KorAP: Find »[drukola/base=mănușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...230 >

5,747 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

care reflectau razele, dându-le amețeli. Argintiul, auriul și modelele ecosez erau la mare cinste, deși lângă noi, la bar, stătea un grup de fete cu părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le era ca de găină. Pereții și podeaua de piatră erau umede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit o clipă lângă un stâlp, privind Înapoi spre ring. Rachel tot mai dansa cu băiatul În pantaloni argintii și nu dădea nici un semn că ar fi observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Îmbrățișarăm de rămas bun. — Pe curând. Am condus până acasă, prin cap Învârtindu-mi-se imagini din filmele pe care le văzusem. Jane Greer și Robert Mitchum pe o plajă În Mexic, În lumina lunii, Rita Hayworth scoțându-și o mănușă lungă din satin negru... dar, fără să vreau, mintea Îmi tot zbura la moartea Lindei. Dintr-un motiv oarecare, totul părea prea frumos: cinci oameni fuseseră jos, la subsol, și nimeni altcineva nu mai intrase sau ieșise. Când voi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

exemplu, i-am cumpărat lui Naoko discul cu Henry Mancini care conținea și melodia ei favorită: Dear Heart. L-am împachetat eu însumi și l-am legat cu o fundă roșie. Ea mi-a dat drept cadou o pereche de mănuși din lână, cu un deget, pe care le tricotase ea îns\[i. Degetele erau puțin cam scurte, dar mănușile îmi țineau de cald. — A, te rog să mă ierți. Sunt tare nepricepută, spuse ea înroșindu-se. — Sunt bune, stai liniștită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
am împachetat eu însumi și l-am legat cu o fundă roșie. Ea mi-a dat drept cadou o pereche de mănuși din lână, cu un deget, pe care le tricotase ea îns\[i. Degetele erau puțin cam scurte, dar mănușile îmi țineau de cald. — A, te rog să mă ierți. Sunt tare nepricepută, spuse ea înroșindu-se. — Sunt bune, stai liniștită. Uite că-mi vin bine, am încercat eu să o conving. — Cel puțin nu va mai trebui să mergi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de vacă. Cu toate acestea, fata se simțea stânjenită că locuiește în Chiba. Dacă era în întârziere, o aducea până aproape de școală un Mercedes Benz. Avea șoferul ei. Șoferul era ca scos ca din cutie și purta întotdeauna pălărie și mănuși albe. Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

văd nimic. Nici nu vreau. Pune-ți degetele pe șale. Simți cum degetele ei ating gaura aia imensă În care ar fi Încăput o minge de baseball, cicatricea grotescă rămasă de pe urma rănii În care chirurgul Își băgase tot pumnul cu mănușa de cauciuc cînd i-o curățase, cicatricea care se Întindea dintr-o parte a șalelor În cealaltă. Simți cum Îl atinge Înăuntru și se cutremură brusc. După cîteva secunde ea-l strîngea tare-n brațe și-l săruta, iar buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru anul Ăla. — De ce le-ați adus așa de tîrziu, doamnă Tabeshaw? Întrebă. — Prea multă distracție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

Păi... zic eu trăgând de timp, în caz că Jake are ceva de obiectat. Cred că abia aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost cam greu pentru tine. Mă bucur că ai venit. Îmi strânge mâna: mănușă de lână peste mănușă de lână. Senzația aceasta îmi amintește de copilărie: să porți mănuși împletite și să alergi ținându-te de mână cu prietenul tău din acea săptămână. — Mi-a făcut plăcere, îi răspund. Îmi fac griji în legătură cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
de timp, în caz că Jake are ceva de obiectat. Cred că abia aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost cam greu pentru tine. Mă bucur că ai venit. Îmi strânge mâna: mănușă de lână peste mănușă de lână. Senzația aceasta îmi amintește de copilărie: să porți mănuși împletite și să alergi ținându-te de mână cu prietenul tău din acea săptămână. — Mi-a făcut plăcere, îi răspund. Îmi fac griji în legătură cu ce ar putea crede Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost cam greu pentru tine. Mă bucur că ai venit. Îmi strânge mâna: mănușă de lână peste mănușă de lână. Senzația aceasta îmi amintește de copilărie: să porți mănuși împletite și să alergi ținându-te de mână cu prietenul tău din acea săptămână. — Mi-a făcut plăcere, îi răspund. Îmi fac griji în legătură cu ce ar putea crede Jake. Davey n-a mai băut de mai bine de un an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
poate, îmi răspunde și-mi face cu ochiul. Uitasem că Matt e un tip foarte prietenos. Are darul de a-i face pe toți să se simtă ca acasă, așa că meseria de patron de restaurant i se potrivește ca o mănușă. — Așa e-n viață! Păcătos să fii, bani să ai! Noroc. Ridică paharul în direcția mea. —N-ai mai auzit nimic de Patrick? continuă Matt. Imediat se uită spre Jake. Îmi pare rău, prietene, n-am vrut... Nu-i nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

până în anul trei și vorbiți tot ca în sat la voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să repare casa unui vecin, să cosească tarlaua altuia, își luau banii și reveneau cu nașul la București. În felul ăsta nu se contaminau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

pentru drenarea sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele armurii, o oglindă de asemenea verticală, pe postament tubular de alamă, oferea o retrospectivă interesantă, în amănunt, a unuia și aceluiași exponat. În colțul opus, pe un fel de scrin lătăreț inestetic, lucea

