavă lui Dumnezeu și prin ce se caracterizează smerenia și mândria, două atitudini extreme. Teza principală este că trăsătura de bază a unui caracter creștin se fundamentează pe dorința de a-I da slavă lui Dumnezeu și de a rămâne într-o atitudine de smerenie sinceră. „Noi avem nevoie să vedem
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
chemare și să dăruim la rândul nostru, iubire, însă nu o iubire înlăcrimată, ci acea iubire însoțită de zâmbet, despre care apostolul Pavel spunea că „este îndelung răbdătoare,... plină de bunătate,... nu pizmuiește,... nu se laudă,... nu se umflă de mândrie,... nu se poartă necuviincios,... nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” Aceasta este iubirea pe care ne-
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]