5,997 matches
-
masă și să iei tot potul. Un joc pe care nu-l mai joacă nimeni. Pentru că toți s-au plictisit de el. Îmi vei spune că s-au plictisit tocmai că la masă se trișează. Și pentru că fiecare are În mânecă un as. Îți voi răspunde că, indiferent dacă ar fi trișat sau nu, tot s-ar fi plictisit. Poate că așii din mânecă le-au mai dat o oareșicare speranță, chiar dacă erau falși. Dar nu poți trișa la infinit. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vei spune că s-au plictisit tocmai că la masă se trișează. Și pentru că fiecare are În mânecă un as. Îți voi răspunde că, indiferent dacă ar fi trișat sau nu, tot s-ar fi plictisit. Poate că așii din mânecă le-au mai dat o oareșicare speranță, chiar dacă erau falși. Dar nu poți trișa la infinit. Vine și scadența. Mașa aproape că nu-l mai asculta. În mintea ei se Învârtea ca o un carusel multicolor o singură idee: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era suficient să știe că nimeni nu mai crede În nimic. Ce fel de lume mai era și asta? Cum se putea trăi așa? Despre ce fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și al fiarei pe cealaltă, ce curgeau din mâneci ca dintr-un sac rupt. Risipindu-se pe jos, bancnotele se-nmulțeau parcă de la sine, Împrăștiindu-se prin toate colțurile, lipindu-se de uși, de geamuri și pereți. „Iuda“, șopti babulea, văzându-l că-și face intrarea În casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spus una, iar tu Înțelegi alta. Aici nu e vorba de nici un fel de boghi sau de vreo altă scamatorie. Ceea ce ai văzut tu e un anunț de la «Mica publicitate», cu care eu n-am nici În clin, nici În mânecă... Mai bine ai privi cu atenție În jurul tău, ca să Înțelegi și tu ce s-a Întâmplat...!“ „Nu s-a Întâmplat nimic, zise ea cu teamă În glas, ce putea să se Întâmple!?“ „He, he, râse Extraterestrul, behăind din nou... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe mâneci. Casa fusese jefuită pentru că ridicase o fereastră să admire un apus și uitase s-o mai Încuie. Spărgătorii intraseră În sufragerie de pe acoperișul aflat chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată de compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
treaptă. Câteva minute de odihnă și Își recăpătă nivelul de oxigen, deși ceva Înlăuntru se simțea atenuat. Pur și simplu rărit. Înainte de a se Întoarce În stradă (nu exista ieșire prin spate), aduse umbrela Înăuntrul hainei, agățând-o de gaura mânecii și legând-o cu cureaua, mai mult sau mai puțin fix. De asemenea făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ia-l. Asta o să-i oprească. Atunci, arătosul Eisen, ridicând din umeri, rânjind, Încovoindu-și umerii și eliberându-i din strânsoarea hainei de doc, se depărtă de Sammler ca și cum făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din scurt mânerele genții de postav, o roti În aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stea lângă mine. — Te rog, nu plânge. Veterinarul o s-o facă să se simtă mai bine. Efortul pe care îl făcea să mă consoleze era atât de superficial, de prostesc, că aproape m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i se vedeau toate venele pe dedesubt: fuioare lungi, verzui, așa cum se văd algele prin apă. — Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fus. După o secundă sau două, i s-a deschis gura. Apoi și-a tras brațul. — Relaxează-te, i-am spus și i-am tras brațul din nou. — Oprește-te, a zis ea repezit. Îmi dă fiori. Și-a rulat mâneca în jos. Apoi a sunat telefonul, iar Sheba a sărit să răspundă. Știam că era Connolly după cum a început să șoptească și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la subsol și a închis ușa. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-a pus haina. — Nu pleca, Sheba, am zis din nou. S-a uitat la mine cu uimire. — Hai, Barbara. Trebuie să plec. Îm venea să țip. Nenorocitul de Connolly. Nenorocitul ăla de băiat. — Sheba, am murmurat, apucând-o de mâneca hainei. — Te rog, a țipat ea și s-a îndepărtat așa de brusc că mi-am pierdut echilibrul și am căzut de pe scaun, reușind să mă lovesc în cădere cu șoldul de marginea roții ei de olărit. Din cușcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de prezența corporală a lui Bangs. Purta puloverul lui roșu în V și o jachetă cam ca acelea pe care e poartă jucătorii americani de baseball. Fața și spatele erau făcute dintr-un material gros, care semăna cu fetrul, iar mânecile erau din lână albă. Era o costumație de weekend, îmi imaginez, pentru că nu-l mai văzusem cu așa ceva la școală. Se freca anxios de lobul urechii stângi și se vedea de la un kilometru că iritația de la bărbierit era în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și apoi de unul singur. Știa fiecare cot al râului. Jina nu l-a pierdut nici o secundă din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile de punte pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