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în cumpănă pe deasupra scăfârliei, clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară, în salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol. Afară era un ger năprasnic. Nadina, înmănușată și îmbondorită, întinse mâna natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
a plecat din Pitești a spus căpitanului Corbuleanu, care socotea imprudentă călătoria prin sate în asemenea zile de surescitare, că el stă sau cade cu deviza lui, iar deviza, citită undeva de curând și adoptată, era: pumn de oțel în mănuși de catifea. Cu atât mai mult ținea să-și puie în evidență calitățile de gospodar județean eminent, cu cât ministrul ezitase să-l numească și marcase oarecare preferințe pentru un avocat care mai ocupase demnitatea de prefect în guvernarea trecută

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

porni să sudeze o altă secțiune a conductei rupte. ― Just! făcu Brett, nu cuiva anume, trăgând după el butelia energetică a laserului. Dallas, Kane și Lambert urmau cursul descendent al unui coridor. Aveau în picioare cizme, purtau cămăși mulante și mănuși în plus față de pantalonii de lucru. În mâini țineau pistolete cu laser, versiuni miniaturizate ale laserului utilizat de Parker și Brett. Se opriră în fața unei masive uși blindate pe care era scris cu litere mari și roșii un avertisment. SAS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
nu mai vorbească, dar împotriva mormăielilor ei nu se putea face nimic. Brusc, coborându-și ochii asupra centurii, tresări. Ceva dispăruse de pe ecranul "căutătorului". ― Ce s-a întîmplat? întrebă Dallas. ― Parazit. Făcu o scurtă reglare a aparatului, sarcină îngreunată de mănușile incomode. Linia reapăru. ― Am pierdut-o, dar am regăsit-o. ― Probleme? se interesă vocea îndepărtată a lui Ash. ― Nimic grav, îl informă Dallas încercând să localizeze o masă solidă în furtuna de praf. Prea mult praf și vânt. Avem deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Mie mi-e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna pe interiorul tivit al puțului. ― Cu mănușile astea idioate nu pot să vă spun decât că pare destul de regulat. Trebuie să fie o parte normală a navei. Credeam că se datorează unei explozii. Ceea ce ar fi explicat semnalul. Lambert cercetă pereții găurii. ― O încurcătură explozivă bine dirijată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Nu se întâmplă nimic. Aplecându-se mai mult, o zgâlțâi de flancuri apoi de vârf. Pe suprafața ei nu era nimic ca un mâner sau ca o gaură de prins. ― Atingerea ei îmi dă o senzație ciudată, chiar și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
parcă ar fi vrut să-și continue argumentația. Nu-mi prea place, dar înțeleg. Îți asumi răspunderea? Aceasta este o decizie științifică de competența mea, de care mă privezi! ― Da! Îmi asum răspunderea. Acestea fiind zise, luă o pereche de mănuși de plastic. O rapidă verificare indică faptul că "autodocul" nu era legat de corpul bolnav. Dallas acționă ieșirea platformei din habitaclu. Creatura nu se clintise și nici nu slăbise priza pe țeasta lui Kane. ― Mașina de tăiat? Asth indică micul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-se la efectul gazului asupra plămânilor. Cu ochii înecați în lacrimi, cu nasul curgând, încerca cu înfrigurare să închidă plaga apăsând la loc cu mâinile cele două părți ale tăieturii. În această învălmășeală, câteva picături de lichid îi căzură pe mănuși, care începură numaidecât să sfârâie. Speriat, orbecăind, se îndreptă spre coridor, încercând cu disperare să și le scoată până când acidul va începe să-i roadă pielea. În sfârșit dădu cu ele de pământ. Câțiva stropi se răspândiră și porniră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
materiale specifice. Aplicațiile lor nu sunt generalizabile. ― Acesta, însă, urmă Ash, pare să fie un coroziv universal. L-am văzut demonstrându-și capacitatea de a roade mai multe substanțe diferite cu o egală ușurință... sau nepăsare, dacă vrei. Aliajul cocăi, mănușile chirurgicale, așternutul de infirmerie, patul metalic, le-a găurit pe toate. ― Și creatura asta blestemată folosește treaba asta drept sânge. Diabolic! Exclamă Brett, cu un amestec de respect și teroare. ― Nu știu sigur ce folosește drept sânge. (Creierul lui Asth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]