remarcat Zach. Dar scopul nostru e să ajungem teferi. Cu toate că tremura de frig, Jina a surâs. Zach s-a oferit să-i aducă haina cea groasă din barcă, dar Jina s-a uitat la jacheta lui ușoară, din lână, la mânecile suflecate până la coate, și l-a refuzat c-o clătinare din cap. Și-a ocupat locul pe ringul de dans, lângă vâsla din spate, așa cum exersaseră în hambar. Vânătorii i-au ajutat împingându-i în apă cu totul și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se întoarcă în râul în care s-au născut. Somonii nu sunt niște simpli pești. Sunt niște creaturi spirituale. Irene și-a dat ochii peste cap, dar ceilalți îl ascultau. Mary a înaintat până când brațul i s-a atins de mâneca lui Drew. Bărbatul i-a zâmbit. Problema o reprezintă oamenii, i-a dat înainte Drew. Nu putem să facem un pas fără să distrugem ceva. Eu nu pot să vorbesc în numele celorlalte firme, dar personal țin ca acest canion să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de mașina lui și toate senzațiile de pe teren l-au inundat instantaneu - panica, adrenalina, agonia care te cuprinde când vezi suferința altui om. Mike a sărit din mașină, a început să alerge de la o victimă la alta, și-a sfâșiat mânecile de la cămașă ca să improvizeze garouri. Când a ajuns s-o ducă pe Jina la spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
împotriva interferențelor din partea adulților. Măcar așa, și-a spus Jina, băiatul ei făcea și el parte dintr-o echipă. Cu excepția lui Naji, toți se dăduseră jos din microbuz. Bărbatul era îmbrăcat încă în pantaloni lungi și o cămașă apretată, cu mâneci lungi, o cămașă de birou. Naji citea în timp ce Ahmad stătea lângă ușă și râdea. Îi e frică de bărci, a spus Ahmad. Jina s-a uitat spre bărcile de pe râu. Îl înțelegea pe Naji. N-are de ce să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stângul. Întors în cameră, mi-am golit valiza și am dat-o în schimbul celei pe care o sfărâmasem de capul Ursului. Mi-am stivuit hainele pe noptiera din dreptul patului meu iar de acolo mi am ales o cămașă cu mânecă lungă, i-am suflecat manșetele, apoi am tras în grabă un pantalon pe mine. Am curățat mizeria pe care o făcusem, cu simț de răspundere, fiindcă știam că acolo îmi va fi casa în următoarele luni și trăgeam cu coada
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care o sugruma în aceste locuri îi crea iluzii? Nu înțelegea de ce nu e și ea privită la fel și de ce în loc să primească înapoi un zâmbet, acei ochi căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l scuture nițel și să îi spună direct: Băiete, te iubesc... ce spui de asta? Dar era o lașă și nu putea concepe să pice de proastă în fața nimănui. El trebuia să facă primul pas. Oare mă vede? Ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi lăsam răceala să-mi intre în corp și speram să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pentru prima dată, m-am Îndurat să-mi dezlipesc ochii de fereastră. Poc - poc - poc... Pași repezi și mărunți ai unei femei pe tocuri... De, se Întorcea tîrziu. Nici măcar Întunericul nu-i putea ascunde paltonul alb garnisit cu blană la mîneci și guler. Ducea o sacoșă din hîrtie sub braț... S-a prefăcut că nu mă vede, dar să nu-și Închipuie că mă poate duce de nas cu una, cu două. Partea de sus a corpului era imobilă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi făcea acum semne cu mîna. Ea era absorbită Într-o discuție cu bucătarul despre rămen, undeva În stînga. Ba nu, doar el Îi vorbea și nu-mi puteam da seama dacă-l ascultă atent sau nu. Își tot agita mînecile de la chimonoul de doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
strecurase dedesubt, pe un pled. Fratele stătea În picioare, cu cotul rezemat de mașină. ZÎmbea și avea gura deschisă - probabil Îi spunea ceva cumnatului. În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se citea Însă stînjeneala. Purta o cămașă cu mîneci scurte și era Încălțat cu saboți din lemn. Fotografia respira un aer de familie... Eram dezamăgit. Deși ar fi trebuit să mă simt ușurat, eram decepționat de parcă așteptările mi-ar fi fost Înșelate. Din album reieșea clar: fratele și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stereo, fața de masă dantelată... A ridicat ușor o mînă și, dînd draperia la o parte, a intrat În bucătărie. Părea să-și fi ridicat mîna În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]